170 matches
-
Th. d'Aquino postulează că aceste replici senzoriale se nasc nu ca rezultat al activității individuale, ci ca produs ales, lăuntric, al conștiinței dumnezeiești, al intervenției unei intenționalități lăuntrice divine, prin care ele se actualizează, ies la vedere. În filosofia tomistă, replicile senzoriale sunt elemente dependente de o activitate intențională divină. La acea vreme, Th. d'Aquino a făcut distincție între replicile intenționale senzoriale (species sensibilitis) și replicile inteligente (species intelligibilis). Din perspectiva sa, sufletului omenesc i-au fost conferite însușiri
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fost conferite însușiri deosebite, nedemne de a fi atribuite altor ființe pământești, reflectarea omului a fost înălțată în Rai, ca un har dumnezeiesc, un dar de a oglindi lucrurile materiale. Prin această absolutizare a reflectării conștiente s-a creat posibilitatea tomistă de a contrapune psihicul uman tuturor celorlalte ființe, tuturor celorlalte forme de activitate; o esență aflată deasupra lumii trupești comune. Filosofia tomistă s-a distins prin a fi așezat acțiunile sufletești într-o ordine progresivă, recurentă, de la cele inferioare la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dumnezeiesc, un dar de a oglindi lucrurile materiale. Prin această absolutizare a reflectării conștiente s-a creat posibilitatea tomistă de a contrapune psihicul uman tuturor celorlalte ființe, tuturor celorlalte forme de activitate; o esență aflată deasupra lumii trupești comune. Filosofia tomistă s-a distins prin a fi așezat acțiunile sufletești într-o ordine progresivă, recurentă, de la cele inferioare la cele superioare. În acord cu acest criteriu, anumite fenomene sufletești se puteau plasa organizatoric în raport cu altele, mai puțin organizate. Sufletul a fost
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în care acțiunea organizatorică este o funcție a intervenției puterii dumnezeiești. Dimpotrivă, în acord cu viziunea aristotelică, organizarea devenirii sufletești era permeabilă la ideea de evoluție. La tomiști, dezvoltarea este încremenită într-un cadru de sorginte divină. La această substituire tomiștii au lucrat foarte mult, fiind proprie ideologiei scolasticii. Ordinea progresivă a formelor a fost legată deci la tomiști de divinitate, spre deosebire de Aristotel, unde organizarea este intrinsecă lucrurilor, naturii. Dezvoltarea privită din această perspectivă are valoare existențială, valoare conferită de raporturile
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
splendor ordinis. Și foarte aproape de el, Toma d’ Aquino, care împrumută ideile lui Dionisie Areopagitul și le combină cu estetica lui Aristotel, definește frumusețea ca splendor formae. Ce înseamnă oare această formă iradiantă, care constituie însăși frumusețea creată? „în filosofia tomistă, se numește formă ideea care a dat naștere unei ființe, idee pe care materia o încarnează, principiul vital ce caută să se manifeste, și ca să se manifeste, se îmbracă în organe. Pentru ca acest principiu să se manifeste în chip autentic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-i recunoaștem virtualitățile, să ne facă să vedem ce este omul sau mai precis ce este acest om” (ca individ concret)(A.D. Sertillaiiges: Art et apologâtique, p. 29.). Același lucru îl spune Jacques Maritain lămurind ideea de formă, care e tomistă în măsura în care e aristotelică. ,Formă va să zică principiul care face perfecțiunea a tot ce există, care constituie și desăvârșește lucrurile în esența și în calitățile lor, care în sfârșit, dacă mă pot exprima astfel, e secretul ontologic pe care îl poartă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin aceasta este eliminată raționalitatea specific aristotelică și problemele legate de aceasta. Cea de-a treia direcție este cea în opoziție dezvoltată ca nominalism. Între acestea nominalismul concepției lui Occam, nu apare într-un spațiu de susținere totală a concepțiilor tomiste, ci dimpotrivă într-un spațiu al reinterpretărilor acestuia. Atunci când ridică problema universaliilor își dezvoltă concepția pe trei trepte: pe prima treaptă realizează contextul în eliminarea concepției oficiale afirmând: "Că universalul nu este o substanță care să existe în afara minții poate
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
umbră de îndoială de adevărurile aflate la baza fenomenelor trebuie să știe cum să se dăruiască experimentului"143. Chiar dacă termenul de "experiență/experiment" cuprinde atât aspectele științifice, cât și pe cele religioase, venind cu această argumentate pe o veritabilă direcție tomistă a adevărului unic, discursul baconian inserează între celelalte forme de a face teologie ideea descoperirii adevărului științific pornind de la experiment, introducând între științele și pe cele experimentale: "După ce am enunțat principiile fundamentale ale științei latinilor, în măsura în care pot fi găsite în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
perioadele cele mai dinamice din istoria gândirii. Este un moment de sinteză culturală în care se adună și se împletesc tradițiile importante, obținându-se viziuni diverse ale lumii care în mod normal erau în stare de conflict. Tradițiile aristotelice și tomiste se împletesc cu cele platonice, la care se adaugă elemente aparținând tradițiilor arabe și ebraice, iar în final filosofiile naturii specifice perioadei presocratice, reprezintă premisa pentru un alt mod de a vedea lumea. Aceste tradiții determină o dezvoltare a imaginarului
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
inițial, acționa asupra celor ce puteau fi considerați eretici. Dar contextul este, de această dată, diferit de cel din secolul al XII-lea. Imaginarul s-a dezvoltat, readucând în interiorul său un număr mare de tradiții filosofice, îndepărtându-se de direcția tomistă a bisericii. Au apărut în această perioadă lucrări ample care în contextul epocii aduceau prejudicii imaginii promulgate de Biserică. Imaginarul de origine pulsională atinge apogeul, ajungând la acele manifestări în care metafora era cea care domina imaginea asupra universului. În
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
al revelației, nu se poate înțelege materialitatea globală a lumii, straturile ei și interdependența lor"6. Asemenea lui Maurice Blondel, Petre Țuțea consideră că omul funcționează ca obiect și nu ca subiect în știința despre Dumnezeu. În contrapunct cu viziunea tomistă care susține principiul armoniei între fides și ratio, Țuțea exprimă neliniștile spiritului uman la nivelul a doi poli fundamentali: credința și știința neesențială. Existența divină nu poate fi cunoscută decât teofanic și teandric 7. Pentru a putea avea acces la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cauzalității aristotelice. Și unul și celălalt ajung la concluzia că Dumnezeu, fiind total independent, este zadarnică dorința de a ajunge la el prin rațiunea lumii materiale. Din această repunere în discuție a autorității filosofice a lui Aristotel și din filosofia tomistă rezultă două con secințe: un oarecare antiintelectualism care înțelege să atribuie credinței numai o natură mistică, morală sau pastorală, fără intervenția rațiunii și pe de altă parte o tentativă de a scoate știința de sub autoritatea religiei, propunînd rațiunea ca unica
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a trecut, „înțelepciunea iubirii” cu o vocație universală: „Dumnezeu voiește ca toți creștinii să fie sfinți, fiecare în starea specifică de viață” (Alfons M. de Liguori). El a devenit vocea Bisericii catolice din România și gloria ei: un mare teolog tomist, mentor matur și de vocație, spirit cu inițiativă, și bun organizator, și mereu „sentire cum Ecclesia”. A fost elogiat în repetate rânduri, de către Cardinalul G. Gatti (Prefectul Congregației „De propaganda Fide”) iar Rectorul Colegiului Roman, G. Bergano i-a prevăzut
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
M. De Liguori). Rugăciunea și adorația Euharistică erau respirația sa zilnică. Formarea laicilor „Adevărurile cuprinse în teologie privesc deopotrivă pe toți oamenii și trebuie cercetate serios de oricine.” (A. Durcovici, în „Farul Nou”, XII, 1936). A susținut în fața intelectualității „Lecții Tomiste”, cursuri săptămânale, audiate și de către N. Ionescu, Nichifor Crainic, G. Galaction, (între 1936-1942). În nr. XI din „Farul Nou” (1936) s-a apreciat că s-a făcut „primul pas spre o adevărată gândire românească, sau chiar bazele neotomismului românesc”. A
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a organizat un învățămînt laic. Statele înseși cele europene au trecut la preluarea unei părți însemnate din fabuloasa avere a Bisericii. În fața acestei situații, papa Leon al XIII-lea decretează, prin Epistola encyclica De Philosophia Scolastica Aeterni Patris (1879), filosofia tomistă ca doctrină oficială a catolicismului. De ce tocmai filosofia tomistă? Pentru locul pe care rațiunea îl ocupă în acest sistem filosofic. Pentru că, pe de o parte, în concepția lui Toma d'Aquino filosofia se sprijină pe rațiune și, pe de altă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au trecut la preluarea unei părți însemnate din fabuloasa avere a Bisericii. În fața acestei situații, papa Leon al XIII-lea decretează, prin Epistola encyclica De Philosophia Scolastica Aeterni Patris (1879), filosofia tomistă ca doctrină oficială a catolicismului. De ce tocmai filosofia tomistă? Pentru locul pe care rațiunea îl ocupă în acest sistem filosofic. Pentru că, pe de o parte, în concepția lui Toma d'Aquino filosofia se sprijină pe rațiune și, pe de altă parte, aceeași rațiune este pusă de acord cu credința
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
glorie ale catolicismului. Încă de la început, atenția inițiatorului neotomismului s-a îndreptat către școală, către școlile catolice unde s-a propagat cu insistență, încă de la sfîrșitul secolului, ideile lui Toma d'Aquino. În 1880, la Roma a fost inaugurată Academia tomistă; în 1889, pe lîngă Universitatea catolică din Louvain (Belgia), s-a creat un institut superior cu același profil. Relativ curînd au apărut și reviste cu aceeași orientare. Cu toate acestea, pînă la primul război mondial, această filosofie a cunoscut o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de pe poziții nu numai materialiste, ci și raționalist-cartesiene, și chiar teologice, tot așa se manifestă rezerve și față de teoria pedagogică a acestui curent filosofic. În fața numeroaselor critici, J. Maritain nu se descurajează: "desigur, nu am naivitatea să cred că filosofia tomistă este în ajun de a se impune în mod universal lumii moderne. Cred că lumea modernă este mult prea bolnavă pentru aceasta, și cred, de asemenea, o mărturisesc, că tomismul este prea ridicat în intelectualitate și deci prea dificil pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lui Platon, în care justiția ținea în primul rând de obiectivitatea metafizică a ideii de bine. Componenta naturală și cea legală a justeței politice aristotelice își va afla corespondentul practic în occident începând abia cu secolul XIII, datorită contribuției filosofiei tomiste a dreptului. Substanța teoriilor politice occidentale târzii poate fi înțeleasă și prin reflexiile lor structurate în imaginarul colectiv, marcat profund de caracterul practic și totodată sistematic al organizării sociale medievale. Teoria propusă de Aristotel, care muta accentul de pe modelul abstract
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nominal cu prepoziție] (M. Hîrșu, M. Benguș, Colesterolul: 20) Pământul are o structură zonar concentrică [în loc de structură zonar concentrică; complement direct] (S. Popescu, Geografie: 3). Anumite combinații sunt relativ frecvente; de exemplu (a avea etc.) un caracter: În marginea angelologiei tomiste, Fr. Wilhelm Schlössinger nu ezită să creadă că legătura dintre omul individual și îngerul său păzitor este atât de personală, încât are un caracter de unicat [pentru are caracter de unicat] (A. Pleșu, Despre îngeri: 106 și în CLRA) Lumina
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
și nemijlocită (se făcea direct, fără delegarea nimănui, ci numai în conformitate cu mandatul încredințat de Cristos lui Petru 133). În sfera intelectualilor, teologia catolică de la jumătatea secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-a caracterizat prin reforma tomistă și dorința de a apăra credința față de raționalism, tradiționalism și ontologism; se urmărea aprofundarea înțelegerii Sfintei Scripturi, ale cărei fundamente fuseseră puse (în parte) sub semnul îndoielii de către protestantismul liberal al lui Adolf Harnack (1851-1930), dar și de alții 134
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
publicații catolice cu caracter științific, destinate unui public redus, dar influent. În 1877 a apărut La Ciencia Cristiana, condusă de filozoful mirean Ortí y Lara. Au existat și publicații promovate de ordine religioase: Revista Augustiniana (1880) de către augustini, La Ciencia Tomista (1890) de către dominicani, sau Razón y Fe (1901) de către iezuiți. Potrivit lui Ruiz Sánchez 176, dorința de a crea un mare ziar catolic, la nivel național, care să apere drepturile Bisericii și să exprime viziunea acesteia cu privire la toate evenimentele și evoluția
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
era de o înaltă calitate grafică (desene, fotografii, stampe). Ieșeau în evidență și alte publicații susținute de congregații religioase, precum deja menționata Razón y Fe (1901) a iezuiților, La ciudad de Dios (1887) a augustinilor și revista dominicanilor La Ciencia Tomista (1910). Toate trei a continuat să fie publicate și la sfârșitul secolului al XX-lea198. Înainte de a încheia acest subcapitol, sintetizăm panorama jurnalistică și menționăm cifrele generale de distribuție, indicate anterior în mod parțial și izolat. Datele care arătau amploarea difuzării
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
794 de publicații (reviste, ziare) pe lângă alte statistici și ilustrațiuni"869. În cadrul expoziției s-au organizat mai multe activități, precum a doua ediție a Congresului internațional al presei catolice, Congresul Ordinului Sf. Silvestru, Săptămâna internațională a artei religioase, Congresul internațional tomist și multe altele. Sub patronajul și influența expoziției de la Vatican s-au organizat apoi în mai multe țări catolice conferințe despre presa catolică, la care au participat un număr mare de persoane 870. După încheierea manifestației, Sfântul Părinte i-a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
intrat într-o epocă medievală. Fals. Gândirea medievală nu se compară, cum cred unii, cu marxismul... exceptând unele... Cele două tendințe, anselmiană (de la Sfanțul Anselm), care introduce rațiunea în substanță vieții creștine, ca intermediară între credință și viziune... Apoi tendința tomista introducând filosofia lui Aristotel că un bloc autonom, independent de credință. Opera lui Aristotel existând independent de revelația creștină. Ea păstrează cu credința un raport exterior, nu infuzat, credința devenind totuși ghidul rațiunii (singură alăturare posibilă de marxism, ca filosofie
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]