221 matches
-
ale trecutului, scrieri clasice, autori vechi. Studiile ample despre Dinicu Golescu, C. Dobrogeanu- Gherea, I.L. Caragiale, Panait Istrati răsfrâng preocuparea pentru prezent a criticului, pentru felul în care pot rezona în prezent scrierile autorilor vechi. Eseul dedicat lui Caragiale (Marea trăncăneală, 1988, 1994) este, după mine, raportat chiar prea mult la prezent, cu atâtea străvezii trimiteri la societatea de azi. Am fi și azi în lumea lui Caragiale, ne spune la tot pasul Iorgulescu în eseul său, ceea ce nici nu ar
Mircea Iorgulescu – 70 de ani de la naștere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3316_a_4641]
-
Ioan Groșescu, cercetător literar și jurnalist, vechi prieten și fost coleg de studen- ție cu Mircea Iorgulescu. Amândouă cărțile îl implică pe acesta din urmă, în moduri și măsuri diferite, cum voi căuta să arăt. Una din ele, intitulată Ultima trăncăneală, cu titlul pastișat după cel al cărții despre Caragiale a lui Iorgulescu, transcrie de pe Internet convorbirile celor doi prieteni începute în 2008. Sunt incluse și scrisori mai vechi ale unuia către celălalt, expediate prin poșta „normală”. Grosul îl constituie însă
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]
-
cu titlul pastișat după cel al cărții despre Caragiale a lui Iorgulescu, transcrie de pe Internet convorbirile celor doi prieteni începute în 2008. Sunt incluse și scrisori mai vechi ale unuia către celălalt, expediate prin poșta „normală”. Grosul îl constituie însă „trăncăneala” de acum, din cei aproape trei ani în care Iorgulescu s-a luptat eroic cu boala, cu tratamentele chinuitoare, cu suferințele generate de condiția de bolnav. O formă a luptei lui Iorgulescu, poate cea mai îndârjită și mai eficace, a
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]
-
actualizat acolo unde a crezut că este cazul și a făcut din ele una singură, impunătoare. În legătură cu ea, Iorgulescu ar mai fi avut de întocmit, ne spune editorul, doar „nota asupra ediției”. Nu a mai apucat. Dincolo de titlul jucat, Ultima trăncăneală este o carte gravă, o carte-document care reproduce în cea mai mare parte, cum spuneam, convorbirile purtate pe Internet între Ioan Groșescu și Mircea Iorgulescu în perioada aceea dramatică. Ultimul mesaj înregistrat al lui M. I. este din 5 iunie
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]
-
Acest fel de manifestări al lui Mircea Iorgulescu este știut de multă lume și a făcut din el un personaj care să le atragă atenția multora. Dar există și elemente de altă factură care să determine un interes special pentru „trăncănelile” făcute acum publice: suspectarea de colaborare cu Securitatea, acuzele venite din partea unor foști buni prieteni, procesul cu CNSAS și sentința pronunțată. Mai sunt apoi de văzut părerile lui Iorgulescu despre unul sau altul dintre contemporani, confrați de baricadă, unele drepte
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]
-
Happy New Fear!, 2011), adună articole (publicate în presa culturală în ultimii ani) în care tema limbii e nu doar ilustrată de performanța neologică și de hibridizarea registrelor, ci chiar pusă în discuție, în termeni expliciți: mai ales în ipostaza trăncănelii generale și agresive (maxima oralia, „forța peșterigenă a românei generice de azi”) și în cea a ronglezei („Ce, e o limbă caraghioasă? Dar ce, viața cum e? Cum s-o iei în serios când nimeni nu iese viu din ea
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
prin buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu, cu jurnalul adus de postaș, minus, fără voia să, din pensie, aprinde focul, câtă vreme gaz ia dacă ai de unde! Ce ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român, nu ma judecați greșit! Semantica celor două cuvinte, chiar tautologie dacă ar fi, tot ar spune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
prin buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu, cu jurnalul adus de postaș, minus, fără voia să, din pensie, aprinde focul, câtă vreme gaz ia dacă ai de unde! Ce ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român, nu ma judecați greșit! Semantica celor două cuvinte, chiar tautologie dacă ar fi, tot ar spune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
prin buricul degetelor, în sufletul omului. Lumea nu prea mai citește. Moș Gogu, cu jurnalul adus de postaș, minus, fără voia să, din pensie, aprinde focul, câtă vreme gaz ia dacă ai de unde! Ce ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român, nu ma judecați greșit! Semantica celor două cuvinte, chiar tautologie dacă ar fi, tot ar spune
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
că nu-i din alea... Ia mai las-o moartă, șefule! interveni pe neașteptate Invalidul, înălțându-și capul din ziar. Vocea lui autoritară și aspră, deprinsă cu comenzile militare, îl făcu să amuțească pe plutonier. M-am plictisit de-atâta trăncăneală. Ce ai cu femeia? Las-o să-și vadă de treabă, să termine podelele, și nu te mai lega nici de noră-sa, că nu te văd bine! Las-o în pace! Bagi groaza în ea, nu vezi?! Plutonierul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
faptelor față de gîndire, filosof fiind doar acela care face din gesturi o prelungire a ideilor, încă un motiv pentru Nietzsche de a afirma că, în timpuri moderne, filosofia e moartă, exigența conceptului care se împlîntă în viață fiind înlocuită cu trăncăneala specioasă a unor savanți la care convingerile intime nu are nici o legătură cu ce scriu. În ciuda intenției de a-i flata preferințele, Wagner se va arăta dezamăgit de text, motivul stînd nu numai în schimbarea tonului polemic după primele pagini
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
vârful plopilor și platanilor, cu galben murdar de la tencuiala veștedă, bulbucată cu cariatide jalnice, de pe cornișa otelului. Cerul scânteia ca văzut printr-o lentilă cu un punct de aur în adâncul ei - soarele cu neputință de privit. Vorbele damelor, o trăncăneală fluturătoare, se formau și se deformau și ele, răsfrîngîndu-se-n perlele uneia, în nasturii fantezi ai celeilalte, în halba (a cîta?) pe care bărbatul în stacojiu, bărbatul cu ochii mei, eu însumi de acum trei vieți, o uitase pe masă, tot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
găsise el. Păsările alea sunt deștepte. Așa-i spunea taică-său tot timpul. Un tată care cunoștea atât de bine păsările alea încât avea obiceiul să le omoare. Moare să-și aducă aminte ceva, chiar în momentul ăsta, dar trece. Trăncăneală, dar e generală. Spune-o, spune dacă, spune la. Spune că-i ușor așa. Ecou. Lala. A terminat, gata, chiar acum. Ba n-a terminat. De-aia îl obligă să vorbească. Să arate că e ca lucrurile vii, nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui fiu-său. Așa că suntem chit, gata socoteala.” Am tăcut amândoi câteva clipe, după care el și-a amintit pentru ce ne aflam acolo. „Nu plănuisem noi să ne uităm la femei?” „Sigur că da.” „Atunci, de ce pierdem vremea cu trăncăneala?” Șezând pe smoala muiată de căldură, lungeam gâtul cu băgare de seamă, ca să privim peste balustrada terasei. Ne crescuseră ochii în cap cât farfuriile. De cealaltă parte a străzii, blocul nostru lumina ca un pom de Crăciun, pretutindeni ferestrele stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
încolo. Îmi închipui că au niște coarde vocale groase ca frânghia de rufe! Niște plămâni cât dirijabilele! Nu trebuie să le spună nimeni niciodată să nu mai mormăie și să vorbească mai tare! Și ce poante scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala de pe terenul de joc nu e, pur și simplu, trăncăneală, ci chibițare și (pentru băiețelul ăsta, care tocmai începe să desprindă arta bășcăliei) sursă de ilaritate, mai ales când vine vorba de insultele ce se revarsă dinspre tipul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
frânghia de rufe! Niște plămâni cât dirijabilele! Nu trebuie să le spună nimeni niciodată să nu mai mormăie și să vorbească mai tare! Și ce poante scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala de pe terenul de joc nu e, pur și simplu, trăncăneală, ci chibițare și (pentru băiețelul ăsta, care tocmai începe să desprindă arta bășcăliei) sursă de ilaritate, mai ales când vine vorba de insultele ce se revarsă dinspre tipul pe care taică-meu l-a categorisit drept „rusnacul ăla nebun“, Biderman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în urechi propriul meu glăscior de băiețel de nouă ani - vreau să zic, glasul meu, așa cum îmi suna la nouă ani. Eu la nouă ani! Un năzuros, fără doar și poate, un strâmbăcios, un obraznic, un kveci 1, bineînțeles că trăncănelii mele nu-i lipsește niciodată tonul ăla scâncit, ascuțit, care-i scoate pe toți din fire cu sonoritatea lui de permanentă bombăneală și nemulțumire („de parcă i se cuvine totul - la nouă ani“, zice maică-mea), dar și un hâtru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șuroaiele de sudori mi se revărsau pe șira spinării, ștergeam fața și gâtul cu batista dar aceasta devenise inutilă, am stors-o și am băgat-o în buzunar, iar tramvaiul acesta antidiluvian în care eram mă scotea din sărite cu trăncăneala lui, mai cu seamă la curbe cu scrâșnetele sale de ciclop scos din pepeni. Mai puneți la socoteală și înghesuiala din tramvai la ora de vârf, când se întorc oamenii la domiciliu și când descoperi, după ce ai reușit să te
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Clint Eastwood, Tony Curtis, Gary Cooper, Nicholas Cage, reședințe cu garduri prohibitive, palmieri și grădini exotice, și oameni care stăteau pe trotuar, vânzând hărți ale acelor proprietăți. — Carlos, deschide radioul, te rog. — Sigur. Orice, numai să nu-mi mai auzi trăncănelile, nu? Nu, eram doar curioasă ce se mai Întâmplă În lume. Carlos deschise radioul. — Conform ultimului sondaj, Karl Marx este cel mai respectat filosof În Anglia, În prezent. L-a bătut fără efort, cu 28% din voturi, pe mult trâmbițatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
propriile simțiri [...]. Construcția romanului Gabrielei Adameșteanu, foarte modernă, se bazează pe un principiu de relativizare a perspectivelor. Aceasta se realizează în mai multe feluri. Întâi, prin colportaj. Dimineață pierdută este un roman al femeilor și deopotrivă unul „feminin“, în măsura în care bârfa, trăncăneala constituie un mijloc de evocare și judecare a oamenilor și vieților lor. La această vorbărie de femei, să adăugăm faptul că, de obicei, protagonistele una gândesc și alta spun. Aceste mișcări psihologice sunt sugerate prin alternarea dialogului cu monologul interior
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rezerva spitalului, femeile care veghează la căpătâiul unei muribunde (IV, p. 651) explică de ce Marghioala a fost adusă acolo de rubedenii : Și baba începe să deraieze ! Și ei cum să se lase, tu, compromiși ? Și decât să piardă ei... din cauza trăncănelii ei... Au zis : e nebună, bre ! (IV, p. 652). Cea declarată smintită își pune în pericol familia căreia îi deconspiră tarele și slăbiciunile : ea vă strica drumul, cariera, vorbind... Nu vă puteați petrece viața în voie (IV, p. 656). Internarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o Înfățișare abătută și cu prea puțin chef de conversație. A pregătit cina În timp ce eu așterneam masa, fără să mă Întrebe de Fermín sau de ce se mai Întîmplase la librărie. Am cinat cu privirea adîncită În farfurie, adăpostindu-ne În trăncăneala știrilor de la radio. Tata abia dacă s-a atins de mîncare. Se mărginea să tot Învîrtă lingura prin supa aceea apoasă și fără gust, ca și cînd ar fi căutat aur pe fundul farfuriei. — N-ai luat nici o gură, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la care se aștepta Ganea, mai exact de o singură întrebare, cea principală. Atunci și Ganea se decise să vorbească cu mai multă reținere. Turuind fără încetare, povesti timp de douăzeci de minute, râse, susținu cea mai simpatică și precipitată trăncăneală, dar problema cea mai importantă nu o atinse. Printre altele, Ganea spuse că Nastasia Filippovna nu se află aici, la Pavlovsk, decât de patru zile, dar că deja atrage asupra ei atenția generală. Locuiește pe o stradă, Matrosskaia, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Îngeri păzitori: eu sunt unul dintre aceștia...” „Dar de ce m-ați adus aici?” Altă voce: „Ce faci, dragă Balsamo, te joci de-a mitul nemuritorului?” „Imbecilule”, nemurirea nu-i un mit. E un fapt.” Tocmai voiam să plec, plictisit de trăncăneala aceea, când Îl auzii pe Salon. Vorbea cu glas scăzut, cu Încordare, ca și cum ar fi ținut pe cineva de braț. Am recunoscut vocea lui Pierre. „Fugi de-acolo”, zicea Salon, „n-o să-mi spui că și dumneata ești aici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îndreptă privirea În altă parte. La cuvintele „vizitele tale“ Îi reveni amintirea clară și neplăcută despre ea, tatăl ei și Duncan stînd la una dintre mesele din sala de vizite de la Wormwood Scrubs. Își aminti presiunea altor vizitatori, privirea bărbaților, trăncănelile dezgustătoare, atingerea acrișoară, irespirabilă a atmosferei din Încăpere. Și-l aminti și pe Fraser din acea perioadă - pentru că-l văzuse mai mult decît o dată. Îi reveni În minte rîsul lui de școlar obraznic; ținea minte cum unul dintre vizitatori spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]