342 matches
-
elementelor (legături, noduri etc.) dintr-o rețea, în special interconexiunile fizice (reale) și logice (virtuale) dintre noduri. O rețea locală (în engleză: Local Area Network, LAN) este un exemplu de rețea care prezintă atât o topologie fizică cât și o topologie logică. Orice nod în rețeaua locală are unul sau mai multe linkuri către unul sau mai multe noduri din rețea. Pentru determinarea topologiei fizice a rețelei, toate nodurile și linkurile sunt reprezentate în formă de graf. De asemenea, reprezentarea fluxului
Topologie de rețea () [Corola-website/Science/313473_a_314802]
-
Area Network, LAN) este un exemplu de rețea care prezintă atât o topologie fizică cât și o topologie logică. Orice nod în rețeaua locală are unul sau mai multe linkuri către unul sau mai multe noduri din rețea. Pentru determinarea topologiei fizice a rețelei, toate nodurile și linkurile sunt reprezentate în formă de graf. De asemenea, reprezentarea fluxului de date dintre noduri în formă de graf determină topologia logică a rețelei. Pentru o rețea anume topologia logică și fizică pot fi
Topologie de rețea () [Corola-website/Science/313473_a_314802]
-
mai multe linkuri către unul sau mai multe noduri din rețea. Pentru determinarea topologiei fizice a rețelei, toate nodurile și linkurile sunt reprezentate în formă de graf. De asemenea, reprezentarea fluxului de date dintre noduri în formă de graf determină topologia logică a rețelei. Pentru o rețea anume topologia logică și fizică pot fi identice, dar pot fi și diferite. În general, tehnologia rețelelor locale este bazată pe teoria grafurilor. Topologia unei rețele afectează direct performanțele acesteia, alegerea unei topologii în detrimentul
Topologie de rețea () [Corola-website/Science/313473_a_314802]
-
noduri din rețea. Pentru determinarea topologiei fizice a rețelei, toate nodurile și linkurile sunt reprezentate în formă de graf. De asemenea, reprezentarea fluxului de date dintre noduri în formă de graf determină topologia logică a rețelei. Pentru o rețea anume topologia logică și fizică pot fi identice, dar pot fi și diferite. În general, tehnologia rețelelor locale este bazată pe teoria grafurilor. Topologia unei rețele afectează direct performanțele acesteia, alegerea unei topologii în detrimentul alteia influențează: Cea mai simplă topologie din această
Topologie de rețea () [Corola-website/Science/313473_a_314802]
-
fluxului de date dintre noduri în formă de graf determină topologia logică a rețelei. Pentru o rețea anume topologia logică și fizică pot fi identice, dar pot fi și diferite. În general, tehnologia rețelelor locale este bazată pe teoria grafurilor. Topologia unei rețele afectează direct performanțele acesteia, alegerea unei topologii în detrimentul alteia influențează: Cea mai simplă topologie din această categorie este o legătură (sau link) permanentă între oricare două terminații (engleză: "endpoint"). Topologiile de tip "switched point-to-point" sunt modelele de bază
Topologie de rețea () [Corola-website/Science/313473_a_314802]
-
determină topologia logică a rețelei. Pentru o rețea anume topologia logică și fizică pot fi identice, dar pot fi și diferite. În general, tehnologia rețelelor locale este bazată pe teoria grafurilor. Topologia unei rețele afectează direct performanțele acesteia, alegerea unei topologii în detrimentul alteia influențează: Cea mai simplă topologie din această categorie este o legătură (sau link) permanentă între oricare două terminații (engleză: "endpoint"). Topologiile de tip "switched point-to-point" sunt modelele de bază ale telefoniei obișnuite. Valoarea definitivă a rețelelor "point-to-point" este
Topologie de rețea () [Corola-website/Science/313473_a_314802]
-
rețea anume topologia logică și fizică pot fi identice, dar pot fi și diferite. În general, tehnologia rețelelor locale este bazată pe teoria grafurilor. Topologia unei rețele afectează direct performanțele acesteia, alegerea unei topologii în detrimentul alteia influențează: Cea mai simplă topologie din această categorie este o legătură (sau link) permanentă între oricare două terminații (engleză: "endpoint"). Topologiile de tip "switched point-to-point" sunt modelele de bază ale telefoniei obișnuite. Valoarea definitivă a rețelelor "point-to-point" este o valoare garantată dinte cele două terminații
Topologie de rețea () [Corola-website/Science/313473_a_314802]
-
tehnologia rețelelor locale este bazată pe teoria grafurilor. Topologia unei rețele afectează direct performanțele acesteia, alegerea unei topologii în detrimentul alteia influențează: Cea mai simplă topologie din această categorie este o legătură (sau link) permanentă între oricare două terminații (engleză: "endpoint"). Topologiile de tip "switched point-to-point" sunt modelele de bază ale telefoniei obișnuite. Valoarea definitivă a rețelelor "point-to-point" este o valoare garantată dinte cele două terminații. Valoarea a conexiunilor de tip "on-demand point-to-point" este proporțională cu numărul de perechi de potențiali abonați
Topologie de rețea () [Corola-website/Science/313473_a_314802]
-
obișnuite. Valoarea definitivă a rețelelor "point-to-point" este o valoare garantată dinte cele două terminații. Valoarea a conexiunilor de tip "on-demand point-to-point" este proporțională cu numărul de perechi de potențiali abonați și a fost exprimată în Legea lui Metcalfe. Tipul de topologie de rețea în care toate nodurile de a rețelei sunt conectate la un mediu comun de transmisie care are exact două terminații (engleză: "endpoints"), toate datele care sunt transmise între noduri în rețea este transmis în cursul acestei parti comune
Topologie de rețea () [Corola-website/Science/313473_a_314802]
-
în mod normal, cu un dispozitiv care se numește terminală (engleză: "terminator"). Dispozitivul respectiv absoarbe energia care rămîne în semnal astfel prevenind reflectarea sau propagarea semnalului în direcția opusă, care poate provoca interferență sau poate duce chiar la degradarea semnalului. Topologiile "Bus" sunt cel mai simplu mod de a conecta mai mulți clienți, dar au adesea probleme cînd doi clienți doresc simultan să transmită date pe aceiași magistrală. Astfel sistemele care folosesc arhitectura de rețea de tip magistrală au proiectate niște
Topologie de rețea () [Corola-website/Science/313473_a_314802]
-
resursele partajate a magistralei comune. "Carrier Sense Multiple Access" (CSMA) este un protocol "Media Access Control" (MAC) în care fiecare nod, înainte de a transmite informația pe magistrala comună, testează prezența altui trafic de pe mediul comun de transmisie. Este tipul de topologie de rețea în care fiecare din nodurile de rețea este conectat la un nod central, numit "hub" sau "switch". Toate datele care sunt transmise între nodurile din rețea sunt întâi transmise în acest nod central și abia apoi sunt retransmise
Topologie de rețea () [Corola-website/Science/313473_a_314802]
-
a dezvoltat geometria necomutativă, domeniu despre care a scris cartea de referință, "Géométrie non commutative" (1990), tradusă, revizuită si adăugită în engleză sub titlul "Noncommutative Geometry" (1994). A și lucrat la K-teoria, formulând conjectura Baum-Connes în urma discuțiilor cu specialistul de topologie algebrică Paul Baum, și a introdus noțiunea de cohomologie ciclică. În 1982 a fost laureat cu Medalia Fields, cea mai înaltă distincție în matematică, pentru lucrările sale la algebra de operatori. În 1984 a fost numit la Collège de France
Alain Connes () [Corola-website/Science/335181_a_336510]
-
științifice și tehnice, majoritatea cuvintelor preluate de franceză din engleză sunt de fapt formate în aceasta pe baza unor cuvinte latinești sau grecești. De exemplu "abrasif" „abraziv”, "admittance" „admitanță” și "vitamine" „vitamină” sunt formate pe baze latinești, iar "systémique" „sistemic”, "topologie" și "xénon" „xenon” pe baze grecești. Cuvinte arabe au intrat în franceză pe mai multe căi. Încă în Evul Mediu, contactele dintre cruciați și arabi, precum și vecinătatea cu Spania cucerită de arabi au avut unele consecințe lingvistice. De exemplu, din
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Acestea au devenit ulterior componente majore ale teoriilor din geometria riemanniană, geometria algebrică, și teoria varietăților complexe. Teoria suprafețelor Riemann a fost elaborată de Felix Klein și in mod deosebit de Adolf Hurwitz. Această ramură a matematicii face parte din fundamentele topologiei, și încă i se descoperă noi aplicații în fizica matematică. Riemann a avut contribuții majore în analiza reală. A definit integrala Riemann prin intermediul sumelor Riemann, a dezvoltat o teorie a seriilor trigonometrice care nu sunt serii Fourier—un prim pas
Bernhard Riemann () [Corola-website/Science/309980_a_311309]
-
În matematică, o mulțime simplectică este o mulțime netedă "M", înzestrată cu o formă diferențială antisimetrică ω închisă, nedegenerată de gradul 2, numită formă simplectică. Studiul mulțimilor simplectice este făcut de geometria simplectică sau topologia simplectică. Mulțimile simplectice s-au născut în mod natural din formele abstracte ale mecanicii clasice și mecanicii analitice, ca un spațiu fibrat cotangent al mulțimilor, adică, în formularea Hamiltoniană a mecanicii clasice este furnizat unul din motivele principale ale domeniului
Mulțime simplectică () [Corola-website/Science/320153_a_321482]
-
impas au contribuit Gösta Mittag-Leffler și Henri Poincaré prin câteva articole publicate în "Acta Mathematica". Teoria mulțimilor a fost ulterior dezvoltată de Camille Jordan, Émile Borel, René Baire, Henri Lebesgue și alții. Alte preocupări ale lui Cantor au fost și topologia asamblistă, demonstrarea teoremei lui Goldbach, paradoxurile geometrice, numerele transcendente și numerele algebrice. Deși a avut conceții idealiste, Cantor a avut ca punct de plecare probleme concrete de convergență a seriilor trigonometrice. De asemenea, Cantor a realizat prima clasificare a mulțimilor
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
și negative definind În final, "f" este integrabilă Lebesgue dacă și integrala este definită de Dacă spațiul pe care sunt definite funcțiile este spațiu topologic local compact (ca în cazul numerelor reale formula 30), pot fi definite diferit măsuri compatibile cu topologia (Măsuri Radon, din care face parte și măsura Lebesgue) și integrale în raport cu acestea, începând de la integralele de funcții continue cu suport compact. Mai exact, funcțiile cu suport compact formează un spațiu vectorial cu o topologie naturală, și se poate defini
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
definite diferit măsuri compatibile cu topologia (Măsuri Radon, din care face parte și măsura Lebesgue) și integrale în raport cu acestea, începând de la integralele de funcții continue cu suport compact. Mai exact, funcțiile cu suport compact formează un spațiu vectorial cu o topologie naturală, și se poate defini o măsură Radon ca "orice" funcțională liniară continuă pe acest spațiu; valoarea unei măsuri la o funcție cu suport compact este prin definiție integrala funcției. Apoi se extinde măsura (și deci integrala) l aunele funcții
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
proprie" asociată vectorului propriu "v". Dacă spațiile "U" și "V" sunt înzestrate și ca spații topologice, se poate pune problema dacă o transformare liniară formula 1 este continuă. în cazul în care spațiile "U" și "V" sunt spații normate (adică dacă topologia este indusă de o normă), mulțimea transformărilor liniare și continue definite pe "U" cu valori în "V" este un spațiu vectorial, notat uneori LC("U","V"), și este subspațiu al spațiului vectorial al transformărilor liniare definite pe "U" cu valori
Transformare liniară () [Corola-website/Science/298836_a_300165]
-
a terapiei cu Cobalt-60 ca instrument de tratament. Într-un accelerator circular, particulele se mișcă într-un cerc până când obțin suficientă energie. Calea particulelor este curbată în formă de cerc folosind electromagneții. Avantajul acceleratorului circular față de cel liniar este că topologia circulară permite accelerarea continuă, astfel încât particulele pot tranzita la infint. Un alt avantaj este că acceleratorul circular este mai mic decât cel liniar în comparație cu puterea lor (de exemplu, un linac ar trebui să fie extrem de lung pentru a avea echivalentul
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
Hausdorff compact local, astfel că operațiile grupului sunt continue. Dacă G este grup abelian compact local, el are o măsură invariantă la o translație μ, numită măsura Harr. Pentru un grup abelian compact local G este posibil să plasăm o topologie pe mulțimea de caractere formula 83 astfel că formula 83 este de asemenea grup abelian compact local. Pentru o funcție "ƒ" din "L"("G") este posibil să definim transformata Fourier prin: Transformarea Fourier poate fi generalizată pentru orice spațiu Hausdorff compact local
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
de caractere formula 83 astfel că formula 83 este de asemenea grup abelian compact local. Pentru o funcție "ƒ" din "L"("G") este posibil să definim transformata Fourier prin: Transformarea Fourier poate fi generalizată pentru orice spațiu Hausdorff compact local, care regenerează topologia, dar pierde structura grupului. Dând un spațiu topologic Hausdorff compact local "X", spațiul "A"="C"("X") al funcțiilor complexe continue pe "X" care tind către zero la infinit este în mod natural o algebră-C* comutativă, prin intermediul adunării punctuale, multiplicării punctuale
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
(n. 7 ianuarie 1871 - d. 3 februarie 1956) a fost un matematician și om politic francez, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în diverse domenii ale matematicii moderne ca: topologie, teoria măsurii și teoria probabilităților. S-a născut în Saint-Afrique, ca fiu al unui pastor protestant. Încă de mic a dovedit reale înclinații către matematică. Este absolvent al Școlii Normale Superioare ("École Normale Supérieure"). În 1893 obține doctoratul în matematică
Émile Borel () [Corola-website/Science/312194_a_313523]
-
este completată de teorema zerourilor lui Hilbert (germană: "Nullstellensatz"), care afirmă că pentru un ideal de polinoame formula 25, unde formula 27 denotă radicalul lui formula 25. De asemenea, pentru orice varietate formula 29 are loc relația Varietățile afine sunt precis mulțimile închise din topologia Zariski. O funcție regulată pe o varietate algebrică formula 31 este restricția la formula 17 a unei funcții polinomiale pe formula 33 (adică a unui polinom in formula 34 variabile cu coeficienți în formula 35). Prin definiție, polinoamele din idealul formula 20 se anulează pe întregul
Geometrie algebrică () [Corola-website/Science/302781_a_304110]
-
(n. 27 februarie 1881 - d. 2 decembrie 1966) a fost matematician olandez, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniile: topologie, teoria mulțimilor, teoria măsurii, analiză complexă, dar și pentru preocupările sale privind legătura dintre matematică și logică și contribuții aduse în cadrul filozofiei matematicii. În opoziție cu formalismul lui David Hilbert, în cadrul filozofiei matematicii, Brouwer cultivă intuiționismul. S-a născut în
Luitzen Egbertus Jan Brouwer () [Corola-website/Science/312225_a_313554]