1,607 matches
-
Fălești începe pe vremea voievodatului Moldovei. Anume, localitatea Fălești este pomenită pentru prima dată într-un document din 1429 când domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun confirmă unui vornic dreptul de a stăpâni un șir de sate printre care și Făleștii. Toponimul provine din cuvântul "Fală", însemnând în Evul Mediu "slavă". Un ostaș "fălit" pentru vitejia sa, putea întemeia o nouă moșie "fălească", urmașii săi se puteau denumi Fălescu, iar oamenii de acolo erau "Făleștii" (în limba slavonă "Falevici"). A doua mențiune
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
1918 era de 1.510.000 locuitori, dintre care 795 000 erau armeni, 575 000 erau "tătari din Azerbaidjan" iar 140 000, reprezentanți ai altor popoare. Între 1935-1978, prin hotărâri ale Sovietului Suprem din Armenia, au fost armenizate 465 de toponime turcofone (azere) din țară. În anii '30 conducerea Armeniei Sovietice a început procesul de revenire a denumirilor geografice cu sonoritate din limba turcă și azeră la armenești, indo-europene în origine. De o mare importanță a fost ordonanța Sovietului Suprem al
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
1935 conform căreia au fost redenumite în limba armeană 51 de comune. Mai târziu, în decursul anilor 1945-1952 și în anii '60-'80 campania de redenumire a localităților a căpătat o amploare deosebită și la ora actuală peste 600 de toponime sunt armenizate. Numai în aprilie 1991, conform decretului prezidențial, aceeași soartă au avut-o încă 97 de toponime. Una dintre problemele vitale ale Republicii Azerbaidjan (1918-1920) era normalizarea relațiilor cu Armenia vecină, unde conform recensământului din 1897, din 7 uezde
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
și în anii '60-'80 campania de redenumire a localităților a căpătat o amploare deosebită și la ora actuală peste 600 de toponime sunt armenizate. Numai în aprilie 1991, conform decretului prezidențial, aceeași soartă au avut-o încă 97 de toponime. Una dintre problemele vitale ale Republicii Azerbaidjan (1918-1920) era normalizarea relațiilor cu Armenia vecină, unde conform recensământului din 1897, din 7 uezde (provincii rusești) în 4 uezde azerii erau ușor majoritari iar în 3 uezde armenii dețineau hotărâtor majoritatea. În
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
recensământul din 2011 era al doilea oraș al României ca populație. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul "Castrum Clus", folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval din acest loc. Toponimul "Clus" are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul "Klaus" sau din cuvântul "Klause" (însemnând «trecătoare între munți» sau din "clusa" «stăvilar
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
se bucură de câteva drepturi în constituția iraniană, în practică și prin excludere socială sunt supuși discriminării. Aceștia se confruntă cu restricții în ceea ce privește utilizarea limbii arabe în școli și nu numai. Negarea identității arabe s-a manifestat și prin înlocuirea toponimelor de origine arabă din provincie cu denumiri din limba farsi. În timp ce regimul moderat al lui Khatami a făurit legi pentru a remedia situația populației arabe, venirea la conducere a lui Ahmadinejad a dus la abolirea lor.
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
norvegiene din nordul Scoției și Irlanda au avut un impact îndeajuns de semnificativ pentru a lăsa o anumită amprentă asupra limbii engleze; multe dintre cuvintele de bază ale limbii engleze moderne sunt derivate din scandinava veche; de asemenea, multe dintre toponimele din Anglia, care fuseseră așezări daneze sau norvegiene și-au păstrat numele de origine scandinavă, ca exemplu, Sutherland. "Articole principale: Athelstan, Cronica anglo-saxonă " Alfred cel Mare a murit în 899, succesorul său fiind Eduard cel Bătrân. Edward și Ethelred de
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
lor. Ca sat românesc și ortodox, satul Șteia a avut biserică încă din cele mai vechi timpuri dar nu se păstrează documente istorice elocvente despre aceasta decât din ultimele trei secole. Despre existența unor biserici vechi în sat vorbesc două toponime: “Besericoi” și “Dealul Bisericii” cea ce dovedește că în acele locuri au existat în negura timpurilor biserici. Această biserică este menționată în statistica episcopului Sinesie Jivanovici al Aradului (1751-1768) din anul 1755 cu mențiunea “biserică de lemn veche cu hramul
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
împreună cu despresurarea orașului, au atras simpatia opiniei publice din Regatul Unit. În țară, despresurarea Mafekingului a fost sărbătorită cu fast (de unde și verbul "to maffick", care înseamnă a sărbători public și extravagant). „Maffick” este un extras din cuvântul "Mafeking", un toponim tratat umoristic drept gerunziu în engleză datorită terminației "-ing". Promovat la gradul de general-maior, cel mai tânăr din toată armata, și distins cu CB, Baden-Powell a fost tratat ca un erou la întoarcerea în țară în 1903. S-au acordat
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
Rusia după Cruciadele Nordice din secolul al treisprezecelea până în anul 1918 au întârziat alfabetizarea în Estonia. Cele mai vechi dovezi ale unei limbi balto-finice în Estonia datează din secolul al treisprezecelea. „Originates Livoniae” din Cronica lui Henric de Livonia conține toponime, cuvinte și fragmente de propoziții estone. Cele mai vechi mostre de text în limba estonă (de nord) sunt rugăciunile de la Kullamaa, datând dintre 1524 și 1528. În 1525 s-a tipărit prima carte publicată în limba estonă. Cartea era un
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
și Nordalbingia, a reprezentat una dintre cele patru regiuni administrative saxone principale. Numele Estfaliei, "Ostfalen", înseamnă probabil "câmpia de est". "Falen" este un cuvânt germanic semnificând "neted" și se înrudește cu termenul din limba suedeză veche "fala", detectibil astăzi în toponime precum Falbygden sau Falun, precum și în orașul german nordic Fallstedt. Câmpia Germano-Poloneză incluzând Estfalia și Westfalia, separate de râul Weser, este cumva în contrast cu regiunea deluroasă dinspre sud, din Franconia și Thuringia. Spre deosebire de numele Westfaliei, care s-a perpetuat prin Ducatul
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
la ei înșiși. Liderii Războiului de Independență ezitau ca numele țării să fie ca și numele locuitorilor săi. Conform Planului de la Iguala, țara va adopta în cele din urmă numele de Mexic și a locuitorilor săi mexicani. "México" este un toponim de origine náhuatl a cărei semnificație este discutabilă. Toponimul derivă din cuvântul náhuatl "Mēxihco" , care desemna capitala mexicanilor. După Bernardino de Sahagún, cuvântul semnifică "Ombilicul lunii", ipoteză care apoi a fost îndată preluată de Cecilio Robelo, Alfonso Caso și Gutierre
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
numele țării să fie ca și numele locuitorilor săi. Conform Planului de la Iguala, țara va adopta în cele din urmă numele de Mexic și a locuitorilor săi mexicani. "México" este un toponim de origine náhuatl a cărei semnificație este discutabilă. Toponimul derivă din cuvântul náhuatl "Mēxihco" , care desemna capitala mexicanilor. După Bernardino de Sahagún, cuvântul semnifică "Ombilicul lunii", ipoteză care apoi a fost îndată preluată de Cecilio Robelo, Alfonso Caso și Gutierre Tibón și devenit popular prin cărți gratuite. Pe teritoriul
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
teritoriul localității. Între secolele VII-XIII arealul Horezu-Costești a cunoscut năvălirile barbare, în special slavi dar și pecenegi sau cumani, aceștia lăsându-și amprenta asupra toponimiei, hidronimiei și antroponimiei locale. Dar dintre satele costeștene, Pietrenii au păstrat cel mai mult vechile toponime dacice, datorită poziționării sale mai greu accesibile, de sub muntele Buila: Târsa, Ciorobești, Prislop, etc. În secolul XIII teritoriile aferente arealului horezan erau integrate cnezatului lui Litovoi, ucis în luptele cu ungurii din anul 1271. Legenda spune că localitățile Bărbătești, Dobriceni
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
Făurel, când năvălitorii au fost învinși de locuitorii satelor din zona puși sub comanda lui Făurel Boghină - staroste al plaiului. Satul Mândrișca a fost întemeiat relativ recent pe la mijlocul sec. al XVIII-lea, de un grup de refugiați proveniți Transilvania. Despre toponimul Mândrișca circulă mai multe explicații.: O legendă locală suține că după lupta de la Războieni, Ștefan cel Mare numind mai multe locuri din zonă dupa numele celor șapte feciori ai Vrâncioaiei, a dat locului numele unuia dintre aceștia - Mândru (numele altuia
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
numele celor șapte feciori ai Vrâncioaiei, a dat locului numele unuia dintre aceștia - Mândru (numele altuia - Sascu a fost dat satului Sascut, cel al lui Cucu - satului Cucova, cel al lui Scurtu - satului Scurta, etc...). O explicație mai prozaică asociază toponimul cu numele unei hangițe - Mândra, al cărei han ar fi fost situat în zonă pe traseul actualului DN2. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al satului funcționau, în plasa Răcăciuni a județului Putna, comunele Mândrișca și Valea
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
zilele noastre. Cel mai vechi membru cunoscut al familiei cneziale din Râu de Mori este Nicolae Cândea, care a trăit pe la anul 1300. Fiul său Mihail „dictus Kende Malomviz filius Nicolai dictus Kende de Malomviz” (Malomviz este versiunea maghiară a toponimului) a fost executat în anul 1356 din porunca lui Andrei Lackfy, voievod al Transilvaniei, iar moșiile sale au fost confiscate. Regele restituie la 1359 văduvei lui Mihail Cândea moșiile Râu de Mori, Nucșoara și Sibișel. Ioan și Cândea, fiii lui
Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori () [Corola-website/Science/326793_a_328122]
-
de elită, de aleasă noblețe sufletească și modestie, un om căruia studenții îî spuneau cu simpatie și afecțiune “Senior Obreha”. În ultimii ani a reluat preocupările mai vechi de geografie umană, în special de toponimie, acordând o atenție deosebită unor toponime insuficient clarificate până atunci, din Moldova și din alte ținuturi românești. A participat activ la realizarea Dicționarului geografic al județului Iași (1979), primul din noua serie de dicționare geografice ale județelor, prelucrând în variantă proprie efortul colectiv al profesorilor de
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
Alexandru Obreja a muncit mult și la realizarea unor monografii, cum este cea a orașelor Dorohoi și Tecuci. În ultimii ani ai vieții sale a reluat cercetările legate geografia umană, în special cele de toponimie, întrucât a remarcat existența unor toponime insuficient clarificate, din Moldova dar nu numai. O realizare extraordinară este publicarea „Dicționarului geografic al județului Iași”, primul din noua serie de dicționare geografice ale județelor. „A fost membru activ în cadrul SSGR, susținând o intensă activitate de prezentare de conferințe
Alexandru Obreja () [Corola-website/Science/324684_a_326013]
-
care nu se mai vorbește istroromâna: Floričići, Jerbulišće, Katun, Kature, Fečori, Kerbune. O întreagă regiune din nordul Istriei, aflată majoritar pe teritoriul Croației și parțial în Slovenia se numește Ćićarija, de la numele "Ćići", unul dintre cele date istroromânilor de către croați. Toponime istroromâne se mai găsesc și pe insula Krk, unde vorbitorii s-au asimilat încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea: Fintira (cf. „fântână”), Sekara. În general se admite că istroromâna este ultima care s-a desprins din protoromână
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
numele a fost ortografiat ca "Bordeiul Verde" și "Bordeiu Verde". Pe teritoriul comunei au fost descoperite vestigii istorice datând din epoca neolitică, aparținând culturilor Boian și Gumelnița, precum și urme de locuire din perioada migrațiilor sarmatice și pecenege (secolele II-XI e.n.). Toponime aparținând comunei, deși nu implicit localității, sunt printre cele mai vechi toponime rurale din județul Brăila, menționate în documente. Astfel „Șchiaul” este atestat într-un hrisov a lui Radu cel Mare din 1505, la numai 27 de ani de la prima
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
comunei au fost descoperite vestigii istorice datând din epoca neolitică, aparținând culturilor Boian și Gumelnița, precum și urme de locuire din perioada migrațiilor sarmatice și pecenege (secolele II-XI e.n.). Toponime aparținând comunei, deși nu implicit localității, sunt printre cele mai vechi toponime rurale din județul Brăila, menționate în documente. Astfel „Șchiaul” este atestat într-un hrisov a lui Radu cel Mare din 1505, la numai 27 de ani de la prima atestare documentară a județului Brăila, în hrisovul lui Ștefan cel Mare din
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
în locuiri temporare și de multe ori în locuințe subterane, după cum se poate observa din mărturiile călătorilor străini de la mijlocul secolului al XIX-lea. „"Bordeiului acoperit de verdeață"” era o prezență obișnuită în stepa Brăilei. Prima mențiune documentară a unui toponim de pe teritoriul actualei comune Bordei Verde, apare într-un hrisov al voievodului Radu cel Mare din 18 iulie 1505. Este vorba de moșia „"Șchiaul"”, moștenire lingvistică pe care o regăsim în vechea denumire a actualului sat Constantin Gabrielescu, și anume
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
comune Bordei Verde, apare într-un hrisov al voievodului Radu cel Mare din 18 iulie 1505. Este vorba de moșia „"Șchiaul"”, moștenire lingvistică pe care o regăsim în vechea denumire a actualului sat Constantin Gabrielescu, și anume „Șcheaua Nouă”. Prezența toponimului „"Șchiaul"” a fost de-a lungul timpului interpretată ca atestând existența actualului sat Constantin Gabrielescu, ca una din cele mai vechi localități din județ, lucru devenit deja un loc comun în prezent. Chiar dacă hrisovul atestă pentru prima dată un toponim
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
toponimului „"Șchiaul"” a fost de-a lungul timpului interpretată ca atestând existența actualului sat Constantin Gabrielescu, ca una din cele mai vechi localități din județ, lucru devenit deja un loc comun în prezent. Chiar dacă hrisovul atestă pentru prima dată un toponim legat de comuna Bordei Verde (prezența "moșiei Șcheaua", care acoperea și porțiuni din suprafața actuală a comunei), aceasta nu are nici o legătură cu atestarea vreunei localități componente. În secolul XIX a existat un sat cu denumirea „Șchiaua” dar acesta era
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]