1,162 matches
-
printre altele, formele dezaxării manifestate în felurite spații ale umanului, astfel cum apar în reprezentările unui Caragiale dispus să decredibilizeze mituri . Astfel mitul nevinovăției copilărești este dinamitat de „antiliricul“ Caragiale, mereu sufocat de prezența copiilor „repugnanți“ : „Pentru a epuiza acest topos al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este relevant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din urmă atingerea acestuia. Copilăria în ce are ea repugnant
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
episod este relevant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din urmă atingerea acestuia. Copilăria în ce are ea repugnant dezagreabil apare în persoana unui copil, ca o accentuare a deprecierii unui topos literar“. Copiluldiavol apare aici, apare în Vizita, apare în Dl. Goe, completând dimensiunea monstruosului cu o componentă a ceea ce Mitchievici numește teratologia lui Caragiale, mai bogată în exponenți decât s-ar crede. Benignul în aparență Leonida confundă revoluția cu spiritul
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
scrisul lui se află mereu la limita periculoasă dintre elegiac discret, reflecție subtilă și manierism de suprafață, sau chiar kitsch. Nu știu exact în ce măsură limita aceasta e căutată, pentru că Aciman mizează aproape total pe efectele stilistice și retorice ale nostalgiei, topos atît de generos și riscant deopotrivă, prin caducitate. Născut la Alexandria, în Egipt, într-o familie de evrei, Aciman a emigrat ca adolescent împreună cu mama și fratele său, mai întîi în Italia, apoi în Franța, unde îi aștepta tatăl, pentru
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
numește "palintropic", marcă a eternei reîntoarceri. Aciman e un Ulise al vremii noastre, istovit de călătoriile sale pe multe și ciudate meleaguri, toate întreprinse cu un singur scop: acela de a a ajunge din nou acasă, de a regăsi un topos al familiarității și firescului conținut simbolic în Alexandria copilăriei. Fiecare nou oraș vizitat îi amintește de o stradă sau de un scuar din Alexandria; clădirile, parcurile, fîntînile publice, chiar și trecătorii - totul funcționează ca un supratrop mnemonic, înnodînd și re-înnodînd
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
avea să perpetuăm lanțul vrajbei în loc de-a urma paradigmele reconcilierii franco-germane și polono-germane? E o perspectivă cosmopolită care se corelează cu proiectul timișorean girat de Cornel Ungureanu și Adriana Babeți, cunoscut sub numele de "A treia Europă", în care toposul determinat de fostul imperiu austro-ungar, adună, sub aceeași umbrelă culturală, scriitori români, unguri, cehi, polonezi, sîrbi, croați etc., ca și cu ideea unei "mittel-europenități" a Cernăuților, ca un antidot împotriva șovinismului ucrainian. Spre a parafraza un titlu celebru al lui
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
Sfințitul Anania, și am arătat acolo felul în care am descoperit locul acesta sacru, dincolo de șederile prelungite aici. Argumentele acelea pe care eu le slujeam, le arătam posibililor lectori, mi le-am înfățișat în primul rînd mie. Locul acesta sacru, toposul acesta sacru, cum îi spuneam eu, a fost unul care ne-a cucerit și nădăjduiesc, dacă ar vrea Dumnezeu, să termin aici viața mea. Dar cine poate ști ce ne e dat.
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
sensul trimiterii sale de către regimul comunist, care l-a prigonit în Gulag și-n adîncurile de mină (aidoma lui Ion Caraion, și el un sclav modern), apoi cenzurîndu-i pana și amînîndu-i apariția scrierilor, cît și în sensul legării de un topos nepotrivit, de unde, precum un veritabil iobag ideologic, n-a mai putut pleca pînă la sfîrșitul vieții. Protestul său împotriva prostiei și absurdului, a mistificărilor și a abuzului n-a fost făcut de pe pozițiile unor situații oficiale, ale unei caste de
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
istorie a terorii văzute prin ochii altora, dar nepurificată în ochii de copil. Marea majoritate a poveștilor are la bază experiențe de familie, eroii fiind de obicei bunicii, deportați, arestați, torturați, lăsați fără pămînt. Se construiesc, prin recurența unor elemente, topos-uri ale opresiunii comuniste, în funcție de zona geografică și avînd în vedere distincția sat/oraș: în Basarabia - deportarea în Siberia, cu plecări în miez de noapte, transport în vagoane pentru animale și pește sărat drept hrană, în Bucovina - asimilarea și persecuțiile
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
din urmă nereușind să se despartă, ca atitudine artistică. Crescut în interiorul unei generații de cenacliști, Cărtărescu nu ezită să compare "Cenaclul de luni" al lui N. Manolescu cu "Junimea" și "Sburătorul", un teritoriu liber de comunism, de orice cenzură, un topos al normalității, "o adevărată societate civilă" proclamată în submarinul galben al unei realități paralele, livrești, ludice, ironice. Încrezător în dăinuirea studiilor de istorie literară, domeniu în care s-a ilustrat prin cărți de referință, Z. Ornea a prevăzut încă din
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
fost locul unor discursuri inepte". Chiar dacă numeroasele discursuri anticomuniste, unele din ele spontane, mai puțin cizelate, i se înfățișează pretențiosului domn Răzvan Theodorescu în totalitate "inepte", de unde pînă unde imaginea de "școală a intoleranței"? Dimpotrivă, Piața Universității a fost un topos al unei demonstrații pașnice, al unui protest civilizat, democratic, intoleranța venind din partea celor ce l-au numit pe dl. Theodorescu într-o funcție înaltă și l-au folosit în consecință. După cum se vede, îl folosesc în continuare. Mai pune sare
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
ne-cantitative ale criticii. Iată transcris de pe bandă și tradus în română, dialogul purtat în primăvara aceasta, cu scriitoarea olandeză, la Köln. R.B.: D-nă Margriet de Moor, succesul cărților dvs. în Germania este neobișnuit. Germania a avut revelația Olandei ca topos literar în 1993, cînd țara dvs. a fost oaspete de onoare la Tîrgul de carte de la Frankfurt pe Main. Atunci s-a produs descoperirea unor scrieri ale lui Harry Mulisch, Cees Noteboom și ale dvs., și - ceea ce este uimitor - succesul
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
mîine nu se știe dacă va mai veni. Însă Despărțirea de Matiora este o carte tulburătoare în măsura în care ea transformă firescul în criză: bătrînețea Dariei și a celorlalte băbuțe din satul Matiora e răscolită de această inserție prematură a despărțirii ca topos al morții în planul vieții. Înainte de plecarea lor de pe urmă dintre cei vii, cum se spune, locuitorii Matiorei trebuie să facă față unei alte plecări-despărțiri, infinit mai dureroasă și mai greu de înțeles, fiindcă ea nu este inevitabilă într-un
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
și nici un prieten trebuie s-o parcurgi cu sufletul altădată făceai naveta pe jos la un liceu (uriașă distanță între tine și profesorii tăi de chimie) acum ți se întinde o foaie albă" (Bancnota). Acestei existențe înțărcuite atît exterior (prin toposul provincial), cît și interior (prin structura morală), îi corespunde apăsătoarea senzație de reluare continuă, de monotonie. Mecanica unei asemenea psihii repetitive, ducînd la impresia că nu mai e nimic nou sub soare, e un simptom al "epuizării care durează": "Ce
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
alienare de sine aflată dincolo de utopia unei regăsiri absolute: pictorul de care se simte cel mai apropiată este Rembrandt, și cînd un alt personaj îi cere să justifice opțiunea, răspunsul ei se transformă într-o mini-filozofie impresionantă a timpului ca topos al vremelniciei, dar și al veșniciei: "...pictorul adună timp. El știe că timpul e trecător. Mai știe că distruge obiecte, dezagregă materie, ucide chipuri. Astfel, pictorul adună o bucată de eternitate. (...) Danezul Kierkegaard a exprimat într-un chip inspirat acest
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
trasează o zonă de insularitate în apa nediscutată a privirii europene asupra fenomenelor izolării etc. prin studiul lui Silviu Lupașcu despre insularitatea inițiatului în ascensiunea sa spre desăvîrșire în mistica arabă (Ibn Tufayl, Ibn Al'Arabi, Ibn' Abbad - insula ca topos al regăsirii de sine). Adevărata opoziție nu este între insulă și continent, între minoritate și majoritate, oricare din aceste categorii putînd să se metamorfozeze în cealaltă ("violența "continentală" a majoritarilor asupra minoritarilor "insulari" are drept replică violența "insulară" a minoritarilor
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
voia aerului). La fel, "punctul central", blanchotian ce se metamorfozează existențial: "Acolo/ mă întorc mereu/ către acel punct central/ din care crește/ un negru și/ roșu copac" (L'eternel retour). Voluptatea creației e contradictorie, deoarece ea implică o "golire" a toposului pe care dorește a se instaura, înainte de manifestarea sa în act substitutiv, sub semnul unui neîncetat efort: "Plăcerea/ și furia/ de a crea/ de a distruge/ de a crea/ etcaetera/ un spațiu de limbaj/ de a-l tot goli/ și
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
cel mai de sus/ voi cînta ca pasărea/ imnuri închinate ție/ puterea ta dă-mi-o// să vină pruncii să sugă la oi/ laptele alb și hrănitor al lumii// sub ochii tăi spaima s-a stins" (Chip de pămînt ești). Toposul nul se umple mirabil de materia vieții, în confruntarea-i necurmată cu neființa, devenind antropomorf sau zoomorf aidoma unei zeități: Am un loc cu cap și brațe și picioare/ un loc de om în buna alcătuire a lumii/ și iată
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
extrem de bine "înarmat" naratologic și tematic. De multe ori eșecul vine din faptul că însuși autorul își condamnă tema la frivolitate, la vulgar - el este în primul rînd marele burghez pe care trebuie să-l învingă. Ungureanu își alege un topos cu o puternică încărcătură culturală: incestul, un subiect însoțit mai ales de aură tragică, de damnare etc. Toată această paradigmă este exploatată "sexual" - gravitatea rămîne, apare însă și elementul nou, voluptatea incestului. Alterarea profundă a toposului este deja un cîștig
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
Ungureanu își alege un topos cu o puternică încărcătură culturală: incestul, un subiect însoțit mai ales de aură tragică, de damnare etc. Toată această paradigmă este exploatată "sexual" - gravitatea rămîne, apare însă și elementul nou, voluptatea incestului. Alterarea profundă a toposului este deja un cîștig, distrage atenția de la duritatea unor pasaje. Într-un discurs pornografic, disimularea este foarte importantă. Tema "gravă" trebuie tot timpul să echilibreze frivolitatea fără limite. În Boccaccio planează amenințarea cu moartea și chiar Sade simte nevoia să
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
economic în primul rînd) din Est. România, al cărei caz este prezentat de mai multe eseuri, prezintă o obsesie identitară (devenită urgență identitară după căderea comunismului, dupăcum argumentează Carmen-Maria Mecu și Nicolae Mecu în eseul lor), identificabilă nu numai în toposurile discursului contemporan, ci de la începuturile statului românesc modern. Una din cauzele acestei "collective insecurity" (Monica Spiridon), ar putea fi tocmai originea etnică (colonie a Romei) și poziția geografică (la granița dintre imperii, "borderland position"). Pledoaria autorilor este pentru managementul cultural
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
de vast șantier. Iată un fragment despre un poem al lui Nichita: "Un timp care există "tot timpul" se transformă în "altceva". Într-un "cântec de iarbă cosită, de taciturne mări", cântecul, în versul următor, este localizat, se transformă în "topos", unde inima "de atunci", adică "dintotdeauna" de vreme ce cântecul răsună "tot timpul, își revărsa/ meandrele pierdutelor comori". Inima, veșnic, revărsându-și "meandrele pierdutelor candori" în cântecul care [...] etc. (p. 147). Autoarea pare să-și cucerească defectele scrisului și face deseori mărturisiri
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
deja stabilit al motivului în cauză e tiranic. Bard al satului, Mircea Bârsilă, de care ne propunem a ne ocupa în prezenta cronică, se simte dator, bunăoară, a relua imaginea "orașului blestemat", opus satului prin minciună și "monstruozitate". E un topos bătătorit încă de la începutul secolului XX și repetarea lui, chiar dacă "modernizată" prin trăsătura vampirică, nu aduce nimic nou: "Încotro îmi duci, orașule, sîngele? Ești fiul meu/ - te-am înfiat - unde mi-l duci? Și liniștea ta/ de ce minte? Și cîntările
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
antropocentric al modernității. "Ruptura" ca "metaforă obsedantă" a eu-lui său biografic, dar și al celui artistic, este conformă, apoi, unui alt fenomen psiho-spiritual universal, acela al "urii de sine". Demonstrându-și înrudirea profundă cu moralismul clasic, Cioran reiterează, astfel, un topos al culturii și civilizației; ne gândim la crizele de identitate, dintre care cele religioasă, etnică și lingvistică sunt inconfundabile în cazul său. Întrucât "cel care scrie rămâne, pentru totdeauna, legat cu un cordon ombilical de casă" (p. 377), iar pe
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
unite. Cîtă vreme nu sîntem preocupați decît de binele individual, celălalt fiind în cel mai bun caz un "inamic respectat" care trebuie eliminat dacă periclitează atingerea scopurilor noastre, Europa nu poate fi un spațiu mental și intelectual ospitalier, ci un topos al conflictelor și tensiunilor. Isaiah Berlin a murit în 1997. Ce ar avea de spus despre eforturile de astăzi ale unei Europe care se vrea unită? Și mai cu seamă, ce ar avea de spus despre acea parte a lumii
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
viu a scris pe rînd Ieudul fără ieșire (1994), Porcec (1996), Pantelimon 113 bis (1999) și Podul - o antologie care se încheie cu trei poeme nepublicate pînă acum în volume. Versurile din Iedul fără ieșire, volumul de debut, definesc un topos fabulos, populat cu personaje bizare, marcate de tot felul de morburi, luptînd cu derizoriul realității. Ei sunt locatarii "căminului de nefamiliști", sau prizonierii "ieudului fără ieșire", devenite cadre simbolice. Poetul, ca toți locuitorii acestor spații de altfel, nu pare a
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]