641 matches
-
50 de ani de teatru românesc la Târgu-Mureș, „un loc privilegiat”, cum îl caracteriza regizorul Radu Penciulescu 1. Volum dedicat colaborării secției române a Teatrului Național Târgu-Mureș cu Studioul de radio din același oraș. împreună cu omul de radio Ion Calion, tolăniți pe o canapea, ascultăm una sau poate toate cele douăsprezece lucrări radiofonice, grație inspiratei idei de a atașa cărții de față un CD cu acestea. Timp de câteva decenii înregistrările de teatru radiofonic, realizate de Radio București cu cei mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
bine, ține în mână toate sforile Universului, toate pârghiile, iubirea fiind marea stabilitate, marea Armonie... (Peste nici cinci secole bune, iubirea aceasta, molipsită de la greci, avea să întemeieze un alt cer, cu toți sfinții lui bărboși, cu Zeus scărpinându-se tolănit pe un nor, cu raiul și iadul așezate la lucrurile lor cuvenite; și tot credincioșii aceia de mai târziu aveau să susțină, ca și ei, la Banchetul lor, că numai de cunoști răul până în străfundurile sale cele mai adânci, poți
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
Ea nu-l observase, stătea tristă la poalele unui măr și ofta. „De-aș știi și eu ce-o hi hrumos în lume! Hrunzele copacilor, hreamătul vântului nu-ș decât povești.” Grigore asculta chicotind la vorbelele stâlcite ale fetișcanei. Ea se tolăni visătoare și mușca cu pofta aceea cu care mușcă fete din poamele dulci și zemoase. Ofta uitându-se la lună, neplină încă. A doua noapte Grigore o salută respectuos pe străină, iar ea se prefăcu sfioasă și fugi, dar într-
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
incapabil să-și găsească un echilibru, a ajuns la concluzia că primise în casă un spirit malefic, frământat, care avea să-l împiedice să mai doarmă liniștit vreodată. În chiar același moment, Nick Greene a ajuns exact la concluzia opusă. Tolănit dimineața în pat, pe pernele cele mai pufoase cu putință, în așternuturile cele mai netede, și privind pe geamul verandei la gazonul care de trei secole nu fusese maculat de vreo păpădie sau de vreo buruiană, și-a spus că
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
petale albe primele, între frunzele căzute, doar mers îmi mai sunt acum să fi fost totul în van, golul de mîhnire dintr-un ochi aici, unde nimeni nu cunoaște răspunsul? trec pădurea, doar foșnet de gînd în urmă, viața mea tolănită în întunericul răzbit de-o zvîntare de zăpadă alipit unui trunchi îmi rămîn mie loial deși la întoarcere am mai făcut un pas. un singur pas. koan i.m. JDS aceeași voce, și totuși mereu alta pe potriva rolului, noaptea tăcut
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
nespălaților plini de pureci de pe marginea trotuarelor din Chigaco, din Los Angeles, din L.A., adică „El-Ei”, și pietonii burghezi yankei se uită indignați cum se scoală cutare de acolo din gașcă și merge la unul dintre pretenarii lui, dintre hoavării tolăniți pe trotuar să ceară o țigară, cam așa cum se scoală acum Gimi de pe marginea traverselor de la Gara Mică, din cartierul Fabric, nu departe de Piața Badea Cîrțan, în apropierea caselor de pe Ecaterina Teodoroiu din Prințul Turcesc. Privește Gimi la poza
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
-ndes, Dacă aș putea, pe toate. Vreau să fug să nu fiu prinsă Și așa în goana mare, Să culeg cu pași desculț Spinii toți ce-mi stau în cale. Să miros a iarbă verde, Colorat să am și gustul, Tolănită-n fânul proaspăt Să mă scalde-n el apusul. Cu privirea-mi să sărut Cerul colorat de stele, Pașii noaptea să mi-i smulgă De pe dealurile mele. Vreau să simt puțin și spaima Înspre drumul către casă, Să simt palma
GUST DE COPILARIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385266_a_386595]
-
firavele-i picioare. Se strecură ca o umbră a nopții până la un mormânt ca nu cumva să-l deranjeze pe „domnul paznic”. Acesta ocrotit de morții din morminte încuiase poarta uriașă de fier a cimitirului pe la ora 19 și se tolănise pe un mormânt neîngrijit pe care năpădiseră ierburile. Sta cu capul pe o cruce și sforăia liniștit deranjând oarecum stafiile din cavourile vecine. Omul era conștient că morții nu-i fac nici un rău, iar dacă vreun hoț, colecționar de verighete
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
pregătește ceva bun de ciugulit... Aduci la Pisicuța ta... apă vie-n cioc?” Aduc, iubita mea. (scrie repede pe bilet) „Te pup dulce, Canarul”. (împăturește biletul cu tandrețe, îi trimite o bezea și-l pune sub banda caschetei, apoi se tolănește pe bancheta de lângă fereastră) Acum... să tragă Canarul un pui de somn. He-he!... la noapte e de corvoadă, băiatul. Ca să vezi, de-aia mi-e furios Broscoiul?!... A mirosit că-și face valiza. (vorbește rar) Stau și mă-ntreb: cine
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Suntem ca un copac cu ramurile în afara noastră, ce ating uneori chiar cerul. Nu începem mersul cu pasul și nu privim numai cu ochii. În aerul din jur, cresc păduri de gânduri tolănite în doruri, în zboruri sau chiar sub tristeți. Nici crivățul nu le îngheață și nici soarele nu le pârjolește. Ele doar cresc, cu inimi vegetale, nemuritoare. Sunt gata să ajungă la noi când sunt mângâiate sau chemate, într-o neobosită
INFINIT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383339_a_384668]
-
fructe, spre supărarea caprei care-i azvârli cu ciudă o copită drept în rât: “Fir-ai tu să fii de nespălat!” O, ce zarvă!... Ce râsete!... Ce hărmălaie!... În balconul cerului apăru și doamna Lună, zâmbitoare și roșie la față, tolănită într-un fotoliu de nori negri de abanos. Își înveli picioarele cu un pled de nourași albi și din două coșuri începu să arunce peste noi cu beteală. Râdea cu hohote dolofana și arunca cu beteală, încât toți pomii, florile
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
mai poate vedea de la umflătură, o durea tot corpul, picioarele erau vineții, dar ea nu mai simțea decăt durerea sufletului. Nimic nu poate fi mai dureroasă decăt suferința sufletească. La cântatul cocoșilor Alexandru intră pe usă și beat fiind se tolănește în pat. Măcar nu mai are forță să mă bată își spuse ea-n gând, apoi pregătește fetele și pleacă la spital. Cristina trecută prin chinuri groaznice își recuperează treptat zâmbetul, la fel și starea de sănătate. Zi de zi
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
ââ, mie-mi spui,șefu’? Da’ o șunculiță cu ceapă mov, cu palincă alături...mmm! Amândoi oftară prelung, după care se cufundară-n tăcerea șoselei, deranjată doar de bocănitul ghetelor din dotare. Pe cer, o suliță liliachie izbea în umbrele tolănite la orizont, alungându-le și făcând loc unor sclipiri trandafirii, care anunțau sosirea mărețului Soare. Dar, tot din depărtările orizontului, fulgerele unor faruri îngrozite strigau: Păziți, că vine Trache, călare pe rablă, cu suta pe oră! --Uite, Bârneață, că vinu
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
coloane din galeria de pe colț, după ce alungase cu violență un milog care și-o alesese ca loc pentru cerșit. Omul se deplasă cu doar câțiva metri, cu toate că el Îl amenințase că va pune să fie biciuit de polițai, și se tolăni la loc pe jos, cu mâna Întinsă la pomană. Lui Dante i se păru că Îl măsurase cu un ochi amenințător. Un alt ticălos din Arta secretă, fără Îndoială. Dacă nu ar fi fost nevoit să o supravegheze pe femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
volanul nu e din categoria celor care te asasinează cu conversația lor incontinentă. Excelent. M-ar fi enervat să fie altfel. Afară e o dimineață frumoasă, iar Înăuntru, doar radioul se aude melancolic În surdină. Tipul e un sentimental. Stau tolănit pe bancheta din spate și mă simt bine. E cald, e plăcut, e liniștitor, În aer plutesc subtile arome florale. Mi se Închid ochii... NOTĂ După cum distinsul și inteligentul nostru cititor a Înțeles deja, Între reporterul de televiziune, naratorul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe zeci de aliniamente succesive dinainte stabilite. Și măcar de-ar fi fost înarmate, dac-ar fi observat la ele vreo pregătire de atac, intenția constituirii unei falange, a unui azimut... Nimic! Pur și simplu stăteau tolănite, acesta e cuvântul, tolănite într-o rână, dar într-o perfectă ordine, în șiruri drepte asupra cărora privirea lui bătea perpendicular. Căpitanul încercă din răsputeri să se trezească, se zvârcoli în pat, dar o forță mai presus decât puterile sale îl sili să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bine căutați caseta aia cu Julio Iglesias. — HÎhîhÎ! PÎnă și venerabila noastră amfitrioană e moartă după Sulio! Doamna E. se duce vădit iritată la bucătărie. Domnul D. moțăie În fotoliu. Algazi s-a adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea alături de Wanda. Fixează atent o țigară mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta și vreau! Că nu te simți bine, dacă nu-ți cari brelanul după tine. Craii tăi nesărați. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei, niște muncitori care stăteau la coadă să se deschidă cantina și a fluturat exagerat din mână, cu și mai multă falsitate de actriță, făcând semne unui bărbat care am presupus că trebuie să fie Jacques. Stătea fără nici un chef, tolănit pe un scaun chiar la intrare. în spatele lui era un birou la care stăteau două fete cu părul făcut bucle. Două matahale stăteau în fața lui, blocând intrarea ca niște lei din piatră. —Jacques, dragă! a ciripit Baby. Eu sunt! Jacques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
M-am dus până la masa din bucătărie și am scos o bere apoi am deschis unul din pachetele din ziar. —Pește și cartofi prăjiți! Excelent! M-am așezat pe masă și am început să bag în mine. Nat s-a tolănit pe canapea, părând îmbufnat. —Confortabil? l-am întrebat. Nu, e aici un arc care îmi intră în fund. —Tre’ să te așezi cumva în jurul lui. — Ar însemna să îmi tai picioarele de la genunchi. Nu exagera. Nu vrei o bere? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Clifford, cu mâna în jurul taliei unui băiat. Clifford îi zâmbea patern. Băiatul nu zâmbea. Părea că stă încordat, iar palmele îi erau întinse pe lângă corp. Avea cam zece ani; era clar cine este. Chiar dacă originalul nu s-ar fi găsit tolănit pe canapeaua mea în acel moment. * * * L-am auzit pe Nat cum se rotește pe canapea. Dintr-odată, zgomotul scos de arcuri era de o mie de ori mai amenințător. Tot universul era dat peste cap. —Tone de facturi? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
minte, abia în momentul când, luându-și rămas-bun și mulțumindu-mi, Zinocika s-a depărtat -, ei, da, abia în momentul acela o voce interioară (nu aceea plină de sine și nerușinată cu care mă adresam lumii în închipuirea mea, stând tolănit pe divan, ci vocea liniștită și plină de bunătate cu care-mi vorbeam mie însumi) începu să răsune în mine. „Eh, tu, spuse glasul cu amărăciune, ai distrus fata. Uite-o, uite-o cum pleacă. E încă un copil. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-mi strîng gîndurile Într-o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pămîntene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i sfîșie pe miei, la libelulele care-și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cel mai tare dintre tirani, Elohim“. Apoi o porni, jeluindu-se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pămînt, cea mai mare dintre iluzii. Simon stătea, așadar, tolănit la umbra unui măslin rămuros, cu mîinile sub cap, cu ochii ațintiți la cer, „la grozăvia cerului“. LÎngă el, Prostituata, „cu picioarele rășchirate precum o vacă gestantă“, după cum avea să consemneze un polemist creștin (despre care Însă nu sîntem siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de alta a lui, sorbindu-i vorbele. Fetița, Însoțită de mamă, se ținea mai de-o parte de ei. Ajungînd În pădure, se așezau la umbra unui copac. Ozerova Începea să picteze În acuarelă, iar celelalte două tricotau. Nilus se tolănea pe pămînt lîngă ele și privea fix spre cer, fără a scoate o vorbă.“ Aceeași M.D. Kașkina va mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise un teren fertil pentru tot ce Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
presărată ușor cu pistrui, iar apoi o trase spre el pe pat, smulgându-i veșmintele, și se afundă În trupul ei ca Într-o mare Întunecată. Rămase nemișcat, nici el n-ar fi știut să spună pentru cât timp. Fata, tolănită lângă el, Îl observa cu o expresie enigmatică, rezemată Într-un cot. - Pietra... eu... - Nu spune nimic, Îl Întrerupse prostituata, pecetluindu-i buzele cu un deget. Nu mai strica mereu totul cu vorbele tale. Să nu-mi mai spui nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]