4,979 matches
-
el nu a ezitat să-și exprime, chiar și sub dictatura comunistă opțiunile politice. A semnat, împreună cu alți scriitori și intelectuali de vază din RDG, așa-numita "Biermann-Petition" (Petiția Biermann), prostestînd împotriva metodelor de retragere a cetățeniei, practicate de regimul totalitar împotriva oamenilor de cultură incomozi. H. J. Schädlich emigrează în 1977 în Germania Federală, după ce, în același an, îi apare în prestigioasa editură Rowohlt volumul de proză Versuchte Nähe (Apropiere încercată), primit de critica de specialitate și de public cu
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
pagini: "Cine, dacă aș mai publica acum un roman atât de atipic și de consistent, de dificil precum Drumul la zid, m-ar mai citi azi?". Nu e cam puțin pentru un clasic în viață, martor și "complice" al sistemului totalitar chiar și din postura onorifică de membru supleant al C.C.!? Îmi las dezamăgirea să zacă aici și trec să discut latura biografică ce determină, de fapt, eșecul unei relatări mai tensionate a comunismului. Nicolae Breban este victima propriei imagini. Scriitorul
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
frustrări legate de trista lor istorie personală. În loc să denunțe și să exorcizeze depozitele, inerțiile și reflexele unei memorii legate traumatizant de experiențele noastre colective și individuale, proaspătul Muzeu Național de Artă Contemporană nu face decît să resemantizeze orizontul și simbolistica totalitară, să se transforme subtil în elogiu și să reconvertească semnalele disparate într-un amplu sistem mitologic. În esență, Casa Poporului și spiritul ceaușist devin exponat borgesian, poate singurul, în propria lor realitate. Acest triumf al Casei Poporului constituie, din nefericite
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
dominarea lumii concentrate în Europa. Gheorghe Ceaușescu analizează sintetic modul în care, în ciuda tentativelor de refacere imperială a unității, Europa s-a transformat într-o "Europă a națiunilor", fracturată de interese divergente, supusă - datorită contradicțiilor din "interiorul cetății " - influenței ideologiilor totalitare, devenind un "butoi cu pulbere" al lumii, o sursă de războaie devastatoare, permanente. O Europă astfel slăbită nu putea să nu devină ținta aspirațiilor celei mai mari puteri asiatice a lumii moderne, Rusia sovietică, dornică să-și universalizeze modelul social
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
dar acut inegală, impregnată păgubitor de conjuncturalisme și, hélas, tangentă la plagiat. Barbu a fost un "princepe" în domeniul literaturii și publicisticii, fastuos și corupt pînă-n măduva oaselor, poftind a dispune de-o putere prin derivație, în funcție de cea a cîrmuirii totalitare, urmărind a-și exercita o autoritate violentă, teroristă, asupra indezirabililor, asupra confraților mai mult ori mai puțin insubordonabili regimului (a căror superioritate morală e de bănuit că-l irita în taină) ori pur și simplu resimțiți ca "rivali". Omul a
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
sigur dacă nu cumva și această Ťcădere la învoialăť era urmărită de prepotenții zilei, mulțumiți de a-l vedea o dată în plus pe scriitor, oricare ar fi fost el, la cheremul lor". Opresiunea sau măcar supravegherea oamenilor scrisului sub regimul totalitar atinseseră pragul unei nefaste saturații: "Prea numeroși pe kilometru pătrat, securiști fără treabă hărțuiau oamenii în toată țara, băteau cenaclurile literare care deveniseră adevărate curse de șoareci, iar ŤCîntarea Românieiť, singura supapă permisă, producea în serie slăvitori cu ziua, cu
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
decreta drept mari scriitori personalități fără relief, care confecționau o literatură-propagandă extrem de utilă; pe de altă parte, în toate structurile politice criminale caracteristice secolului XX literatura a ocupat, prin reflex, o situație privilegiată: nu numai pentru că visul cenzurii din statul totalitar l-a reprezentat întotdeauna producția literară complet aservită propagandei politice, dar și pentru vocile nonconformiste căpătau în aceste condiții un relief sporit. Purtătorii lor s-au transformat uneori în eroi naționali. Niciodată importanța socială a scriitorului n-a ajuns la fel de
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
Denisovici, unde regăsim experiența concentraționară cu tot ceea ce aceasta comportă ca distrugere a ființei. Regret nespus că nu am văzut aceste spectacole care ne dezvăluie un alt Zholdak, artist marcat de teroarea exercitată de-a lungul secolului trecut de puterea totalitară sovietică. Zholdak nu poate uita cumplitul martiriu. S-ar părea că astăzi regizorul șovăie între cele două căi. Pe care dintre ele o va urma? Totul ne lasă să credem că, o dată cu trecerea timpului, traumatismul istoric va ceda locul libertății
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
ale propriilor proiecții interioare, de a-și învinge prin visul poetic boala schizofreniei generale la care îi împingea paranoia dictaturii. Și au crezut cu asupra de măsură în el, ca și în rostul, ba chiar în menirea lor în societatea totalitară. Se pare însă că, spre sfârșitul mileniului, închisorile au devenit neretabile. Lagărele comuniste s-au dovedit bugetofage, n-au mai produs decât literatură. Pe deasupra, descurajați, tot mai mulți autori au murit din tutun, din vodcă, din amor, nemaiîndurând nebunia disimulării
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
un Nicolae Labiș al prozei noastre, o promisiune pierdută a Premiului Nobel - nou și regretabil ghinion național -, artist care n-ar fi fost absurd să creeze o operă pe măsura celei a lui Lev Tolstoi", romancierul ajuns între vîrfurile ierarhiei totalitare și intrat într-o progresivă impotență a creației, e circumscris împrejurărilor extraliterare ce i-au compromis literatura: El a fost unul din stîlpii stalinismului în literatura română, fapt de pe urma căruia a tras foloase toată viața, cu mari onoruri politice și
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
din care statul iese jumulit, mai o problemă cu fiscul. Și nu pe ultimul loc încercarea lui de a-și lichida concurența. Omul nostru de afaceri nu s-a născut într-o lume a liberei concurențe, ci într-o societate totalitară pentru care inițiativa personală era un păcat cu repercusiuni la dosar. Într-un moment de slăbiciune interioară, mai adăugînd și posibile presiuni de tot felul, omul de afaceri poate ajunge la sinucidere. Inși puternici și răzbătotori să se sinucidă? Chiar
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
Ceaușescu n-ar fi fost nici trenul subteran. Am mai auzit însă și interpretări în care meritul revenea comunismului, pe care degeaba îl înjurăm azi, fiindcă "a făcut realizări pentru oameni". Amîndouă aceste interpretări au ca punct de pornire propaganda totalitară care continuă să-și facă efectul în România după 15 ani de la căderea ceaușismului. Totuși primul metrou din lume a fost construit la Londra, într-un regim capitalist pur sînge. Și pînă la metroul de la Moscova lui Stalin, la Budapesta
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
mulții supraviețuitori buimaci ai unei dictaturi ce părea fără sfârșit", purtător cu el, în tranziția tot fără sfârșit, al urmelor "indelebile ale lumii dinainte", că în multe privințe "supraviețuitorul" se simte încă "prizonierul lumii din care vine", adică al lumii totalitare cu tot ce a sădit ea în el. Și nu e numai atât, ar mai fi ceva, "o circumstanță agravantă", în ce-l privește, și anume aceea că vreme de trei decenii, "miezul unei vieți de om", a fost "redactor
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
vorbind, ce ar mai putea să aibă cineva de împărțit cu aceștia? C. Stănescu nu este un apărător necondiționat al marilor scriitori, al acelora care, într-o măsură sau alta, obligați sau ispitiți, au făcut compromisuri, au "colaborat" cu puterea totalitară, au acceptat unele funcții etc. Nu-i apără necondiționat de atacuri dar obstinația unor procurori improvizați de a le arăta numai erorile, numai partea de vină i se pare excesivă și producătoare de confuzii. Este pentru examinarea corectă, deci nepartizană
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
nu a emoțiilor nu reprezintă unica modalitate de a lămuri originea emoțiilor. Procesele ce au loc la nivelul psihologic, adică pe o anumită adâncime a scoarței cerebrale, sunt procese și fizice și psihice... Urmează W. Wundt cu a sa origine totalitară a emoțiilor (în care cuvântul totalitar folosit prima dată în sec. XIX nu avea încă sensul politic pe care i-l dăm astăzi)... Emoția, după marele psiholog german este o reacțiune a conștiinței. Unii susțin greșit că la baza emoțiilor
Despre emoție, 1944 (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12720_a_14045]
-
modalitate de a lămuri originea emoțiilor. Procesele ce au loc la nivelul psihologic, adică pe o anumită adâncime a scoarței cerebrale, sunt procese și fizice și psihice... Urmează W. Wundt cu a sa origine totalitară a emoțiilor (în care cuvântul totalitar folosit prima dată în sec. XIX nu avea încă sensul politic pe care i-l dăm astăzi)... Emoția, după marele psiholog german este o reacțiune a conștiinței. Unii susțin greșit că la baza emoțiilor ar sta expresiile emoționale. Expresiile emoționale
Despre emoție, 1944 (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12720_a_14045]
-
sensul politic pe care i-l dăm astăzi)... Emoția, după marele psiholog german este o reacțiune a conștiinței. Unii susțin greșit că la baza emoțiilor ar sta expresiile emoționale. Expresiile emoționale însă nu sunt acte anonime, ci reacțiuni ale organismului totalitar, adică în totalitatea lui. Așadar, expresiile emoționale sau mimica sunt linii de direcție numai în care se cristalizează eul omenesc. Obiecțiunea lui Bechterew: Mimica este autonomă. Ea se poate manifesta fără să aibă loc și emoția. Ca în cazul animalului
Despre emoție, 1944 (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12720_a_14045]
-
și emoția. Ca în cazul animalului decerebrat, căruia i se excită thalamusul. Invers " animalul poate avea o emoție fără mimică când thalamusul este anesteziat. Mimica are loc prin thalamus. Emoția, - de ordin cerebral. Ea se bazează pe o structură psiho-fizică, totalitară... (folosind iarăși cuvântul compromis politic). Corpul și presupusul suflet fac parte dintr-o unitate mai cuprinzătoare numită structura psiho-fizică - conștiința de sine, eul... Acum, se pun două întrebări esențiale: prima, în ce condiții se nasc emoțiile; a doua, ce este
Despre emoție, 1944 (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12720_a_14045]
-
Martor), sfîșietoarea confesiune a lui Whittaker Chambers (carte admirată, între alții, și de Arthur Koestler), un document extrem de revelator privind natura perversă, chiar demonică, a comunismului. în planul politicii externe, neo-conservatorismul s-a opus și se opune conciliatorismului în raport cu forțele totalitare. Mulți neo-conservatori sînt foști democrați, dezamăgiți de lipsa de voință politică a administrației Carter. Odată devenit președinte, Reagan a făcut enorm pentru încurajarea și susținerea mișcărilor disidente din statele comuniste. Reagan a înțeles rolul ideologiei și a sprijinit posturile de
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
excelenta lucrare scrisă de Roger Kirk și Mircea Răceanu, Romania versus the United States, Diplomacy of the Absurd, 1985-1989, publicată în traducere română la Editura Silex în 1995). Efectele acestei strategii de încurajare a reformelor și de opoziție față de dictatorii totalitari s-au văzut în acel miraculos an 1989, odată cu prăbușirea regimurilor leniniste din Europa de Est și Centrală.
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
nr. 223, 1.06 -7.06.2004, p. 7) și în care cele două cărți premiate de juriu, Despre îngeri de Andrei Pleșu și Copacul din cîmpie de Gelu Ionescu sînt considerate ca reprezentînd tendințe opuse, cea dinții o tendință "totalitara", cea de-a doua una "liberală". Nu sînt de acord cu felul în care este descrisă cartea Despre îngeri, care îi este Dlui Marino de-a dreptul antipatica, și nici cu plasarea ei într-o forțată opoziție. N-aș fi
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]
-
serios și-l pune la zid pe A.P. pentru poziția lui antiraționalistă și "mistică". Se proceda la fel și înainte de "90, pare că nimic nu s-a schimbat. Spiritul lui A.P., consideră Marino, este de tip "absolutist, potențial sau explicit totalitar" și "autoritar" (sic!) fiindcă "el are nu numai noțiunea Ťinterdicțieiť poziției ostile, pe care o critică, dar și tendința punerii sale în practică" ș!?ț. Andrei Pleșu, spirit totalitar, autoritar și care practică voluptuos interdicția! Atunci de ce mai este premiat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
lui A.P., consideră Marino, este de tip "absolutist, potențial sau explicit totalitar" și "autoritar" (sic!) fiindcă "el are nu numai noțiunea Ťinterdicțieiť poziției ostile, pe care o critică, dar și tendința punerii sale în practică" ș!?ț. Andrei Pleșu, spirit totalitar, autoritar și care practică voluptuos interdicția! Atunci de ce mai este premiat cu Marele premiu? Justificarea președintelui juriului se încheie cu o nouă palmă și cu o nouă sau mai precis veche răfuială personală, aceea a lui Marino cu "Școala de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
politică", azi legatarii săi ne cer "neutralitate", "apolitism", vărsînd lacrimi de crocodil pe seama timpului ce l-am irosi exprimîndu-ne opiniile în plan civic. Asistăm la o răsturnare cu capul în jos a unor faimoase teze ideologice, probă a derutei regimului totalitar ce s-a înregistrat încă înainte de 1989 prin cîteva aspecte paradoxale care marcau impasul "învățăturii" ce se credea, în anii săi de sumbră glorie, imortală. Internaționalismul făcea loc naționalismului furibund, estetica tendențioasă se replia în favoarea uneia "pure", condiționate însă de
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
manifeste sentimente extremist-naționaliste, xenofobe. Iar conflictele interne din "Federație" - precum războiul din Cecenia, luptele din Kirghizia sau Kazahstan, terorismul - puse pe seama guvernanților democrați, ca diversiuni menite să ascundă incapacitatea lor de a relansa Rusia. Tot mai mulți ruși nostalgizează "siguranța " totalitară și votează pentru formule autoritare, indiferent că sunt propuse de comuniștii lui Ziuganov, naționaliștii lui Jirinovski sau oamenii lui Putin. Ca și în România, dreapta democratică, divizată și contradictorie, are puține șanse să ajungă la putere, deși soluțiile ei ar
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]