269 matches
-
vasele sale erau depășite din punct de vedere tehnic, iar pregătirea echipajelor lăsa de dorit. În plus, criza continuă de combustibil împiedica desfășurarea unor operațiuni navale de amploare. Vasele de război italiene aveau reputația de a fi bine proiectate. Vasele torpiloare, dar și alte vase de mici dimensiuni s-au comportat conform așteptărilor și au fost responsabile pentru scufundarea a numeroase vapoare inamice în Mediterana. În schimb, mai multe crucișătoare italiene aveau un blindaj necorespunzător, și tuturor vaselor militare italiene le
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
din Africa de est, când a fost scufundat în urma ciocnirii de o mină navală în largul coastelor portului Assab. În mai 1942, ca răspuns la cererea germanilor, Regia Marina a deplasat în [[Marea Neagră]] patru vase antisubmarin, șase submarine, cinci vedete torpiloare și cinci puitoare de mine. Vasele au fost transportate pe calea ferată până la [[Viena]], de unde s-au deplasat pe [[Dunăre]] până în [[Regatul României|România]], la [[Constanța]]. Flotila a desfășurat acțiuni de luptă încununate cu succes din bazele din [[Ialta]] și
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
război mondial|Aliații]], cele mai multe vase italiene din Marea Neagră au fost preluate de [[Kriegsmarine]]. Sovieticii au capturat aceste vase în august 1944, odată cu ocuparea Constanței. Cele șase submarine au fost preluate de Marina Regală Română. Marina Italiană a operat patru șalupe torpiloare pe [[Lacul Ladoga]] în timpul [[Războiul de continuare|„războiului de continuare”]] (1941-1944). Vasele germane, italiene și finlandeze, parte a „Detașamentului naval K” au luptat împotriva vaselor militare de escortă și a celor de transport care încercau să aprovizioneze [[blocada Leningradului|Leningradul
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Sovietice]]. În perioada de cobeligeranță, până la [[Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa|sfârșitul conflictului în Europa]], crucișătoarele ușoare italiene au participat la acțiunile de patrulare aliate din [[Oceanul Atlantic]] împotriva raidurilor submarinelor germane. Mai multe submarine și vase torpiloare au activat în [[Marea Mediterană]]. Liderii aliați au luat în discuție în ultimele săptămâni ale războiuluil posibilitatea ca vase militare italiene (cuirasate și crucișătoare) să participe la acțiunile militare din [[Oceanul Pacific]]. Reacția echipajelor navelor italiene surprinse în Orientul Îndepărtat de armistițiul
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
cunoștințele de înot. După ce amiralul a fost pescuit, s-a ambarcat pe cuirasatul Yamato. La 24 octombrie dimineața la orele 08:00 avioanele de recunoaștere ale escadrilei VF-20 (avioane de vânătoare F6F-5 Hellcat, bombardiere în picaj VB-20 Helldiver și avioanele torpiloare VT-20 Avenger) de pe portavionul portavionul american Enterprise aparținând Flotei a 3-a a lui Halsey au sesizat forțele japoneze principale care soseau pe marea Sibuyan. În pofida forței mari pe care o reprezentau, Flota a 3-a nu era bine plasată
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
8 crucișătoare (din care 4 crucișătoare grele: USS Louisville (nave amiral), Portland, Minneapolis și Shropshire), cinci crucișătoarele ușoare (USS Denver, Columbia, Phoenix, Boise) și 28 distrugătoare, dispunându-și navele precis de-a lungul strâmtorii înguste. La ora 22:36 vedeta torpiloare PT-131 a dat de flota japoneză care naviga în întuneric și în următorii 3 ore și jumătate vedetele torpiloare rapide au lansat mai multe atacuri împotriva lui Nisimura. Nu au reușit să nimerească navele care se deplasau și ele repede
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Denver, Columbia, Phoenix, Boise) și 28 distrugătoare, dispunându-și navele precis de-a lungul strâmtorii înguste. La ora 22:36 vedeta torpiloare PT-131 a dat de flota japoneză care naviga în întuneric și în următorii 3 ore și jumătate vedetele torpiloare rapide au lansat mai multe atacuri împotriva lui Nisimura. Nu au reușit să nimerească navele care se deplasau și ele repede, dar în acest timp navele lui Oldendorf au finalizat pregătirile manevrâdu-se în poziții și mai avantajoase. Dimineața la ora
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
parte a Grupului de Sud al japonezilor (crucișătoarele grele "Naci" și "Ashigara", crucișătorul ușor "Abukuma" și alte 8 distrugătoare) sub comanda amiralului "Sima" rămași în urmă cu 40 km urmărea forțele lui Nishimura. Și ei au fost atacați de vedetele torpiloare americane care au nimerit "Abukuma". Văzând epavele flotei lui Nishimura, navele avariate care se retrăgeau, Sima a decis retragerea. În strâmtoarea îngustă noaptea printre torpedourile americane și epavele japonezilor întoarcerea navelor nu s-a dovedit o sarcină ușoară, nava amiral
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
a lupta împotriva luptei contra navelor inamice, deoarece erau lente și nu aveau blindaj. În afară de avioanele lor erau practic neînarmate, exceptând câteva tunuri și mitraliere. Pe portavioane erau în total 450 de avioane, în special avioane de vânătoare și avioane torpiloare, echipate în principal cu bombe contra submarinelor. Americanii numeau aceste nave lente și fără cuirasă pentru însoțirea portavioanelor "tin can/cutii de conserve". Aceste nave aveau doar rol de protecție contra submarinelor, pentru că lipsa armelor și blindajului nu le permitea
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
decolat doar cu mitralierele încărcate sau cu bombe de adâncime împotriva submarinelor, care împotriva crucișătoarelor japoneze blindate nu erau de mare folos. Din ordinul lui au decolat în jur de 450 de avioane, marea lor majoritate FM-2 Wildcat și avioane torpiloare TBM Avenger. Contraatacurile aeriene au fost aproape neîncetate și unele, în special cele lansate din partea Taffy 2, erau dure. Au fost scufundate două crucișătoare grele japoneze, un altul a devenit inutilizabil și practic toate navele japoneze au suferit avarii grele
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
direcționate spre Comisia de Reparații. Drepturile de proprietate asupra căii ferate Bagdad-Berlin au revenit puterilor aliate. Efectivele armatei otomane au trebuit să fie reduse la 50.000 de oameni. Flota otomană a putut păstra doar șapte goelete și șase vase torpiloare. Otomanilor li s-a interzis să dețină aparate de zbor militare. Tratatul a prevăzut formarea unei Comisii interaliate de control pentru organizarea și supravegherea executării clauzelor militare. Tratatul a stipulat căutarea, judecarea și pedepsirea celor responsabili pentru „metodele barbare și
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Bobolink" a navigat în zona Ironbottom Sound în ziua de 13 noiembrie pentru a ajuta navele americane avariate, pentru a salva supraviețuitorii americani și, conform relatărilor, pentru a împușca supraviețuitorii japonezi. "Hiei" a fost atacat de mai multe ori de torpiloarele TBF Avenger de pe Henderson Fields, de bombardiere în picaj Douglas SBD Dauntless de pe portavionul "Enterprise", care plecase din Nouméa pe 11 noiembrie, și de bombardiere grele B-17 Flying Fortress aparținând "Grupei 11 Bombardament" a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii cu baza
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
din 1860, în Noua Zeelandă, a marcat prima ocazie în care un vas de război australian a fost angajat în lupte peste mări. Flota colonială s-a extins semnificativ la mijlocul anilor 1880 și a cuprins un număr de canoniere și vedete torpiloare pentru apărarea porturilor și râurilor precum și unități navale pentru necesarul de marinari și forturi. Victoria a devenit cea mai puternică dintre toate coloniile din punct de vedere al capacităților militare navale deținând nava armată în oțel HMVS "Cerberus" în serviciu
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
coloniile din punct de vedere al capacităților militare navale deținând nava armată în oțel HMVS "Cerberus" în serviciu activ din 1870 și nava de război cu aburi HMS Nelson împrumutate de la Marina Regală, trei canoniere mai mici și cinci vedete torpiloare. Noul Wales de Sud a format o Brigadă Navală în 1863 iar până la finalul secolului avea două vedete torpiloare mici și o corvetă. Forța Maritimă de Apărare Queensland a fost înființată în 1885 în vreme ce Australia de Sud opera o singură
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din 1870 și nava de război cu aburi HMS Nelson împrumutate de la Marina Regală, trei canoniere mai mici și cinci vedete torpiloare. Noul Wales de Sud a format o Brigadă Navală în 1863 iar până la finalul secolului avea două vedete torpiloare mici și o corvetă. Forța Maritimă de Apărare Queensland a fost înființată în 1885 în vreme ce Australia de Sud opera o singură navă, HMCS "Protector". Tasmania avea și ea un mic corp de vedete torpiloare iar singura navă defensivă a Australiei
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
până la finalul secolului avea două vedete torpiloare mici și o corvetă. Forța Maritimă de Apărare Queensland a fost înființată în 1885 în vreme ce Australia de Sud opera o singură navă, HMCS "Protector". Tasmania avea și ea un mic corp de vedete torpiloare iar singura navă defensivă a Australiei de Vest forma Fremantle Naval Artillery. Personalul naval din Noul Wales de Sud și Victoria a luat parte la reprimarea Revoltei Boxerilor din China din 1900, iar HMCS "Protector" a fost trimis de Australia
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
identificat greșit petrolierul "Neosho" și distrugătorul "Sims". Crezând că a localizat portavioanele americane, Hara, cu concursul lui Takagi, a lansat imediat toate avioanele disponibile. Un număr de 78 de avioane de vânătoare Zero, 36 de bombardiere și 24 de avioane torpiloare au început să decoleze de pe "Shōkaku" și "Zuikaku" la ora 08:00 și la ora 08:15 erau deja pe drum către ținta raportată. La ora 08:20, unul din avioanele de pe "Furutaka" a găsit portavioanele lui Fletcher și a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
că portavioanele japoneze staționează și că li s-a ordonat să lanseze toate avioanele disponibile pentru a ataca. Până la ora 10:13, americanii au atacat cu 93 de avioane de vânătoare Wildcat, 53 de bombardiere SBD și 22 de avioane torpiloare . La 10:19, Nielsen a aterizat și a văzut ce eroare de codare a mesajului a făcut. Deși forța armată condusă de Gotō includea portavionul "Shōhō", Nielsen a crezut că a văzut două crucișătoare și patru distrugătoare. Totuși, la ora
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
și convoiul care trebuia să invadeze insula, astfel că armata de invazie era în mare pericol. Takagi a ordonat ca avioanele să atace imediat petrolierul și distrugătorul și să se întoarcă la portavioane cât mai repede. La 11:15 avioanele torpiloare și avioanele de vânătoare au abandonat misiunea și s-au întors la portavioane, în timp ce bombardierele au atacat cele două nave americane. Patru bombardiere au atacat distrugătorul, iar celelalte au atacat petrolierul. "Sims" a fost lovit de trei bombe, rupt în
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
nefiind astfel posibil să îl atace în ziua aceea. Statul Major al lui Inoue a dirijat două grupuri de avioane de atac din Rabaul, care decolaseră deja în acea dimineață, înspre poziția raportată cu privire la Crace. Primul grup includea 12 avioane torpiloare, iar al doilea grup cuprindea 19 avioane ca urmau să lanseze bombe. Ambele grupuri au găsit și au atacat navele lui Crace la ora 14:30 și au pretins ulterior că au scufundat cuirasatul "California" și că au avariat o
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
imediat cu un grup de avioane, fără escortă, chiar dacă asta ar fi însemnat ca avioanele să se întoarcă după lăsarea serii. Pentru a verifica locul în care se aflau portavioanele americane, Hara a trimis la ora 15:15 opt bombardiere torpiloare să cerceteze zona de până la 370 km spre vest. Cam în același timp, bombardierele care au atacat petrolierul "Neosho" au aterizat. Șase piloți au fost anunțați că vor pleca imediat într-o altă misiune. Alegând cei mai experimentați membri ai
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
vest. Cam în același timp, bombardierele care au atacat petrolierul "Neosho" au aterizat. Șase piloți au fost anunțați că vor pleca imediat într-o altă misiune. Alegând cei mai experimentați membri ai echipajelor, Hara a lansat 12 bombardiere și 15 torpiloare cu ordinul de a zbura până la 519 km. Cele opt avioane trimise în recunoaștere au ajuns la limita zonei de 370 km și s-au întors fără să vadă navele lui Fletcher. La 17:47, "Task Force 17", aflată sub
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
se îndrepta împotriva sa, s-a întors spre sud-est în direcția vântului și s-a îndreptat către , unul dintre acestea pilotat de , pentru a se întâlni cu acestea. Luând formațiunea de avioane japoneze prin surprindere, avioanele Wildcat au doborât șapte torpiloare și un bombardier și au avariat grav un alt torpilor (care s-a prăbușit mai târziu). Trei avioane Wildcat au fost doborâte. Având pierderi mari care au și provocat împrăștierea formațiunii, conducătorii atacului japonez au anulat misiunea după ce au discutat
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
direcția vântului și s-a îndreptat către , unul dintre acestea pilotat de , pentru a se întâlni cu acestea. Luând formațiunea de avioane japoneze prin surprindere, avioanele Wildcat au doborât șapte torpiloare și un bombardier și au avariat grav un alt torpilor (care s-a prăbușit mai târziu). Trei avioane Wildcat au fost doborâte. Având pierderi mari care au și provocat împrăștierea formațiunii, conducătorii atacului japonez au anulat misiunea după ce au discutat prin radio. Toate avioanele japoneze au aruncat muniția și s-
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de ghinionul pe care l-au avut japonezii pe 7 mai, că s-a gândit să demisioneze din marină Pe 8 mai, la ora 06:15, dintr-o poziție situată la 161 km de Rossel Island (), Hara a lansat șapte torpiloare pentru a căuta în zona cuprinsă între 140 și 230 de grade sud și până la 463 km de portavioanele japoneze. Torpiloarele erau însoțite de trei avioane Kawanishi din Tulagi și patru bombardiere din Rabaul. La ora 07:00, portavioanele și
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]