1,417 matches
-
cont că nici unui polinezian nu i-ar fi putut trece prin minte că pământul ar putea fi rotund și, astfel, puțin după aceea, Miti Matái hotărî să-și reia firul istorisirii, care era singurul lucru care îi interesa cu adevarat. —Tovărășii mei au început să moară de foame și de frig și când spre dimineață a apărut în fața noastră o uriașă insula albă, am inceput sa strigam de bucurie, crezând că găsisem, în sfârșit, un loc în care să ne adăpostim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
creadă că era de dorit ca Niho-Nui să devoreze mai repede navă și să sfârșească astfel cu această situație insuportabila. O să ieșim noi din asta, îl asigura într-o zi Miti Matái. Era mai rau atunci cand apele deveniseră solide, iar tovărășii mei mureau de frig... Se uită cu ochi triști la echipajul sau abătut și adaugă cu amărăciune: E rau să vezi cum ți se scufundă piroga, dar și mai rău este să vezi cum ți se scufundă echipajul, în timp ce piroga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cei pe care ii vânau le cunoșteau intențiile dinainte. Un comportament atât de imprudent depășea chiar și cele mai optimiste așteptări ale lui Roonuí-Roonuí, care se mulțumi să facă de pază, în cazul că s-ar fi apropiat cineva, în timp ce tovărășii lui se grăbeau să taie - cu ajutorul inestimabil al cutițelor ascuțite ale spaniolilor - câte opt din fiecare zece legături ale catamaranelor. Din când în când, înfigeau vârful săbiilor printre scânduri, eliberându-le astfel de pastă dura de rășina de pandanús cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înapoi. Să simtă și ceilalți copii amarul, durerea, suferința abandonării. Promisiuni deșarte ce-și dădeau duhul a doua zi când, firea deschisă, dependența de oameni, dragostea de viață împlinită doar în prezența celorlalți, o făceau să le caute în continuare tovărășia. Natură inspirată, de altfel, deoarece, la un moment dat, prezența Emei îi fu Luanei de ajutor. Se aflau în magazinul universal când, îmbulzeala cumpărătorilor la un anumit raion, le făcu să se apropie. Din spatele draperiilor de pluș, ce mascau intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-i mai împuia capul cu prostii. Unde e prietenul tău? De ce n-ai venit cu el? Amintirea existenței lui Marc o dezorientă. Se întrebă ce fusese în mintea ei de nu-l invitase să o însoțească. Învățată doar cu tovărășia verilor ei, ea sesiză prea târziu posibilitatea petrecerii unei seri plăcute în compania lui. Simțindu-se abandonată, Luana regretă greșeala pe care o făcuse. Își dori cu toată sinceritatea ca Marc să fie lângă ea. "Trubadurul", atras de fata care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
muzică, atunci aceasta era muzica populară. Luana se topea ascultând acordurile unor formații pe care el nu le înțelegea. Îl lăsă pe celălalt să hotărască, întrebându-se cum și în ce moment acesta îl făcuse să-i accepte existența și tovărășia. Atent să nu greșească, să n-o arunce într-un somn și mai adânc, Ștefan puse una din casetele pe care le înregistraseră împreună de pe discuri, pe vremea când mai avea destulă minte să-și găsească timp și pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prieten comun. Auziseră amândoi unul de celălalt dar nu se cunoscuseră personal. Renumele celui dintâi, ca aducător de pace în suflete, îl făcu pe Bariu, încă marcat de divorțul prin care trecuse, să-i ceară ajutorul și să-i caute tovărășia. Inteligența lui Ștefan și naturalețea de-a aborda problemele vieții cuceriră inima omului de afaceri iar la scurt timp se legă între ei o prietenie pentru care nu reușeau să-și găsească suficient timp. Când Ștefan îl sună să stabilească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de victorii inexistente și cum nu existase alta mai fericită ca ea în ziua când îmbrăcase rochia de mireasă. Pe urmă traversase o perioadă de ambetare, timp în care el se întorsese cu totul la colecțiile lui de timbre, la tovărășia prietenilor. Sidonia se dezmeticise cu greu, perplexă, adevărul o sufoca, o orbea, îl respingea și căuta cu mâinile noi contururi. Abia târziu ea recunoscuse că luase puținătatea lui sufletească drept superioritate și dezgustul de viață drept blazon, că odată străpunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
geam, ceva, să se poată controla. Vedeți totul prea în negru, doamnă, murmură Dimitrie când observă că femeia e gata să dea în lacrimi. Era puțin încurcat, situația lui nu era tocmai plăcută, în parc, pe terasa unei cofetării, în tovărășia unei femei străine care fumează și-i gata să plângă. Chiar nici n-ar fi știut cum să se comporte. La dracu, își spuse Sidonia și-și presă cu degetele rădăcina nasului. Era chiar obosită. Avea un început de nevroză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uscat ca găinile”, după cum, în cazul acelor blestemate de poște, autorul moral este cu siguranță Zaharia lui Ștefan, după cum rezultă din declarațiile martorilor și în plus, aceasta era singura modalitate de a scăpa de un mâncău ca Zaharia, a cărui tovărășie nu prea era dreaptă. Aș dori să adaug probelor, depoziția martorului Ion Mogorogea. Procurorul: Se admite. Aprodul: Să poftească în sală, martorul Ion Mogorogea! Martorul (după ce depune jurământulă: Onorată instanță, în seara zilei de 23 februarie, noi, toți băieții, care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean despre Viața de Apoi. Țăranii Îl ascultau ca pe un povestitor dăruit, dar sărac cu duhul. Nici măcar nu chicoteau când le vorbea la Căminul cultural despre binefacerile tovărășiilor și ale gospodăriilor agricole. Unii Îl și numeau „tovarășul părinte”, iar preotul Petridean Îl invita de fiecare dată la masă și, după două, trei pahare de țuică, i se adresa cu „frate Coriolane”, spre mirarea golită de sfânta mânie proletară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de posturi cauzate de permanenta sa stare de ambiguitate. Iormorogul este poate cea mai nesociabilă dintre creaturile rezervației. Nu se simte niciodată singur, cele două fețe ale sale sunt într-o permanentă dispută. Spre deosebire de alte creaturi ale rezervației, nu caută tovărășia nimănui și nu are niciodată nimic de povestit, căci e lipsit de amintiri. Totuși, într-o zi, Iormorogul a avut un vis ce i-a provocat o atât de mare neliniște, încât a doua zi l-a povestit pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
legăturilor ei prea apropiate cu oamenii, motiv pentru care constituie un real pericol pentru specie. În aceeași măsură în care oamenii văd și ei în ea o amenințare. Fapt ce le determină să rămână circumspecte și să nu-i caute tovărășia. În consecință, dialogul cu ele este cât mai frust, incidental și neinteresant pentru niciuna din părți. De altfel, cele mai triste și umilitoare experiențe le-a trăit când era la circ sau la grădina zoologică, unde spășenia și bufoneria confraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cuvântului necomplicat nu am putut-o pătrunde. Mă consider o ființă îndeajuns de complicată, ca să nu menționez cât de delicată era situația în sine. Sau poate că relația ei de iubire era atât de dureroasă și deficitară, încât întocmai o tovărășie grotescă ca a mea avea aerul să o relaxeze și să compenseze neîmplinirea ei. La un moment dat, m-a invitat la confesiune. Mi-a mărturisit că realizează cât de singur sunt și că pesemne mi-aș dori să discut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pot spăla mai des, dacă asta te ajută să-ți faci drum încoace. Ah, nu! A fost doar o singură dată. Nu sunt instrucțiuni să mai revin. Asta vrea să însemne că ai găsit ce căutai? Prin urmare, îmi refuzi tovărășia! Nu știu cum ar trebui să procedez. Presupun că o să ne mai întâlnim o dată, cu condiția să mă recunoști. Acum însă trebuie să plec. Sunt în întârziere. Va trebui să întorci capul pentru o clipă, apoi am să dispar. Îți datorez ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
colind în fiecare seară toate locurile din Ouro Prieto în speranța că-l voi întâlni. Serile și nopțile este liber să se plimbe singur, ziua somnambulizează și noaptea bate cârciumile din Ouro Prieto de unul singur, căci nu caută niciodată tovărășia nimănui. Mai stă de vorbă circumstanțial cu localnicii ce-l abordează din curiozitate, dar fără prea multă convingere, fiind cunoscut că virtuțile lui din starea de veghe nu ar fi diferite de cele ale unui om normal. Îmi place efervescența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de-a se mișca de pe un picior pe altul, asemănător păsărilor Flamingo. Nimic din privirea și gesturile lui Santiago nu trădau către lume sentimentele sale. Pentru restul lumii, Santiago trecea drept un taciturn și un însingurat, era cineva a cărui tovărășie nu era căutată. Marea era singura care cunoștea frământările lui. Seara, după ce bilețelul se odihnea deja șifonat în pumnul ei, se calma subit, încrețitura apelor se destindea într-o linie dreaptă. Pelicanii pluteau liniștiți și se uitau mirați la pești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care el continuă să le ignore. Pesemne el se știe unicul supraviețuitor al speciei sale și ar vrea să rămână și ultimul. Pe parcursul celor cinzeci de ani, pe care "Lonely George" i-a petrecut printre oameni, i s-a oferit tovărășia celor mai stranii dintre țestoase, dar el a ales celibatul pe viață; specia lui se va stinge la capătul celor o sută de ani pe care va urma să-i mai trăiască. "Lonely George" ne adresează mereu o privire melancolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
moalele capului. Pe măsură ce-ți revii, vei constata că și alte părți ale prețiosului tău trup au ceva stricăciuni cauzate de par. Tocmai acest amănunt nu-l cunoștea amicul lui Frasin, tovarăș de afaceri, care spera și într-o tovărășie și... mă rog, înțelegeți domniile voastre. Botgros ăsta, adică amicul lui Frasin, se lăuda că îl cheamă așa nu numai datorită grosimii botului său, care, ce-i drept, aducea a rît. Prin urmare, cum Frasin lipsea noaptea, cum și Botgros era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț. Ogorul patriei, precum un Eden roșu pregătit pentru al XVIII-lea congres. Patriarhul a convocat toate puterile cerești la sinod. (Partidul avea nevoie de un suflu nou.) Anii 80, în Copou, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lor de comuniști, să le rupem gâtul ca la hulubi, să le dăm foc în poarta cimitirului! Marcu, mai târziu părintele Spiridon, încă mai era util sistemului, făcea parte din vechea școală de securitate de la Câmpina, acolo învățase meserie de la tovarășii profesori instruiți la Moscova, instrumentele NKGB-iștilor, cele mai concrete biografii. Nu poate fi scos pe linie moartă un ofițer care a lichidat dușmanii de clasă din tot județul. Domnul maior Marcu a luptat pentru propășirea comunismului, mai este util
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i întreba de cauzele faptelor lor. Iar ei, cu omenia lor, îmi răspund; vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mîhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie; sînt cu toată ființa mea în tovărășia lor. Și întrucît Dante spune că a înțelege fără a păstra ceea ce ai înțeles nu este știință, eu mi-am însemnat cele ce am adunat în minte din aceste lungi convorbiri cu ei și am alcătuit o cărticică De Principatibus
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pui mintea cu Partidul! și mi-a sucit urechea stîngă pînă la o mare fier bințeală. De mult nu mai poruncesc popii În țara noastră, toată comanda e-n mîna Partidului, iar de Partid, În comună, mă ocup eu și tovarășii de la raion, ai Înțeles, măgarule? — Iai! — Te doare, hai? Dar mie să-mi placă dacă tu trădezi cauza Partidului și mergi pe la popi pe acasă ? Dacă vrei să-nveți la popa unguresc, Partidul o să te scoată de la școală și o să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
amănunte cu tot și m-am plîns că punctele sînt șterse pentru că au fost prea tare presate În timpul transportului poștal. — Nu simt nimic cu degetele! — Ai uitat să citești, se supărase tata. Acum Însă era altceva. În fața mea se aflau tovarășii de pe urma cărora ronțăisem mult zahăr candel, din cel ca niște ciorchini de țurțuri, mă uitam mai Întîi la ei cum răsfrîng lumina, abia apoi Îi zdrobeam În măsele. Volumului pe care-l aveam În mînă Îi spuneam „carte“, dar i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
I al Genezei, care afirmă egalitatea între crearea bărbatului și a femeii, nu capitolul 2, unde se vorbește despre plăsmuirea Evei din coasta lui Adam (exact, din bucata de carne din dreptul coastelor). În acest sens, koinonia trebuie înțeleasă ca „tovărășie spirituală”, complementaritate în lucrarea mântuitoare a cuplului 20, sens mult mai „tare” decât sensul erotic. Sărutul pe gură, scos în prim-plan și răstălmăcit de toți neognosticizanții tantrici actuali, se înscrie în același context semantic, fiind semnul intimității spirituale între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]