229 matches
-
cerul era strălucitor. Nu mă interesa ziua aurie de toamnă, era mai important pentru mine să mă liniștesc și am plecat, fără să știu prea bine de ce, spre arhivă. Pe drum, nu înțelegeam de ce din toate părțile se auzeau uși trântite, dar n-aveam timp să cer lămuriri nimănui. Vroiam să nu-l pierd pe Arhivar. L-am găsit stând la masă și primul lucru pe care l-am remarcat a fost că-și adusese un fotoliu în locul scaunului. Individul m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă întrebase. El se enervă. "Mă faci să-mi pierd timpul, domnule..." "Sculptor", am vrut să-i șoptesc, dar m-am oprit. Evitase, probabil, intenționat să-mi spună astfel. Între timp, începuse să se audă din nou zgomot de uși trântite, iar eu mă gândeam ce aștepta Arhivarul. Să-i cer iertare? Nu, asta nu. Aveam și eu un rest de mândrie pe care nu-l puteam călca în picioare. Luând din nou creionul și jucîndu-se cu el, mi se adresă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a se putea concentra la ce auzea. În clipele care au urmat focului de armă, în timp ce rederula în minte amintirea acestuia, auzise o bufnitură și zgomot de pași pe pietrișul de deasupra. Apoi, un minut mai târziu, deslușise zgomotul portierelor trântite și hârâitul motorului care se punea în mișcare. S-a rugat atunci, ca și acum, să audă curând altceva: pașii lui apropiindu-se, poate, sau glasul lui strigând-o de pe drumul de deasupra. Vocea din mintea ei i se adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
peste cartierul aglomerat, ieșind prin ferestrele bucătăriilor din toate casele. Fiecare locuitor părea să aducă o contribuție cât de mică la cacofonia generală formată din oale scăpate jos, televizoare bubuitoare, voci care vorbeau în contradictoriu, țipete de copii și uși trântite. — Cei din parohia Sf. Odo îs toți în păr astă-seară, comentă gânditoare Santa, în timp ce mergeau pe trotuarul îngust dintre carosabil și treptele caselor duble, construite în rânduri solide și strânse, în lungul fiecărui cvartal. Lumina felinarelor strălucea deasupra asfaltului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se ceartă bărbații mereu? Înainte ca Porfiri să poată să răspundă, o altă voce de femeie se auzi dintr-o cameră de la capătul holului. ă Katia! Ce se întâmplă, Katia? Am nevoie de tine aici. Chemarea fu urmată de un trântit înfundat de oale. Katia îi aruncă lui Porfiri o privire rapidă care avea ceva acuzator în ea, ca și cum el ar fi de vină pentru tot ce s-a abătut asupra lor. Acea privire îl convinse de adâncimea și forța sentimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
inițială. Se Înfioră. Acum, după ce se lăsase purtată de pasiune, de Matthew, oare asta urma să i se Întâmple și ei? Săptămâna viitoare, sau luna viitoare, sau anul viitor? Spera să nu fie așa. Kitty auzi un zgomot de portieră trântită și șoapte În tăcerea nopții. Se Întoarse, se uită pe fereastră și văzu un cuplu pe la patruzeci de ani care ieșea dintr-o Honda albastră și se Îndepărta. Poate că În dragoste era mai bine să nu treci de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
așa că ar trebui să fiu mulțumit. Cipriano Algor își auzea ginerele și zâmbea în sinea lui, Spui toate astea pentru că te gândești că sunt al treisprezecelea, habar n-ai că acum sunt al paisprezecelea. Se deșteptă tresărind la auzul ușilor trântite, semn că descărcatul urma să înceapă. Atunci, încă pe jumătate adormit, își spuse, N-am schimbat numărul, sunt al treisprezecelea care stă pe locul al paisprezecelea. Așa era. După aproape o oră, îi veni rândul. Coborî din furgonetă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cerul era strălucitor. Nu mă interesa ziua aurie de toamnă, era mai important pentru mine să mă liniștesc și am plecat, fără să știu prea bine de ce, spre arhivă. Pe drum, nu înțelegeam de ce din toate părțile se auzeau uși trântite, dar n-aveam timp să cer lămuriri nimănui. Vroiam să nu-l pierd pe Arhivar. L-am găsit stând la masă și primul lucru pe care l-am remarcat a fost că-și adusese un fotoliu în locul scaunului. Individul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă întrebase. El se enervă. „Mă faci să-mi pierd timpul, domnule...” „Sculptor”, am vrut să-i șoptesc, dar m-am oprit. Evitase, probabil, intenționat să-mi spună astfel. Între timp, începuse să se audă din nou zgomot de uși trântite, iar eu mă gândeam ce aștepta Arhivarul. Să-i cer iertare? Nu, asta nu. Aveam și eu un rest de mândrie pe care nu-l puteam călca în picioare. Luând din nou creionul și jucându-se cu el, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
face griji, băiete, a spus, o să avem noi grijă de domnu’ doctor și mi-a făcut cu ochiul, apoi a deschis portiera dubei și l-a ajutat pe tata să se așeze, între timp șoferul a pornit motorul și, abia trântită portiera-n urma tatei, au și demarat, iar eu mi-am luat ghiozdanul, am făcut stânga-mprejur, îndreptându-mă spre casa scărilor, făcusem rost de un nou înaintaș pentru echipa mea de fotbal cu nasturi și eram curios dacă alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se execută. Două cauciucuri sparte. A, nu, toate patru... Vehiculul 4x4 al jandarmeriei cu care sosise Lucas fusese sabotat. Insularilor cu siguranță nu le plăceau străinii, se bucură Marie, și măcar de data asta nu Îi Învinovățea. Zgomotul unei portiere trîntite o făcu să se Întoarcă. Yves Pérec demara cu toată viteza. TÎnăra femeie simți că o cuprinde mînia: Fersen nu se putuse Împiedica să nu se amestece! În mod evident, Îi dezvăluise lui Yves legătura soției lui cu Nicolas. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca Tom Degețel? Dacă ar fi vrut să ne convingă de faptul că a părăsit insula, nu ar fi procedat altfel. Bătea pasul pe loc, dar nu se Întorsese. - GÎndește-te la asta Înainte să pleci la Plymouth! Cuvintele sunaseră ca trîntite. Ușa se trînti și ea. Obsedată de justețea remarcii lui Fersen, Marie se gîndea la Nicolas, dar și la Christian, care o aștepta la hotel și care cu siguranță se Întreba unde se dusese, cu atît mai mult cu cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și pupilele i-au dispărut o clipă sub pleoape, ce bou sunt. Pe urmă s-a zgâit la mine, a îmbrăcat geaca pe care o agățase de o margine a plitei și a ieșit. Ne-am uitat cu toții la ușa trântită în urma lui, unii cu o sclipire complice în ochi, alții, ca mine, cu o sinceră mirare. Se subînțelegea faptul că a doua zi eu voi fi cel care va comunica doamnei director această atitudine incorectă. În primul rând plecarea înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
moarte, a spus „Doamne, bunicule, ce prostii vorbești”. Foarte jignit, bunicul a strigat „Magheru 21 - B6 bis, n-ai decât să te duci să verifici”, și nepotul a ieșit din cameră bombănind. Ceva mai târziu, s-a auzit o ușă trântită și pași răsunând pe scară. Când m-am dus la fereastră am văzut o femeie și un copil urcându-se într-o Mazetta verde. Se lăsă liniștea. Mi se părea că în tot blocul rămăsesem doar eu și vecinul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ne spuse că în zadar sunase la numărul ei de acasă și la cel al impresarului ei, care nu mai vorbise cu ea de câteva zile, dar că era sigur că-i spusese de lectură. Fu întrerupt de zgomotul ușilor trântite și toată lumea își ridică privirile din foi, dar nu era decât Steve, directorul de scenă al teatrului Cross, un tip mare, bine făcut, cu care nu e de glumit, îmbrăcat în negru din cap până-n picioare, care dădu buzna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Eu vorbeam cu Sarah, nu cu dumneavoastră. Haide, draga mea. Să plecăm de-aici. Și cu asta, soții Buckley au coborât scările, pășind cu grijă pe lângă câine și, înainte ca Hugo să apuce să protesteze, au dispărut. Când sunetul ușii trântite a reverberat în holul pustiu, Hugo, aflat încă la jumătatea scărilor, s-a uitat la câine cu ură. —Ticălosule, i-a spus el. Câinele și-a dezvelit colții, a mârâit și a mai urcat încă trei trepte. Hugo și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
abandonaseră pruncii după naștere - de ce i-ați mai făcut, atunci?, se întrebă, cuprins de un inexplicabil instinct patern -, reduceri de buget, viitoare greve, viitoare probleme pentru cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din interior, banii îi făceau semne... Trânti capacul, apucă geamantanul de mâner și îl duse în debara. Îl acoperi cu niște pleduri, apoi reveni în sufragerie. *** Când își turna cel de-al patrulea pahar, o reporteriță protejată de o umbrelă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de poveste se convinge în doi timpi și trei mișcări că ești suspectul de serviciu ori nebun de legat. Nu va mai dura multă vreme și vei auzi (poc, poc!) cum bate cineva la ușă. Cu mandat de percheziție. Sertare trântite, cărți aruncate de pe rafturile bibliotecii, hârtii care zboară prin aer, ce aveți aici?, o debara, ușa deschisă, pledurile date la o parte, iată un geamantan, doriți să plecați undeva?, poate în Normalitate, hopa, ce de bani, de ce nu-i depuneți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mea de bună-credință de a nu pune Țara la cale, cum Îndeobște se exprimă românul În astfel de situații, ci de a Încerca s-o punem pe picioare, ținând cont că e tot mai bolnavă, sleită și epuizată, că zace, trântită, În pat. Însă tu, după o noapte, presupun, albă În care sfetnicul a fost Ileana, ai decis să contramandezi Întâlnirea noastră de joi. În consecință, mă anunți și telefonic, miercuri, că nu mai vii să-mi Întorci vizita, cum erai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Seattle. A zis că e bine să te am alături. Crede că sufăr de o depresie adâncă. Combinată cu diabetul... - Depresie pe dracu! Te-ai dat și la ea? - Ești nebună... - Asa, înjură-mă, boșorogul dracului! Unde pleci? Unde? Ușa trântita zguduie clădirea. Îmi vine să îmi mușc mâinile... Plâng scrâșnit, bărbătește. Mă fac că nu o văd pe chinezoaica, patroana blocului... Klick. Dinspre mal se aude fâsâitul valurilor murind în nisip. Undeva o trompeta țipă răgușit o melodie pe care
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
o arunce. Așteptă până ce Marina termină dereticatul într-o zi în care Otilia nu era acasă, și apoi depuse plicul cu indicația "Domnișoarei Otilia" pe pat, pândind neliniștit în odaia lui. La ora unu se auziră și pașii Otiliei, ușa trântită, pârâitul patului, în care se aruncase spre a se odihni puțin. Felix își comprimă palpitațiile grozave ale inimii. - Felix, se auzi strigătul fetei de alături, Felix, tu ești acolo? - Da, răspunse acesta cu glasul stins.Își închipuia că fata citise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Voi vă sărutați? se miră cealaltă domnișoară. Asta e trădare, domnule Rațiu, zise și ea lui Stănică. Acesta se prezentă ofițerește, foarte emoționat, și probabil s-ar fi pretat falselor demonstrații de libertinaj ale fetei dacă n-ar fi auzit trântitul unei uși. Felix fugise din odaie. Într-adevăr tânărul suferea. Avea impresia că profanase un sanctuar, că batjocorise imaginea Otiliei. I se păru că aude, pe când trecea prin apropierea ferestrei deschise: "Dar n-am știut că se supără!" Era așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai faci cu ochiul... Da’ până atunci mai trec eu pe aici... Te mai gândești la unele noi... Cam neglijezi partea femeiască. O fi din cauza vârstei sau te pomenești că... Bătrânul dispăru din fereastră. Se auziră câteva uși de dulap trântite și un zgomot de tingiri răscolite în grabă. Ceea ce sugera că, măcar dinspre partea bătrânului, dialogul se încheiase, dar nu și argumentele. Maca salută spre fereastră un interlocutor nevăzut, își încălecă motocicleta și ambală motorul. Peste străduță se lăsă din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cercurile și lăsând ca între ei să coboare un fel de liniște. Care era parcă a lumii întregi, căci lumea întreagă își ținea răsuflarea. Și, poate tocmai de aceea, revenirea la viață fu asurzitoare. La etajul de dedesubt, abajururi, scaune trântite și aruncate de peste tot. La etajul unu, tingiri lovite unele de altele, cu un tămbălău de șatră țigănească. Apoi un fel de explozie care se risipi în stropi de ulei încins, împroșcând pereții. La parter se auzi o învăl mășeală
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veleitate rembrandtiană, semănau una cu alta, cu deosebirea că una era mai vârstnică, obosită în contururile feței, în vreme ce a doua era o fată ca de optsprezece ani, ovală la față, specific ochioasă, cu buze cărnoase armenești. Pe o masă ședea trântită o râșniță turcească de cafea, cilindroidală, foarte ornamentată și ea cu arabescuri. De asemeni, pe mensola de sub oglindă se îngrămădeau ca într-o vitrină vreo douăzeci de sfeșnice de argint, de toate dimensiunile. Pe o ladă de formă italiană (o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]