335 matches
-
oglindă complice în fiecare dimineață ea e martorul mut al răstimpului meu, pasager prin viață. S-a lăsat seară, ma-nvinge iar trupul, o biată haină primită atunci când am pășit în lumina. Îl depun la răcoare departe de lume și toropeli înșelătoare în insula mea cu palmieri cu nopți răcoroase, si cântec de greieri. Mi- e teamă să te iau cu mine chiar și pe tine. Se lasă noaptea peste pleoapele obosite dar se deschid altele, vioaie, tivite cu gânduri aduse
INSULA de DANIA BADEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380843_a_382172]
-
Autorului De dincolo de undele verzi arămii ale pădurii se înflăcărează orizontul. Soarele deschide larg ferestrele castelului său de dincolo de tăriile cerului, lăsând să se scalde în baia de smarald a ierbii stropite de rouă primele-i raze abia trezite din toropeala somnului. Se zbenguiesc razele scânteind, în stropii diamantelor lichide ale dimineții înroșind orizontul cu aurul topit în valurile de lumină care ce revarsă peste pădure și câmpuri. Helios își bea cupa de ambrozie nelipsită în fiecare dimineață, apoi degrabă saltă
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
iarna i-a bătut la ușă, Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă; O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală - Cunoscuta îmbulzeală, anual o bagă-n boală! Ursu-și scarpină veșmântul, cotropit de-atâta lene, Că-l apucă toropeala până și pe Moșul Ene! Ar mai pune-o de o baie, însă apa e prea rece, Se întoarce pe o parte și fantasma iute-i trece! Râsul își aude mațul stafidit cum chiorăie, E a` lui, a` lu` cumătru
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CANICULĂ Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului CANICULĂ Ard și țara și pământul Și nu mai adie nici vântul. Aer uscat și fierbințeală Și totul e o toropeală. La umbră-s patruzeci de grade Lumea întreagă parcă arde. Bătrânii, copilașii, cardiacii La adăpost, precum gândacii. Sună sirenele de zor, Unii plăpânzi suferă, mor. Canicula s-a instalat Și este greu de îndurat. Fac slujbe specifice popii Ca Domnul
CANICULĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371899_a_373228]
-
într-o geantă și mormăi: --Am plecat la primărie! --Mă, tu mă sperii! S-a întâmplat ceva și nu spui. Nici măcar n-ai mâncat. --Stai liniștită! strigă el din poartă. Nu s-a întâmplat nimic. Ceasul era cinci după amiază. Toropeală de iunie. Birourile primăriei, goale. Doar din biroul casieriei se auzeau niște chicoteli subțirele. Mărășteanu se enervase tot bătând în ușile încuiate. Își încercă norocul și la casierie, de unde se auzeau râsetele. Ciocăni o dată, de două ori și pentru că hazul
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote de apă rămasă fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-a cuprins toropeala, că nu-și mai putea să-și ține capul drept. Ochii abia mai vedeau prin ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin întuneric, i se păru că Leana
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
și admire pe unde trecea trenul în mare viteză. Cu câteva poante și bancuri spuse mai mult din plictiseală de câțiva băieți, ajunseră într-un sfârsit la Costinesti. Căldura și oboseala călătoriei așternuse pe fețele lor o resemnare și o toropeală grea. După ce s-a terminat cu cazarea într-un pavilion rezervat studenților, odihna era imperios necesară. S-a retras, fiecare să-și încarce bateriile. Ziua urmatoare urma să se facă programul pentru întreaga perioadă. Nu se iviseră zorile, când se
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
16 mai 2017 Toate Articolele Autorului CAP. II A doua zi, Ștefan se sculă pe la ora zece. Cum se dădu jos din pat, intră în camera de baie să se bărbierească și să facă alt duș pentru a-și alunga toropeala. Ce plăcut era în așternuturi. Dacă nu era întâlnirea, ar mai fi lenevit ceva timp sub cearceafuri. Acasă nu era așa de leneș știind câte treburi are de rezolvat în Complex. Avea impresia că este în weekend nu într-o
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
o facem lată! - ... încă odată! Se întinse în așternuturile cu miros de levănțică și mentă și simți cum plutește, ca într-un vals din altă lume. Oboseala din trupul său dispăruse ca prin magie, fiind înlocuită cu o stare de toropeală plăcută. Înainte de a păși în lumea viselor își promise că în curtea Bunei nu se va mai face nici un „sacrificiu păgân” fără ca el să fie de față. Referință Bibliografică: PORCUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1441
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
ceară, Că lipsa voastră începe să mă doară! Parcă,..nu pot să mai respir... Ca-n cerul diafan răscolit pe zări, Sufletu-mi întoarce vremea rând pe rând... Lângă masa împodobită eu, așteptând, Umplu tăcerea-ntre visări... Și din senin toropeala mă prinde, Dilată, vechi parfum, florile din glastră, Dorul fredonează ușor pe sub fereastră Clipa, mintea, mi-o cuprinde... ............................................................... Prin abur de argint amintiri vin uimind, La sărbătoarea, din timpul de-atunci, Miroase a cozonaci și... în umbre adânci, Duios, le
PĂRINŢII de LIA RUSE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379270_a_380599]
-
se înnoură. Erau semne de schimbare a vremii. După cină, Pătru și Elena, așteptară cu înfrigurare să apară ciudații musafiri. Femeia regreta în sinea sa că nu acceptase propunerea să doarmă la vecină. În cele din urmă îi cuprinse o toropeală și ațipiră. Către miezul nopții cineva bătu ușor în ușă. Pătru tresări și-i șopti Elenei: - Au sosit împielițații. Stai liniștită în pat! - și ieși în pragul ușii. - Credeam că deja ești gata sau vrei să mergi în chiloți? - Imediat
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
singurătatea și dorința de iubire : Un timp prea cald, prea-nalt, prea bleu/ Pe cer cu pete albe și,..la tiv nuanțe de verde și maro / amestecate-n câmp masiv. Singurătatea-i blând țesută, / Din ierburi și foi împreună,/ În toropeala azi căzută/ Pe-aromele ce se adună...! (Un timp) Îl găseste elegant, pur, estet``,( Aer înfumurat) , îl descrie în diferite ipostaze...``Timpu-i o rugă în gânduri line/ Vâslesc clipele-n aerul lunar... (Simfonie). Anunță schimbarea naturii :``Timpu-și rotește încet soarele
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
noastră creștină). Tot trădare poate fi și tripla trădare a lui Petru, ce făcea parte dintr-un program transpersonal, divin - dar care conducea spre o fidelitate supremă și definitivă. Mai Întrezărim aici un caz special: alunecarea discipolului În amețeală sau toropeală - vezi cazul apostolilor care În noaptea de dinaintea prinderii lui Iisus, În grădina Ghetsemani, au fost „loviți” de somnambulism, de o ațipeală sacră, de fapt de o deconectare episodică de la bine și adevăr. Toate ar fi În regulă, dacă s-ar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
epidermic, stări de evanescență și alienare, pentru a căror exprimare universul floral se oferă în chip firesc, un impuls venind însă și de la simboliștii francezi. Grădina lui A. este grădina primordială, paradisiacă, în care jubilației simțurilor (culminând în „beție”, „vrajă”, „toropeală dulce”) i se asociază o stare de confort intelectual („gânduri blânde”, „iertătoare” și „bune”), dar și locul extincției, al „agoniei neîntrerupte”. În acest univers fragil și îndurerat, spiritul e cuprins de impulsuri contradictorii, năzuind spre creație („cântec”), dar și spre
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
ar numi o politică a vieții. Dacă nu s-ar fi comportat astfel, Brummell nu ar mai fi fost el1. De atunci, George al IV-lea n-a mai vorbit niciodată despre dandy-ul văzut la Calais; a recăzut În toropeala amintirilor. Brummell nu s-a plâns; a păstrat acea tăcere fermă și discretă care e proba de bun-gust a mândriei. Și totuși, Întâmplările care au urmat ar fi putut stârni, Într-un suflet mai slab, multe reproșuri. La foarte scurtă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ele iubitele mele imaginare. Prin sinteza mea erotică, le modelam trupurile, ele s-au mișcat, dar cu rigiditatea letargicelor pe care ai fi vrut să le duci în picioare, îmbrăcate, imitându-le trezirea. Și, parcă pentru a accentua impresia de toropeală, sinteza diletantă a luat din memoria mea o imagine care m-a făcut să mă strâmb: un sân gol, flasc, sânul mort al unei bătrâne bețivane văzute de mine într-o zi la gară. Am clătinat din cap pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unui guler de dantelă)... I-am auzit vocea. Nu era un cântec, ci mai degrabă o recitare lentă, un murmur melodios, întretăiat de pauze, ritmat de șuvoiul gândurilor mute. Da, era un cântec pe jumătate fredonat, pe jumătate rostit. În toropeala încinsă a serii, notele lui dădeau o impresie de prospețime, asemănătoare cu sunetul delicat al unui clavecin. Am ascultat cuvintele și, câteva secunde, am avut senzația că aud o limbă străină, necunoscută - o limbă care nu îmi spunea nimic. După
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în locul zidului, am văzut un gol fumegând de praf - gândul acela mi-a părut ca o minunată ieșire din joc. Mi-am amintit asta câteva zile mai târziu... Eram așezat pe o bancă, în mijlocul unui bulevard mustind de burniță. Prin toropeala febrei, simțeam în mine ca un dialog mut între un copil speriat și un bărbat: adultul, el însuși îngrijorat, încerca să-l liniștească pe copil, vorbind pe un ton de falsă veselie. Vocea încurajatoare îmi spunea că puteam să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cuvinte, fără să le pricep imediat înțelesul: Concesiune pe veci. Nr... Anul 18... Undeva în spatele copacilor s-a auzit un fluierat urmat de o conversație. Doi bărbați, doi paznici urcau pe alee. M-am ridicat încet și, prin oboseala și toropeala de început de boală, am simțit reflectarea unui surâs pe buzele mele: „Probabil că deriziunea intră în natura lucrurilor din această lume. La fel ca și legea gravitației...” Toate porțile cimitirului erau acum închise. Am ocolit cripta în spatele căreia mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceea se dovedea acum esențială. Trebuia, încă nu știam cum, s-o fac să înflorească în mine. Trebuia, printr-un efort tăcut al memoriei, să învăț gamele acelor clipe. Să învăț să le păstrez veșnicia în rutina gesturilor zilnice, în toropeala cuvintelor banale. Să trăiesc, conștient de veșnicia aceea... M-am întors la cimitir chiar înainte de închiderea porții. Seara era luminoasă. M-am așezat în prag și am început să scriu într-un carnet de adrese, de multă vreme inutil. Situația
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca drog în special de către fachirii ce-l fumează folosind o huka (62, p. 102). Și Mircea Eliade (India, 1934) povestește despre indienii care fumează „într-o huka de lemn” frunze de bhang (Cannabis indica), narcotic care le produce „o toropeală mult gustată” (211, p. 121). Colecția de ciubuce, narghilele și chisele brodate era păstrată într-un dulap prețios (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi, 1862), într-o cameră specială. Era un adevărat „altar al fumătorilor”, cum îl numea impresionat Stanislas
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unor fărâme de miracol, oriunde și în fiecare dintre momentele zilei. Umbra răcoroasă a copacilor pădurii, ce îmbie în arșița verii la odihnă, răsăritul și apusul soarelui, unduirea lanului de grâu, cerul unei dimineți de vară, câmpul somnolent, cuprins de toropeala amiezii reprezintă obiectivări care ascund clipe binecuvântate, când sufletul ființei umane se identifică, extaziat, cu lumea care primește har: „Simt dumnezeirea-n fagul crud,/ O aud pe ape, o aud. Dibuitoare mâna s-atingă pe aproape/ Pe Dumnezeu, mireasmă plutind
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
năravuri, specimene variate (cămătarul, lingușitorul, ipohondrul ș.a.m.d.) sunt surprinse cu agerime și zugrăvite în trăsături apăsate, care pun mai bine în relief grotescul, uneori evidențiat prin numele personajului. Viața în provincie e o adevărată schiță, creionând automatismele, tabieturile, toropeala, plictisul existenței dintr-un târg de provincie. Danțuri vechi, danțuri noi este o meditație asupra vremelniciei, sub semnul unei resemnări senine din care nu lipsește o undă de melancolie. Între Capșa și Palat... Impresiile unui trecător (1904) conține notațiile unui
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
una de-a dreptul Încântătoare - am traversat regiuni izolate și pustii În care nu se vedea țipenie de om. Dar nici că am fi dorit să vedem vreunul! În seara următoare Însă, când se Întunecă bine, am fost treziți din toropeala care ne cuprinsese de o voce puternică ce striga „Jedem! jedem!” („Veniți! veniți!”) și care se auzea de pe malul drept - unde, din câte știam, agelii Își așezaseră tabăra. Iată-i! ne-am spus - și pentru a nu risca să fim
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
probabil de Smilax china, amestecată cu apă; În a doua zi, prescria alte patru pulberi mai fine (probabil cortex radicis daturae stramonii, cu zahăr 285) să fie luate la intervale de trei ore, fiecare dintre ele cântărind 10drame, care produceau toropeală. În a treia zi prescria un purgativ puternic, ale cărui ingrediente principale erau semen crotonis tiglii, după care le dădea, ad libitum, un decoct de rădăcină de lemn-dulce. În această zi critică, pacientului nu i se dădea nimic de mâncare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]