310 matches
-
cel Mare a avut însă noroc, cucerind Sagalassos pe drumul său spre Persia, desi orașul Termessos îi sfidata autoritatea. După ce Alexandru a murit, regiunea a devenit parte a teritoriilor din Antigonus Monophthalmus, si, eventual, a teritoriilor conduse de Lysimach al Traciei, după care Seleucus I Nicator, fondatorul dinastiei seleucide a Siriei, a preluat controlul Pisidiei. Sub Selucizi coloniile grecești au fost utilizate că locuri de importanță strategică, iar localnici elenizați. Chiar și așa, regii greci nu au fost niciodată în control
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
El a fost inițiatorul unor reforme sociale, militare și administrative, care au avut ca rezultat obținerea succeselor din Războaiele Balcanice. Victoria Aliaților a părut că va asigura realizarea idealurilor Marii Idei. Grecia a ocupat Smirna, Imbros, Tenedos, Tracia Apuseană și Tracia Răsăriteană. Grecia a suferit o înfrângere de proporții în 1922, când naționaliștii turci au ieșit învingători în conflictul cu grecii și i-au alungat din Anatolia în timpul Războiului greco-turc din 1919-1922. După semnarea Tratatului de pace de la Lausanne, Grecia a
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
Grecia a suferit o înfrângere de proporții în 1922, când naționaliștii turci au ieșit învingători în conflictul cu grecii și i-au alungat din Anatolia în timpul Războiului greco-turc din 1919-1922. După semnarea Tratatului de pace de la Lausanne, Grecia a pierdut Tracia Răsăriteană, Imbros și Tenedos, Smirna și orice alt teritoriu din Anatolia. Pentru a evita formularea unor pretenții teritoriale în viitor, Grecia și Turcia au căzut de acord să efectueze o serie de „schimburi de populație”. În timpul conflictului, 151.892 de
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
construit un arsenal puternic de tunuri de mare calibru. Mai apoi, a construit o cetate puternică, Rumelihisarı, pe malul european al Bosforului, pentru ca să împiedice orice ajutor creștin care ar fi venit pe Marea Neagră. Pregătirile au fost desăvârșite prin concentrarea în Tracia a tuturor forțelor terestre disponibile. Ca să împiedice intevenția venețienilor în războiul cu bizantinii, Mahomed a semnat un tratat comercial cu Republica Veneția. Restul vest-europenilor erau în acele momente mult prea absorbiți de conflicte militare și politice pentu ca să fie interesați
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
său de a se manifesta. Iar dacă suntem sinceri, spiritul Indiei, al Chinei, Mesopotamiei, Marele Babilon, strălucirea Semilunii Verzi, civilizații vechi, au fost cu mult înaintea Greciei, a Romei... Recunoaște cineva? Și da, și nu prea Da? Mira-m-aș Tracia, ca civilizație, a recunoscut-o careva? Ba. E, păi, vezi? Iar Traian cu romanii, când au venit, nu au găsit aici, doar dihănii și porci mistreți. Conducătorii din Occidentul de acum, cu șopârle, cu o fi și o păți... În
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
din primul război mondial să revină la masa negocierilor și să semneze în 1923 Tratatul de la Lausanne, care a pus căpăt în mod oficial prevederilor Tratatului de la Sèvres și a permis Turciei să recupereze o bună parte a Anatoliei și Traciei răsăritene. Deși tratatul de la Sevres a fost înlocuit de seria de tratate enumerate mai înainte, armenii au continuat să discute despre el. Armenia contemporană nu are revendicări teritoriale oficiale față de Turcia, dar numeroși armeni consideră că tratatul de la Sevres este
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
împăratul a izbutit să-i respingă pentru scurt timp. În toamna anului 1088, Alexie a condus o expediție împotriva pecenegilor, care cuceriseră Dristra (Dorostolon). Retrăgându-se, după asediul eșuat al cetății, armata bizantină a fost risipită, în timpul marșului prin munții Traciei, de forțele superioare ale pecenegilor. Alexie însuși, deși dăduse dovadă încă o dată de vitejie și de bărbăție excepționale, a fost nevoit să scape cu fuga, retrăgându-se până la cetatea Goloe; în legătură cu această întâmplare, spiritele malițioase din capitală au alcătuit un
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de hoarda pecenegă pe aliații acestora, cumanii. În iarna anului 1091, Comnenul i-a zdrobit pe pecenegii și capitala a sărbătorit triumful, însă, primăvara, dușmanii au trecut din nou Dunărea. La 29 aprilie 1091, la poalele Munților Lebunion pe câmpia Traciei, armata bizantino-cumană, întărită cu 500 de cavaleri mercenari din Flandra, le-a provocat o înfrângere grea, zeci de mii de pecenegi s-au predat. De teamă că soldații obosiți nu vor fi în stare să păzească o asemenea mulțime, romeii
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
pe conducătorii bogomililor în cetatea Mosynopolis din Tracia, unde a poruncit ca aceștia să fie dezarmați, apoi aruncați în temniță, iar averile familiilor lor să fie confiscate. Drept răspuns a izbucnit o răscoală, bogomilii, aliați cu pecenegii au devastat orașele Traciei și autocratorul a trebuit să depună multe eforturi ca să reinstaureze ordinea. Bizuindu-se nu numai pe puterea sabiei, Alexie i-a atacat pe opoziționiști pe altă cale. Călugărul Euthymios Zigabenos a scris un tratat împotriva bogomililor, cât despre Comnen, acesta
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Haemus (Balcani) a fost organizată ca provincie romană, sub denumirea de "Moesia" (anul 12) în timp ce partea de sud a munților a fost organizată ca provincie romană pastrând numele de "" (anul 46). După împărțirea Imperiului Roman sub Constantin cel Mare, diocesa Traciei, partea europeană a prefecturii orientului, cuprindea fostele provincii romane, Tracia (la răsărit de munții Haemus) și Moesia Inferioară (la est de râul Vid). Sub acest înțeles, numele "Tracia" s-a menținut până la așezarea bulgarilor în Moesia (anul 679), restrângându-se
Tracia () [Corola-website/Science/299795_a_301124]
-
partea rămasă Imperiului Bizantin. Numele de "Tracia" s-a păstrat și după cucerirea turcească, pe lângă numele de "Rumili" sau "Rumelia". După separarea "Rumeliei Orientale" ca provincie autonomă (1878), numele "Tracia" a rămas părții meridionale. În prezent, pe fostul teritoriu al Traciei se află: Bulgaria, părți din Serbia (până la râul Morava), Grecia (până la râul Mesta) și partea europeană a Turciei.
Tracia () [Corola-website/Science/299795_a_301124]
-
regiunea Smyrna. Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria de pe 27 noiembrie 1919 și Tratatul de la Sèvres cu Imperiul Otoman de pe 10 august 1920 pot fi considerate triumfuri pentru Venizelos și pentru Grecia . Ca urmare, Grecia și-a extins teritoriul prin ocuparea Traciei Apusene, Traciei Răsăritene, Smirnei, insulelor din Marea Egee: Imvros, Tenedos și Dodecanezele, cu excepția insulei Rodos.. În ciuda acestor reușite, fanatismul politic a continuat să adâncească prăpâstia dintre facțiunile monarhistă și liberală. Au avut loc acte absolut inacceptabile. În timpul călătorie sale din 12
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria de pe 27 noiembrie 1919 și Tratatul de la Sèvres cu Imperiul Otoman de pe 10 august 1920 pot fi considerate triumfuri pentru Venizelos și pentru Grecia . Ca urmare, Grecia și-a extins teritoriul prin ocuparea Traciei Apusene, Traciei Răsăritene, Smirnei, insulelor din Marea Egee: Imvros, Tenedos și Dodecanezele, cu excepția insulei Rodos.. În ciuda acestor reușite, fanatismul politic a continuat să adâncească prăpâstia dintre facțiunile monarhistă și liberală. Au avut loc acte absolut inacceptabile. În timpul călătorie sale din 12 august 1920
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
1923. Efectele cumulate a înfrângerii Greciei în război și ale prevederilor tratatului de pace au fost printre altele fuga sau expulzarea a aproximativ 3 milioane de etnici greci din Turcia (în schimbul a aproximativ 500.000 de musulmani) și retrocedarea a Traciei Răsăritene și a insulelor Imbros și Tenedos. Înfrângerea catastrofală a Greciei în războiul cu Turcia a marcat sfârșitul „Marii Idei” a naționaliștilor eleni. După eșecul loviturii de stat regaliste condusă de Ioannis Metaxas, regele George al II-lea a fost
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
o amenințare la adresa intereselor britanice în Balcani,ei au favorizat un mai mic principat bulgar la nord de Munții Balcani. Delegații au dat în cele din urmă acordul lor într-o variantă de compromis, care a exclus sudul Macedoniei și Traciei, Bulgaria și-a negat accesul la Marea Egee, dar încorporate altfel toate celelalte regiuni din Imperiul otoman locuite de bulgari. La ultimul minut, cu toate acestea, turcii au respins planul, cu sprijinul secret al Marii Britanii. Însă vor aproba ideea britanică după
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
Herei, dar aceasta nu a acceptat, pentru că reflecta gloria lui Heracle. Taurul a fost lăsat liber pe câmpia Maratonului și a fost ucis mai târziu de Theseu. Heracle a îndeplinit și cea de-a opta sarcină. Iepele lui Diomede, regele Traciei, au fost aduși la Eurystheus, care i-a dedicat Herei și le-a lăsat libere prin Argolida sau pe muntele Olimp; mulți dintre ei au fost uciși de fiare. Se spune că Bucefal, calul lui Alexandru Macedon, se trage din
Eurystheus () [Corola-website/Science/311855_a_313184]
-
o putere politică personală cu totul remarcabile, chiar în condițiile în care forța colectivă a demos-ului tindea să diminueze drastic ponderea și prestigiul individual al aristocrației tradiționale; între 477 a.chr. și 461 a.chr, victorii succesive în zona Traciei de sud și pe coastele Asiei Mici, culminând în 469 a.chr. cu victoria de la Eurymedon, din Pamphylia, contra perșilor, pun în evidență potențialul imens pe care liga de la Delos îl punea la dispoziția Atenei. Aceste triumfuri inaugurale vor fi
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
sau Lisimah (în greacă: Λυσίμαχος; aprox. 360 î.Hr.-281 î.Hr.) a fost un general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare devine satrap al Traciei (321-306 î.Hr.). În anul 306 î.Hr. s-a proclamat rege al Traciei (care-i extindea autoritatea și asupra Dobrogei). A purtat războaie cu Dromihete, regele get de la nordul Dunării, dar a fost înfrânt. Moare în 281 î.Hr. Lisimah s-a
Lysimachos () [Corola-website/Science/301556_a_302885]
-
sau Lisimah (în greacă: Λυσίμαχος; aprox. 360 î.Hr.-281 î.Hr.) a fost un general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare devine satrap al Traciei (321-306 î.Hr.). În anul 306 î.Hr. s-a proclamat rege al Traciei (care-i extindea autoritatea și asupra Dobrogei). A purtat războaie cu Dromihete, regele get de la nordul Dunării, dar a fost înfrânt. Moare în 281 î.Hr. Lisimah s-a născut în 362/361 î.Hr., ca al doilea fiu al lui Agathocles
Lysimachos () [Corola-website/Science/301556_a_302885]
-
cei doi au decis în comun, dar în 285 î.Hr. Lisimah l-a eliminat pe Pyrrhus. În anul 300 î.Hr. are loc un conflict armat între uniunea de triburi geto-dacă din Câmpia munteană în frunte cu Dromihete (Dromichaites) și regele Traciei elenistice, Lisimah (Lisimachos). Lisimah voia să-și extindă regatul și pe malul stâng al Dunării, iar Dromihete dorea înapoi niște cetăți supuse de Lisimah, de pe malul drept al Dunării, din Dobrogea. Campania inițiată de suveranul elenistic la nordul Dunării și
Lysimachos () [Corola-website/Science/301556_a_302885]
-
vedere militar, fiind amplasată pe malul drept al Dunării, ar fi îngreunat foarte mult acțiunile de apărare. În acest moment au loc, probabil, desele treceri ale fluviului, pe care le amintește Strabon, "Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea și jefuind Tracia - până în Macedonia și Iliria... ", cu scopul de a-și consolida controlul spațiului de la sud de Dunăre până la Munții Haemus. Astfel limitele de nord, est și sud ale regatului fiind relativ stabile, cu triburi geto-dace în nord, cu regatul lui Mitridates
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
autonom, care să plătească tribut Porții, dar care avea dreptul la un guvern creștin și la o armată proprie. Teritoriul său includea câmpia dintre Dunăre și Munții Balcani (Stara Planina), regiunile Sofia, Pirot și Vranje, Tracia de Nord, părți ale Traciei de Est și aproape întreaga Macedonie (articolul 6). Conducătorul principatului urma să fie ales de poporul bulgar, aprobat de Imperiul Otoman și recunoscut de marile puteri. De asemenea, un consiliu al nobilimii urma să creeze o constituție proprie (articolul 7
Tratatul de la San Stefano () [Corola-website/Science/317041_a_318370]
-
dat înapoi bizantinilor numai în schimbul teritoriilor ocupate de slavi din Macedonia și a 20 de fortărețe din Albania, printre care importantul oraș Drah (Durrës). După frământările din Imperiul Bizantin cauzată de moartea împăratului Alexandru în 913, Simeon I a invadat Tracia bizantină, dar a fost convins să se oprească în schimbul recunoașterii oficiale a titlului său imperial și a căsătoriei fiicei lui cu împăratul Constantin al VII-lea, pe atunci mic copil. Simeon I ar fi trebuit să devină regent al împăratului
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
că au pierdut lupta spune: "ei (geții) au fost cei mai viteji și cei mai neînfricați dintre traci". De la istoricul grec Diodorus Siculus aflăm despre victoria strălucită din anul 300 î.Ch. a regelui get Dromihete împotriva regelui macedonean al Traciei, Lisimahos, dar și de generozitatea pe care acesta a arătat-o învinsului, organizând un ospăț pentru el și ceilalți comandanți captivi,geții mâncând cu linguri și castroane de lemn, iar comandanții capturați mâncând cu tacâmuri și din farfurii de aur
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
fi o amenințare, iar Regatul Iugoslaviei, deși a mai făcut periodic presiuni pentru proclamarea unei „zone libere” la Salonic, a păstrat relații bune cu Grecia. În plus, ambele țări se simțeau amenințate de Bulgaria și revizionismul ei. Pretențiile bulgare asupra Traciei apusene a fost o amenințare continuă la adresa securității Greciei în deceniile al treilea și al patrulea. De aceea, atunci când la putere a venit Metaxas în 1936, s-au făcut planuri pentru reorganizarea forțelor armate naționale și pentru construirea unei linii
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]