613 matches
-
se dea drumul înainte chiar să apară vreo amnistie. Dar întîi că procedeul era aberant, ce se întîmpla cu ceilalți paraziți care nu făceau prostia să se încurce cu vreo prostituată? O măsură restrictivă sau privativă de libertate nu poate trăsni doar pe unii, în timp ce alții, vinovați de același mod de viață, își văd mai departe de parazitismul lor și în pedepsirea altora nu învață decât cum să se ferească mai bine. Și pe urmă de ce să recurgi pentru asta la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca șofer, îl vizită de îndată pe fostul judecător, să-și exprime recunoștința. Era un ins voinic, liniștit și cu o expresie de o cinste ireproșabilă pe chipul lui pătrat, negricios. Nu purta ranchiună nimănui, dar aflase că poți fi trăsnit fără să fi făcut nimic și era acum puternic înarmat împotriva unor astfel de fatalități: adică să le consideri de-aici înainte ca făcând parte din viață, așa cum sânt bolile și moartea, oamenii jucând în chestia asta doar un rol
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în râs. Reîncepu și ea să-mi povestească așa cum făcuse înainte și descoperii că se putea trăi plăcut și fără iubire, ba chiar mi se păru că era chiar mai bine, lucram liniștit și în timpul lucrului nu-mi mai apărea, trăsnindu-mă parcă, gândul unui eșec al meu cu Matilda, un cuțit care mi se înfigea în inimă: de ce mi-a spus ceea ce mi-a spus, cum a putut s-o facă? De două ori numai această pace fu turburată. Într-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te-aștepți cel mai puțin. Femeia nu uită nimic, dom' profesor, ea doar se preface că uită, din veselă ce e, fie că ești acasă, fie că ești cu ea în vizită la rude sau la un prieten, odată o trăsnește gândul care a stat pitit în mintea ei și îți strică toată distracția, îți scoate pe nas toate clipele fericite pe care ea ți le-a dăruit..." Cuvintele din urmă sunară patetic în gura lui Vîntilă și începînd să ghicesc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mele, când mă informă că vom merge cu un grup, mergem, dar numai noi doi, dacă e vorba să intrăm în vreun grup, du-te singură. Sincer, adăugai văzîndu-i contrarierea, nu pot să suport grupurile". Și în clipa aceea mă trăsni gândul că ei îi plăceau, se și fotografiase cu unul la mare, pe plajă... "Dar de ce? zise. Când mai sânt și alții poți să te ajuți cu ei, ți se întîmplă ceva, faci o entorsă, sau și mai rău, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai mâncau lupii..." "Chiar?" "Daaa! făcu Suzy mereu veselă, muntele e mai primejdios decât marea, poți să te rătăcești, te poate prinde din senin o furtună... Pe mine m-a prins o dată una la Poiana Stânei, uite-așa, dragă, mă trăsnea în cap, vedeam cu ochii mei unda fulgerului cum mi se încolăcea printre picioare ca un șarpe de foc... Dar nu m-am speriat. Gata, Suzy! râdeam, s-a zis cu tine... Un grup, continuă ea în timp ce schiurile ne fâșâiau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi, românii, am înțeles foarte prost ideea de libertate sau democrație (mă rog, toată lumea și-a dat seama de asta.) Cei mai simpli și profitorii au înțeles-o ca o atitudine în care ești liber să faci tot ce-ți trăsnește prin cap. Noi am devenit liberi înainte de a ști cu adevărat ce este libertatea. Dumneavoastră, cum o vedeți? Părerea d-voastră care este? întrebă unul din invitați. Libertatea trebuie să stea în primul rând în capacitatea de a decide, în
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
pentru că zboară prea mult de colo-colo, Zelda l-a dojenit cu blîndețe. — Trebuie să-ți schimbi perspectiva asupra tuturor lucrurilor, mai ales asupra zborului. Zborul este dharma ta, karma ta, dar poate fi și yoga ta. CÎnd ploua și ne trăsnea pe noi tot timpul, era pentru că nu dădeam atenție. De obicei, sînt o persoană foarte atentă și perspicace, dar ceva mi se Întîmpla cînd eram cu tine. Îmi pierdeam concentrarea; totul părea ca În ceață, de parcă n-aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Dacă va cîștiga, s-ar putea să trăiască „autentic“, dar la sfîrșit tot nu va fi binevenit În Lumina care i-a scăldat sufletul În tinerețe, o Lumină despre care el Încă mai crede că ar putea exista. Wakefield este trăsnit de o revelație. Ce-ar fi dacă aș ține-o tot Înainte și-aș muri? Nu mai aștept pistolul de start, nu mai caut nici un fel de viață, nu mai joc nici un fel de joc. Doar conduc Înainte pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
genunchi în fața comodei din camera Annei. M-am oprit din ce făceam. Nu puneam chiloții tatei în sertarul Annei, nu-i așa? Ba da. Mi-am dat seama că era cazul să-i mut. Pentru că Annei nu avea să-i trăsnească prin cap că e ceva în neregulă când avea să-și schimbe chiloții și să se trezească îmbrăcată cu o pereche uriașă de boxeri. Asta presupunând că Anna își schimba chiloții. De fapt, dacă stăteam să mă gândesc mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sale că a comis ori cea mai mare neghiobie din viața sa, ori o faptă care i-ar îndulci existența. Simțea că a venit timpul să-i dea un sens vieții, să o facă mai suportabilă. Ce ți-a mai trăsnit prin cap, scumpo, ai impresia că o duci prea bine, că trăiești pe roze? Tu știi, Ema, că de mult mă păștea gândul să am un copil. Un copil? Credeam că glumești. Chiar că ești zăludă rău, fato! Un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
al cărei copil are nevoie de tată. Și cu familia mea, cu soția și cu Beatrice, fetița mea, ce vrei să fac? Dacă tu nu găsești nici o soluție, voi găsi eu... spuse Simona neterminându-și fraza. Ce ți-ar putea trăsni prin cap? Deocamdată nu am primit răspunsul tău. Nu te gândești la urmări? De ce m-aș gândi, îi cosi ea toate vorbele pe care ce i le așternuse el în cale fără a-i lăsa un timp de respiro. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
puternic, jovial, numai zâmbet și voie bună... cu persoana mea și glumeam spunând că el crește în înălțime dominându-mă cu privirea din ochii lui ca cicoarea, în timp ce eu creșteam... în jos, spre pământ, ca om în vârstă. De ce, Doamne, trăsnești brazii și stejarii falnici și nu-i lași să fie mărturii pentru viitorime?? După ora 20 mă sună din Tecuci prof. Vasile Ghica, alt consătean care face cinste satului Priponești. Vrea să întărească legăturile culturale dintre Bârlad și Tecuci, sub
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mi-a atras atenția - era Teenie! Îmbrăcată într-o salopetă argintie, peste care își trăsese cizme portocalii de vinil până la genunchi. Astăzi avea părul albastru. Ca să se asorteze cu buzele de un albastru strălucitor. Teenie era de origine coreeană și trăsnită până în măduva oaselor. Cu toate astea, era colega mea preferată din toată echipa de la McArthur, o adevărată prietenă de fapt. Mă sunase chiar în timp ce eram în Irlanda. —Anna! a exclamat. Te-ai întors! Ooh, părul tău e superb. Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ni s-a făcut a fost că m-au promovat. Wendell, persoana pe care o înlocuisem la Candy Grrrl, a fost mutată alături la Visage, solemna noastră marcă franțuzească, și a renunțat cu bucurie la pălăriuțele roz și la pantofii trăsniți în favoarea fustelor lungi și drepte și a taioarelor strânse sălbatic în talie. Am mai tastat o dată „Eye, Eye, Captain“. Îmi era teamă de fapt. Asta era a treia zi de când revenisem la lucru și încă nu elaborasem nici măcar un comunicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost de-a dreptul cumplit, mai ales pentru el. S-a mutat de acasă pentru o vreme, dar acum s-a întors și încercăm să depășim situația. Apoi l-am sunat pe Aidan și, ca orice persoană pe care o trăsnești cu o veste ca asta, a fost total dat peste cap. Își făcea griji doar pentru tine, era îngrozit că ai putea crede că te-a înșelat. Dar ca să fie clar: asta s-a întâmplat înainte ca voi să începeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dracu’ e invitația aia? În sufragerie, peste ce mai rămăsese de la cina de Crăciun, eu, Rachel, Helen și tata ne priveam nedumeriți. Acum o clipă, mama vorbise la telefon cu tușica Imelda (cea mai competitivă din surorile ei) și acum trăsnea și bufnea în bucătărie. A deschis furtunos ușa de la sufragerie și s-a oprit în prag, gâfâind ca un rinocer. Ținea în mână invitația de nuntă pe hârtie cerată cu rămurele. Privirea ei o căuta pe a lui Rachel. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
umblau la câmp, la cules porumbul, la tăiat și pus în glugi strujenii, la cărat și așezat fânul în stoguri plecând în țarină dis de dimineață și întorcându-se odată cu noaptea, frânți de oboseală eu mă căzneam cu latina ca Trăsnea cu gramatica, citind, notând, făcând scheme, traducând, repetând și, uneori, învățând pe de rost, cât era ziulica de lungă, încât seara cădeam și eu, de parc-aș fi tras la plug, nu alta. Și, drept este, că nu era numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu mult mai abundentă. În universul aceleiași Galerii își află, de pildă, locul ce i se cuvine și simpaticul și sturlubaticul Ion Creangă; el a învățat la "Școala de popi" de aici, cu ai săi colegi, ajunși prin el, celebri Trăsnea și Oșlobanu. E greu de explicat ce anume a generat această densitate unică de personalități, nemaiîntâlnită nicicând în alte localități? Oare nu cumva vestitul iarmaroc de Sfântul Ilie, vara, "portul de uscat", "Leipzigul" comercial al Moldovei, care aduna negustori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în avion fusese și o fetiță cu o păpușă. Eu, personal, mă îndoiesc. Nu neapărat categoric, dar mă îndoiesc. Și chiar dacă așa ar fi stat lucrurile - ceea ce eu nu cred nici o secundă - pun rămășag că fetiței nici nu i-a trăsnit prin cap să atragă atenția prietenei ei asupra lui Seymour. Vorbesc prea mult despre poezia fratelui meu? Sunt prea limbut? Da. Da. Vorbesc prea mult despre poezia fratelui meu. Sunt limbut. Și lucrul ăsta nu mă lasă rece. Dar motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acum. Ambele conțin o anumită cantitate de adevăr perfid, dar nu suficient. Pentru că tocmai acum, între paragrafe, am descoperit faptul ireductibil și înspăimântător că tânjesc să vorbesc, să fiu iscodit, să fiu interogat despre acest anume om mort. Mi-a trăsnit prin cap că printre numeroasele justificări ale acestui fapt - și, sper, unele mai puțin infame - se numără și obișnuita mândrie a supraviețuitorului că el este unicul suflet viu care l-a cunoscut intim și l-a înțeles pe decedat. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ce i-ar putea spune Rozanov și care să nu fie legat de George, fantezia lui răscolită îi înfățișă ideea că, poate, John Robert voia să-i mărturisească taina că el este adevăratul tată al lui Tom. Niciodată nu-i trăsnise lui Tom prin cap asemenea idee, și nici de astă-dată nu zăbovi asupra ei. Gândul îi zbură din minte pe loc, izgonit de umbra indignată a lui Alan McCaffrey, asistat de cea a Fionei Gates. Dragostea pentru părinții lui morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că nici eu n-aș fi putut prevedea și nu m-aș fi putut aștepta la cele întâmplate. Firește că Stella acordă o covârșitoare importanță faptului că George i-a cerut părintelui Bernard să-l conducă la ea, după ce fusese trăsnit de orbire pe islaz. Din acea clipă, George nu a mai pomenit niciodată numele Dianei. Ce s-a întâmplat cu celulele cerebrale ale lui George în timpul acelui curios episod cu floarea soarelui sau cu farfuria zburătoare rămâne de văzut. Creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
membru de partid și toate alea, căruța plină de bucate când te Întorceai acasă, ce să mai vorbim... Eu În locul matale aș tăcea și mi-aș vedea de treabă!” „Mă uit la tine și mă minunez cum de nu te trăsnește Dumnezeu pentru minciunile de le Îndrugi. Știi ce mă supără cel mai tare? Nu că se ia cineva de mine și-mi spune că am făcut și am dres. Cu un om Întreg și la locul lui eu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scoți, să-l ții În motorină sau gaz. Mai mare paguba.” Apoi tot el venise cu ideea să-l spargă și să-i scoată bilele de oțel - cele mai bune gloanțe care puteau fi azvârlite cu praștia. De-acolo Îi trăsnise prin minte și vânătoarea de pe Valea Puțului. Blondului nu-i păsa că fusese păcălit. Până la urmă, chiar era dreaptă Împărțeala. El nu era un așa de bun țintaș și ar fi irosit bunătate de muniție. Se ținea la doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]