325 matches
-
a arătat profunda semnificație, constând în însăși matricea sacrului. Începând din 1912, odată cu viziunea celui mai reprezentativ gânditor al orientării sociologice, Émile Durkheim, originile sacrului au fost identificate în centrul religiei totemice, cea mai primitivă dintre toate religiile, în care totemul desemna ideea sacralității în mod absolut. Prin exemplul triburilor australiene, Durkheim invoca importanța clanului, a colectivității, sau în sens larg, a societății, care în teoria sa juca un rol primordial prin însuși modul de raportare a individului la sacru. Societatea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
parte întreaga societate prin accesul la sacru. Încercând să desprindă o definiție a acestui concept în viziunea durkheimiană, Julien Ries identifica "o categorie fundamentală a conștiinței colective (...) o sferă de forțe create de societate și suprapuse realului"19, în care totemul era înțeles asemenea unei surse generatoare de sacru, un simbol al colectivității ce impunea respect și anumite interdicții. Teoria lui Durkheim delimitează sacrul de profan, înțelegând aceste noțiuni ca "genuri separate, două lumi complet distincte"20, definite printr-o disjuncție
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
personal, pe reprezentările centrate pe individ și pe cele care alimentează pove-știrile despre slăbirea regulilor sociale, a liantului social, despre "dezinstituționalizare", "pierderea reperelor", "declinul vieții publice", "privatizarea existenței", totul petrecându-se ca și cum, "fiecare individ și-ar avea propria personalitate ca totem" (Cl.-L. Strauss). Mult timp, accentul fusese pus pe societate, pe structuri, pe viața socială. "Analizați constituția empirică a omului și nu veți afla nimic din caracterul sacru cu care este investit și care îi conferă atâtea drepturi. Acest caracter
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
încă, iwana (arawak) > iguana, jaguá (guaraní) > jaguar, kawchu (quechua) > cauciuc, kinakina (quechua) > chinina, kuka (quechua) > coca, kuntur (quechua) > condor, kurari (cariban) > curara, mahiz (carib) > engl. maize, sp. maíz, "porumb", mat'i (quechua) > mate, mohkussin (natick) > mocasini, ninto:te:m (ojibwa) > totem, panpa (quechua) > pampa, papaya (carib), petyn (tupi) > petunia, pirátsainha (tupi) > piranha, pirogue (carib) > piroga, batata (taino) > engl. potato, sp. pătată, "cartof", puma (quechua), sik'ar "a fuma" (maya) > țigară, tamarin (galibi) > tamarin "maimuță", tamahaac (algonquian) > tomahawk, toba:kan (micmac) > tobogan
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a se pătrunde de spiritul învățăturilor lui. "Împotriva elitelor vegetale. În comunicare cu solul", au interpretat mai apoi intelectualii brazilieni. Ei, imaginați-vă ciulinii întâmpinați atât de bine încât pământul îi înghite spre a-i asimila, în vederea transsubstanțierii lor în totem. Validitatea doctrinei e testată în modul radical al dumicării exponentului ei, din credința sinceră că dăinuirea ulterioară a ideii n-ar ridica probleme. Cu alte cuvinte, un adevăr aspirant la demnitatea supremă a transcendenței trebuie să convingă la proba de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și sultanul Otman și-au zis otomani. Ca și ceilalți turci vechi, și aceștia, oguzi-selgiucziiotomanii, după un ocol de câteva secole, ajung să-și extindă dominația asupra țărilor române. Ca indo-europeni, acei turci vechi aveau, asemenea dacilor și latinilor, ca totem lupul: „Pe vârful steagului lor - scriu izvoarele chineze - pun un cap de lup din aur, nu vor să uite vechea lor origine” . Sub semnul lupului însemna pustiiri, năvăliri, războaie și, sub acest aspect, turcii otomani, urmași ai vechilor turci asiatici
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
lor - scriu izvoarele chineze - pun un cap de lup din aur, nu vor să uite vechea lor origine” . Sub semnul lupului însemna pustiiri, năvăliri, războaie și, sub acest aspect, turcii otomani, urmași ai vechilor turci asiatici, sunt purtători ai aceluiași totem al proscrișilor-lupi, ca și urmașii geto-dacilor și romanilor. După ce au preluat elementele de cultură de la persani și după cucerirea Constantinopolului, otomanii adaugă pentru toți cei care li s-au supus benevol sau prin luptă, la vechile practici de vasalitate, și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
alunul, deoarece aceștia au păstrat În datinile și tradițiile poporului român urme ce atestă trecutul lor memorabil. Între arborii considerați sacri, cel care deține rolul principal este bradul, arborele cosmic prin excelență. Bradul este considerat, din cele mai vechi timpuri, totem arboricol, fapt demonstrat de inciziile și picturile rupestre, de unele amulete și talismane. În imaginația mitopeică a străbunilor, bradul a căpătat numeroase valențe simbolice, printre care aceea de reprezentant al lumii vegetale, expresie plastică a puterii mirifice a vegetației și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Al. Russo, Eminescu, Labiș, Nichita Stănescu, Caraion ș.a.), folosind metode structuraliste ale antropologiei, pentru „regăsirea” spațiului mitic dacic-mioritic. Autorul pornește de la ceea ce el numește „fondul homeric” al literaturii române vechi, ca să ajungă pe urmele „Mioarei totem” până la Cezar Ivănescu. Următorul volum, Regăsirea continuă (1986), extinde, cu alte metode, cercetarea elementelor de „mioritism” de la rădăcinile sale mitologice (prin arheologism și folclor) la Sadoveanu, Ion Lăncrănjan și Paul Anghel. B. îngrijește câteva ediții din scrierile lui Radu Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
Trunchiul de copac fără crengi s-a transformat într-un obiect de cult, un loc de sacrificiu (yupa vedică), în polul central al cortului siberian sau al cortului inițiatic, în fulgerul umbrelei budiste și al pagodelor japoneze sau chineze, în totemul civilizațiilor din Pacificul de Sud, urmașii continentului Mu, în Japonia și în America precolumbiană. Reprezentarea în piatră a trunchiului, a acestui axis mundi, ombilic ce leagă omul de Marele său Arhitect, iată ceea ce India și Egiptul, coloanele vechilor evrei, din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a societății și naturii împletește magia cu vrăjitoria, oracolele și religia. Nu putem sintetiza fenomenul social pe care îl reprezintă magia, așa cum îl văd antropologii și sociologii, fără a ne opri o clipă asupra influentei viziuni freudiene. Sigmund Freud în Totem și Tabu, încearcă o apropiere între credințele copiilor, nevrotici și sălbatici. După Freud aceștia își asumă dorința de a atinge un final mult așteptat, teorie depășită de Levi-Strauss prin focalizarea unui limbaj structural de termeni cum ar fi mana. Singurul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
reflectă toate aspectele unei instituții, doar pe acelea care îi caracterizează pe toți membrii săi. Fiind o simplificare și stereotipizare a unor simboluri, ritualul nu reflectă realitatea, ci o deformează și o recreează. Regulamentele penitenciare pot fi privite ca un totem, datorită procesului de fetișizare a lor. Fiecare se agață de ele, pentru că reprezintă instrumentul care poate pune ordine în instituție și controla anarhia. Ernst Cassirer spunea că persoana care participă la ritual trăiește o emoție, nu un gînd. În timp ce crezurile
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Religia și societatea civilă, Ed. Paralela 45, Pitești. 59. Flew, A. (coord.) (2006), Dicționar de filozofie și logică, ediția a II-a, Ed. Humanitas, București. 60. Freud, S. (1939), Der Mann Moses und die monotheistische Religion. 61. Freud, S. (1991), Totem și tabu, Moise și monoteismul, Angoasă în civilizație, Viitorul unei iluzii, Editura Științifică, București. 62. Freud, S. (1953), The Future of an Illusion, Liveright, New York. 63. Geertz, C. [1968] (1971), Islam Observed, Religious Development in Morocco and Indonesia, University Of
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
de Filologie, secția română-engleză, la Universitatea din București, absolvind în 1977. Devine profesoară în orașul natal (1977-1989), apoi director adjunct la Editura Ion Creangă și ziaristă la „Curierul național”. Debutează cu versuri în „România literară” (1971) și editorial cu placheta Totem în alb (1973), premiată de Uniunea Scriitorilor. Scrie articole de critică literară și culturală în „Pagini bucovinene”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „România literară”, „Vatra” ș.a., în 1996 fiind premiată pentru jurnalism cultural de Uniunea Scriitorilor. Ca poetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
uniformitatea existenței. Tendința de limpezire a versului nu exclude asocierea de elemente variate, picturale, sonore, în imagini de mare efect. S. traduce din poezia engleză și americană, fiind prezentă, la rândul ei, în reviste și antologii editate peste hotare. SCRIERI: Totem în alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1973; Uraniu, forme și oameni de zăpadă, București, 1978; Emblema, București, 1980; Aventuri fără anestezie, București, 1983; Semne de viață, București, 1987. Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Totem în alb”, ST, 1973, 23; Daniel Dimitriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
reviste și antologii editate peste hotare. SCRIERI: Totem în alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1973; Uraniu, forme și oameni de zăpadă, București, 1978; Emblema, București, 1980; Aventuri fără anestezie, București, 1983; Semne de viață, București, 1987. Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Totem în alb”, ST, 1973, 23; Daniel Dimitriu, „Totem în alb”, CL, 1974, 3; Barbu, O ist., 441-444; Ulici, Prima verba, I, 128-132; Andrei Roman, Nostalgia cunoașterii, LCF, 1978, 38; Mircea Scarlat, „Uraniu, forme și oameni de zăpadă”, RL, 1978, 40
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
în alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1973; Uraniu, forme și oameni de zăpadă, București, 1978; Emblema, București, 1980; Aventuri fără anestezie, București, 1983; Semne de viață, București, 1987. Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Totem în alb”, ST, 1973, 23; Daniel Dimitriu, „Totem în alb”, CL, 1974, 3; Barbu, O ist., 441-444; Ulici, Prima verba, I, 128-132; Andrei Roman, Nostalgia cunoașterii, LCF, 1978, 38; Mircea Scarlat, „Uraniu, forme și oameni de zăpadă”, RL, 1978, 40; Alexandra Indrieș, „Uraniu, forme și oameni de zăpadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
Senghor, Jertfe negre, cu un cuvânt al autorului, pref. trad., București, 1969; ed. bilingvă (Hosties noires- Jertfe negre), pref. trad., București, 1976, De la negritudine la civilizația universului, cu un cuvânt al autorului, București, 1986 (în colaborare cu Mircea Traian Biju), Totem, pref. trad., București, 1996; S. Kosovel, Extazul morții, București, 1975; Khalil Gibran, Poeme, pref. trad., București, 1983, Profetul, pref. trad., București, 1991; Jean Joubert, Omul de nisip, pref. trad., București, 1991; Charles Baudelaire, Florile răului și alte poeme, pref. Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
cuvântul "pace", pe care unul din personaje îl " scrie pe mormântul lui don Ernesto", am pune "un mare umanist". Ferm, imperturbabil, se spune ca figură lui Sábato, prin prezența să prietenoasă de martor constant de integritate și cinste, este un "totem protector" pentru generații întregi de bărbați și femei de pe toate latitudinile, chiar dacă opera să, "absurdă metafizica a speranței", cum o numește el însuși, nu este o lectură facilă, ci este o provocare pentru capacitatea noastră de discernământ, care ne scutură
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
brazda-n călimară", a alcătuit "cuvinte potrivite", din limbajul popular, bolovănos, "din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite"; a realizat metafore-simbol, inovații topice și lexicale. Arghezi "a dat drept de cetate literară tuturor cuvintelor" (T. Vianu). După ce a creat un totem al străbunilor: Am luat cenușa morților din vatră/ Și am făcut-o Dumnezeu de piatră", autorul Testamentului a ilustrat estetica urâtului cu grupuri de cuvinte expresive: comparația "ca un ciorchin de negi", enumerația "bube, mucigaiuri și noroi", din care să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ar fi de dorit să se știe ce anume a cauzat boala dar, din moment ce cauza este ambiguă iar starea actuală a pacientului este așa cum este, nu rămîne decît să se neglijeze „conjuncturile-de-pornire”. Spre o concluzie similară duce și Totem și tabu, despre un eveniment pierdut în istorie dar încă viu în mentalitatea unei comunități primitive: un tată gelos și tiranic, care își păstra toate femeile pentru el și își alunga fiii de îndată ce se maturizau, a fost ucis și mîncat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lupul n’are o viață atât de ușoară. Dar, pentru ca Însuși Petru, primul apostol, să-i fie patron, lupul nu-i un oarecine. Ținut la mare cinste de daci, ba chiar Încă de strămoșii lor cucutenieni, ridicat la rangul de totem și simbol național, lupul a mai avut de dat și altora: tot simbol național a rămas, până În ziua de astăzi, pentru ceceni, iar pentru romani semnul sub care s’au născut. Întinsul său areal l’a făcut prezent și’n
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
popoarele pe care le-a definit, ori le definește, iubește libertatea. Pentru alții Însă, precum hindușii și popoarele nordului Europei, lupul e asociat divinităților malefice. Să le fie rușine... și să revin la noi. Cu toată persecuția creștină a vechiului totem, lupului i se mai dedică nu mai puțin de 35 de sărbători „băbești“, e prezent ca element arhitectonic, „colții de lup“ care Împodobesc streașina casei tradiționale, ba Împrumută din vigoarea sa copiilor bolnăvicioși care sunt - tot tradițional - rebotezați cu numele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a imprima ceva sau altceva. Lumea e unitară deci, iar planta Își poate astfel permite să ne tragă de mânecă atunci când, amețiți de veșnicul zbucium specific uman și chiar animal, uităm de rădăcini. Și atunci, să căutăm similitudinea, dacă vreți totemul, În arbore, nu În vreun vultur, indiferent câte stele Îi șad deasupra capului. Acela are clonț și gheare, arborele doar umbră și fructe. Acela e un acaparator distructiv, arborele darnic, iar noi așa am fost Întotdeauna. Vorba lui Topârceanu, pomul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Doinaș), după două volume, va fi întrucâtva estompată de aceea a romancierului (îndeosebi prin Nebunul și floarea), iar aceasta, la rândul ei, de afirmarea dramaturgului, confirmată prin succesul spectacolelor și premiile obținute. Cele două culegeri de versuri, Bărci părăsite și Totem (1970), nu cuprind întreaga creație a lui G., după cum se poate constata din ediția postumă de Poezii (1986). În aceeași situație se află creația romancierului: pe lângă scrierile publicate, arhiva sa păstrează, în diferite stadii de elaborare, alte trei romane, Autopsie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]