267 matches
-
dădui la trăistari,/ Să facă trăisti la măgari” (Țăndărei - Ialomița). Ofranda căprioarei este menită pământului roditor și meșteșugarilor, două coordonate ale dimensiunii practice a lumii, secătuită de vitalitate. În plus față de conotațiile deja discutate ale splinei, absentă din corpul transfigurat totemic sau păstrată ca dovadă a vânătorii, trebuie precizat că acest organ reprezintă „un simbol de versatilitate, precum dispozițiile schimbării”, ceea ce justifică atitudinea ludică a fetei. Că ciuta și fecioara sunt una este sugerat și mai clar de acele colinde în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
organ reprezintă „un simbol de versatilitate, precum dispozițiile schimbării”, ceea ce justifică atitudinea ludică a fetei. Că ciuta și fecioara sunt una este sugerat și mai clar de acele colinde în care tânărul nu mai are „replică” la acuzația adusă. Credința totemică atestă faptul că în anumite împrejurări, „în special în caz de pericol”, omul poate lua forma animalului și la rândul lui „animalul e considerat o dublură a omului, un alter ego al său”. Pețirea poate lua, atât simbolic, cât și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cunoașterea superioară a lumii, aflată acum la dispoziția sa. Învățarea implicită este de fapt orchestrată de spiritele tutelare, căci ființele salvate „nu constituie nimic altceva decât niște animalestrăbuni, animale ce nu pot fi mâncate tocmai datorită faptului că sunt strămoși totemici”. Corbul apare în basm ca ajutor ex machina pentru eroul încleștat în lupta cu zmeul și stinge flacăra care reprezintă forța monstruoasă. Asimilat tenebrelor și contextului mortuar, corbul anulează infernalul prin propria substanță, întoarsă spre puterea regeneratoare a apei. Mistuirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lupta cu zmeul și stinge flacăra care reprezintă forța monstruoasă. Asimilat tenebrelor și contextului mortuar, corbul anulează infernalul prin propria substanță, întoarsă spre puterea regeneratoare a apei. Mistuirea se sfârșește în germinație, germenii creației se dezvoltă în cenușa rămasă. Transmutația totemică este vizibilă și în scenariul fraților preschimbați în lup, urs, vulpe și eliberați de incursiunea eroică, într-un basm din Voia, Dâmbovița. Șederea neofiților pe parcursul ritului de trecere în pielea unui animal și adoptarea comportamentului aferent constituie o constantă inițiatică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cal amenințat cu vânzarea, descriu pregătirile de nuntă ce se vor face după înstrăinarea calului: „Eu oi să te vânz/ Pe care de grâu/ Și pe buți de vin,/ Teancuri de postav,/ Postav roșior,/ Eu o să mă însor” (Coconi-Ilfov). Animalele totemice deveneau ele înseși nunta și casa noului cuplu, pe când ajutorul năzdrăvan, esențial pentru flăcău, reprezintă o simplă „marfă” a cărei vânzare procură cele necesare nunții. Nerecunoștința flăcăului are de fapt o altă semnificație, aceea de a marca depășirea etapei prenupțiale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Nu te fată spăimântară: „Noi nu sîntem vânători,/ Vânători de-ai codri verzi/ Și vânatul l-am vânat/ Până-n curtea Mariei” (Oprea - Făgăraș). Numiți în orațiile de nuntă și „lipani”, vânătorii sunt din alaiul împăratului „mirel” și au deconspirat dualitatea totemică a miresei. Ce alt motiv ar avea fata să iasă cu o „vârstă de busuioc” în calea alaiului, dacă nu să-și apere secretul inițierii? Nu este, așadar, vorba de un vânat ce ascunde în pielea sa pe mire, cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și cununa-i strălucea./ Iar Sandul, dacă vedea,/ Ibovnica le spunea,/ Acasă c-o aducea/ Și cu ea se cununa/ De se ducea pomina” (București). În felul acesta vânătoarea rituală devine „alegorie a unui scenariu erotic” care în absența legăturii totemice ciută - fecioară nu poate fi înțeles. Această observație o face Mihai Coman, care explică prin asociere cu imaginea fetei, salvarea ciutei proroace din colindă. „Căprioara salvată, neatinsă de vânător este echivalentul poetic al purității și neîntinării fecioarei pețite. Și în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
purității și neîntinării fecioarei pețite. Și în orație mirele vânător nu reușește să se apropie de ciuta năzdrăvană”. E nevoie de proba colăcăritului și de ajutorul nașului, maestru inițiator, ca mireasa să fie obținută. Orația de nuntă decodează exoteric ipostaza totemică a miresei: „Ce umblăm, ce căutăm?/ Umblăm după o ciută,/ Dar nu-i ciutalină/ Ci-i Lină-Cătălină,/ Floare de grădină;/ O mândră crăiasă,/ Dochiana cea frumoasă” (Partizani - Tulcea). Parcurgerea completă a traseului inițiatic permite revelarea misterelor rituale, deconspirarea naturii sălbatice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mit este marcată de prezentul indicativ, care se opune faptului consumat și sortit: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate”. Numai până la mijloc trebuie să-l înghită șarpele pe flăcău și împlinirea ritualului deschide temporalitatea eternă a ființei totemice, jumătate om, jumătate șarpe. A putea are aici atât sensul capacității fizice, cât și semnificația modalizată a permisiunii refuzate. Opoziția cu imperfectul, timp durativ al esenței, revelează voința care face să se întâmple lucrurile: „Și împăratu’ acesta n-avea copii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
constituite după următoarele criterii: tradiție, coeziuni, interese, economie, nivel de aspirații, profesiune, grad de cultură, venit social, mijloace de producție, nivel de autoritate, poziție sau rang social; c) colectivitățile culturale sau grupurile etnice: uniuni familiale sau ginți (prin înrudire), clanuri (totemice), triburi (modelul cultural), popor (modelul socio-cultural), națiune (instituția statală și politică); d) colectivitățile comportamentale bazate pe conștiința colectivă, psihismul colectiv, modelele de comportament colectiv, în care intră: - reunirea ocazională, reprezentând adunarea trecătoare de persoane preocupate de un eveniment întâmplător; - mulțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de la Vancouver, în Canada, o țară cu tradiții eterogene). Sportul își dezvăluie sensul prin asociere metaforică și revelația apare o dată cu numele-cheie al ceremoniei sau la stadionului, al oricăror întâmplări din realitate vizibile în pregătirea sistemului de poveste din paradă (porți totemice în narațiunea de început, devenite porți reale sau din vis). Caracterul iluzoriu al vieții închide sau deschide drame, prin participarea la ceremonii, într-o ilustrare dominată de căutarea de neființă într-o cale de acces magic spre fericire, într-o
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
noaptea nunții eroului, provocând o adevărată tragedie. Ca și la Hoffmann sau la Gogol, ironicul se împletește inextricabil cu terifiantul. A doua povestire este centrată asupra bestialului, urmărind aventura unui profesor, traducător al Bibliei, la castelul unui conte misterios. Apariția totemică a unui urs înzestrat cu instincte sexuale antropomorfizate anticipează febra erotică a licantropiei care va scutura literatura horror în secolul al XX-lea și care va umple paginile de picturi descriptive coșmarești, à la John Fuseli. Dincolo de orice, este remarcabil
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
gest de categoric refuz al teatralității: „Cei ce-au pierit naivi// răzvrătiții/ acestei lumi ne sunt eroii “ (Cei ce-au pierit naivi...). Spirit nonconformist, boem și rebel „ca un vagabond într-o flanelă roșie”, M. rămâne, în multe privințe, „modelul totemic al generației ’80” (Marcel Tolcea). SCRIERI: Locus periucundus, Timișoara, 1994; Ca un vagabond într-o flanelă roșie, Timișoara, 1996. Repere bibliografice: Maria Nițu, Recviem pentru un poet, T, 1993, 12; Marcel Tolcea, Mono heracliticul, O, 1994, 1; Rodica Bărbat, „Locus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
străluminau aceeași eczemă// (...) atunci eu și Cosmin Badea am avut revelația/ auzeam dilatându-se cochilia melcului acvatic/ simțeam unduirea hidrei a giganticei lipitori vișinii/ perișorii de pe antenele moliei cum captează feromonul înțelepciunii". Am văzut, pe dig - continuă ironic autorul -, burțile totemice ale grăsanelor/ sub cremele hidratante, trupurile acelea ametafizice...", dar poezia, laolaltă cu experiența transfiguratoare, deja s-a încheiat. Un volum de mare forță al unui poet tânăr, puțin cunoscut încă, dar adevărat.
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
ultimul rostit de rege pe eșafod și pe care Aubrey de Vere l-a adoptat ca deviză. ș...ț În afara faptului istoric în sine, decapitarea regelui reprezintă un ceremonial atroce în care se încorporează o Ťfantasmăť a subconștientului: sacrificiul Tatălui totemic, despre care vorbea Freud, paricidul ancestral și înlăturarea limitelor Ťmoraleť pe care Tatăl le impusese Ťprincipiului plăceriiť." Prelungirea unui asemenea pasaj capabil să stârnească nelămuriri e bine țintită, dar - tocmai din pricina acestei ascendențe - pare cumva lăsată în aer: "Deviza Remember
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
și a situațiilor, știute, din celebrul roman. Vasile Baciu, tatăl Anei, se aseamănă, de fapt, cu Ion (adversari și complici) în setea lor posesivă față de pămînt. Iar singurul personaj creat pe măsura și tăria lui Ion e George Bulbuc ("mască totemică" a tatălui). Cînd se însoară cu Florica, "Ion se raportează acum la George nu ca la un frate, ci ca la un tată invidiat. De aceea, dorința de a-și elimina rivalul, motivată de o feroce gelozie". Aceasta, în planul
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
dovezi de prietenie aparent inatacabile în timp au fost zdrobite sub un munte de incertitudini. Unul din modelele la care întreg sistemul de valori al lui Tudoran se raportase fără vreo brumă de suspiciune s-a fisurat ca o statuetă totemică. Complicațiile emoționale devin enorme și Tudoran optează în recursul său la memoria relației cu Botez pentru o salvare oximoronică: Mihai Botez e („)turnătorul(”) său iertat și iubit. După ce, într-o ultimă tentativă de dezvinovățire a lui Botez, consultă doi experți
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
despre studiile lui Arnold van Gennep apărute în română se poate spune că dețin un record: după Riturile de trecere și Formarea legendelor, Editura Polirom a publicat o a treia carte a celebrului antropolog - Totemismul, subintitulată Starea actuală a problemei totemice. în ciuda subtitlului, pe care ediția română îl menține, oarecum derutant, abordarea problemei nu mai e actuală. Data pătrunderii cuvântului totem în limbile europene poate fi stabilită cu precizie: 1791, an în care negustorul englez J. Long traduce prin "el este
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
o parțială înțelegere a fenomenului și taxată drept părtinitoare, lucrarea uimește totuși prin bogăția informației și marchează o semnificativă deplasare de accent: autorul tinde să subordoneze totemismul nu complexului religios, ci socialului. Arnold van Gennep - Totemismul, Starea actuală a problemei totemice; studiu introductiv de Lucia Berdan; trad. din franceză de Crina Ioana Berdan; Iași; Polirom - col. "Plural"; 2000. 256 p.
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
credință un sentiment derivat din fenomenul de îndrăgostire (credinciosul manifestă exact simptomele unui îndrăgostit), iar în religie vede un produs secundar al loialității de grup. Relațiile de înrudire și de reciprocitate din interiorul etniiilor întăresc solidaritatea colectivă, iar expresia ei totemică este venerația față de un zeu care îi unește pe toți. De aceea, ca să risipești o etnie e îndeajuns să-i compromiți zeii, numai că Dawkins vrea să acopere de deriziune toți zeii și toate religiile, sarcină oarecum împovărătoare pentru un
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
punct de intersecție a unor tendințe sociale. Ce simbolizează și cît de largă e iradierea simbolului pe care îl poartă în ochii altora, iată criteriul de definire a unui om. Din acest motiv, universul lui Bourdieu e populat cu embleme totemice, personalități dominante și ierarhii academice. Dacă există totuși punți biografice care să-l lege de contemporani, ele nu sunt reprezentate de amintiri proprii, ci de poziția pe care, avînd-o în ierarhia socială, au folosit-o pentru a juca un rol
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
proclamînd rigori greu de atins; dar și că magistrala ei împlinire lasă totuși să străbată, ca prin memoria mileniilor, vuietul lupesc al unor crunte înfruntări - simbolizate prin însăși făptura animală pe care biruitorul și-o adjudecă, pe care o ridică totemic, spre înalt. Amintirea celui născut în Betica, pe Guadalquivir, n-a lăsat nicio urmă fertilă în spațiul său, iberic, - observa un eseu strălucitor al lui Alexandru Busuioceanu; în timp ce, pe meleagurile noastre, la Dunărea de Jos, ea a rodit luxuriant, împlîntată
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
la porțile unei scoici adormite în lîna de aur cîmpuri magnetice ruinau tăcerea în embrioni armonici printre frăgezimile de metal se auzeau colinde de mugur cascade luminoase în ouă de struț letargii mecanice în ghearele verticalei pîlpîie canoane în umbre totemice prin desimi de cenușă fulgurații sinoptice inerții solare reptile alergau în hîrtii foșnitoare numai cîteva cuvinte ajungeau la voi zdrențuită vibrație peste ruptura creierului zumzetul cocoloșit pe timpan se zbătea să devină vertebrat al muzicii auzul scormonea în ecou din
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
privat de întinderile vegetale și orizonturile largi, plopii de pe bulevard, leandrul din curtea de mahala, apusurile de soare contemplate de la etajul cinci sau vifornițele bântuind străzile vechi capătă o grandoare stranie și se încarcă de sensuri mitice. Enigmaticul fluture (animal totemic? figură alegorică? frumusețe pură?), care-i vizitează recurent fantezia pare că aduce și el, din depărtări ancestrale fasturile divine ale naturii în orașul cu asfalturi încinse și monștri de beton. Capitala confiscă natura, dar nu pentru a o umili sau
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
mediul lor vital. Lumea sa de imagini, de forme, de substanțe și de iluzii, este una organizată, un Cosmos cu o coerență intrinsecă, dincolo de orice reper fixat sau impus din afară. O peisagistică figurată eliptic, asemenea unei hieroglife, o zoologie totemică și o umanitate frustă, neprecizată psihologic, care trăiește inerțial și expansiv într-un Eden încă neabrogat, constituie secțiunile majore ale acestei picturi. În al treilea rînd, arta lui Boca este un adevărat sinonim al libertății și al mobilității. Deși în
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]