40,127 matches
-
se cîștigă ceva în plan material, se pierde altceva în plan spiritual, rezultatul, verificabil în evoluția/involuția noastră post-comunistă, fiind tot mai accentuata degradare a condiției umane. Implicit, o asemenea carte este o pledoarie, în spirit conservator, pentru prezervarea valorilor tradiționale și un atac la adresa globalismului, a corectitudinii politice și a mercantilismului frenetic, specifice epocii actuale. În subsidiar, apare drama omului care nu se poate adapta noilor realități, cu identitatea strivită într-o societate care a abolit valorile și regulile tradiționale
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
tradiționale și un atac la adresa globalismului, a corectitudinii politice și a mercantilismului frenetic, specifice epocii actuale. În subsidiar, apare drama omului care nu se poate adapta noilor realități, cu identitatea strivită într-o societate care a abolit valorile și regulile tradiționale și se lasă guvernată de principii anarhice. Toată această viziune asupra istoriei este prezentată prin prisma evoluției/involuției unui personaj narator, Sabin Carp, fost profesor de științe sociale (dată fiind problematica romanului, specializarea nu este întîmplătoare) înainte de revoluție, dat afară
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
este urmărită în Două loturi și în Scrisoarea pierdută. Pe de altă parte, incoerențele personajelor lui Caragiale apar sub semnul Lumii ieșite din țâțâni - titlul celui de-al doilea capitol al cărții. Ceea ce aduce în plus acest volum pe lângă interpretările tradiționale este o raportare a textului caragialian la teorii pragmatice și poststructuraliste. Autorul optează, bunăoară, pentru termenul de actant, introdus de Greimas, atunci când definește statutul personajului caragialian: "Clasificându-l după ceea ce face (de unde și numele de actant), A. I. Greimas consideră personajul
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
în urma repetatelor mișcări de emancipare socio-politică întreprinse în secolul al XIX-lea: cea a repaosului duminical. În martie 1897, se votează de către guvernul român legea repaosului duminical în zilele de duminică și sărbători. Alte țări votaseră aceeași lege mai devreme. Tradiționala zi a domnului (a se înțelege, pentru un răstimp, a patronului) devine o zi a omului." Pornind de la un simplu fapt, să-i zicem, de stare civilă, autorul ajunge la implicații existențiale și la reflexul acestora în plan literar: " Repaosul
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
U., precizare Cronicar) a consfințit-o după încetarea Războiului Rece, dacă nu chiar de la începuturile O.N.U. De fapt, Consiliul de Securitate a ratat majoritatea ocaziilor de a interveni în numeroasele războaie care se desfășurau în lume.(...) Cînd mijloacele tradiționale sau moderne ale diplomației internaționale au eșuat în încercarea de a-l dezarma pe Saddam, devine clar că pacea cu orice preț este mijlocul prin care dictatorilor li se dă voie să facă tot ce vor în țările lor. În
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
Ediția a XXIII-a Se desfășoară în perioada 9-11 mai 2003 în mai multe localități ale județului Alba. În contextul Festivalului se organizează următoarele concursuri naționale (devenite tradiționale): 1. Concursul de creație literară și de creație muzicală pe versuri de Lucian Blaga - deschis tuturor creatorilor, membri sau nemembri ai uniunilor de creație, ai Uniunii Scriitorilor din România, Uniunii Compozitorilor din județ și țară (scriitori, compozitori, muzicieni, profesori, studenți
Festivalul Internațional "Lucian Blaga" () [Corola-journal/Journalistic/14143_a_15468]
-
ei intervenție din culise în "vocea din cer", nu a putut să ne convingă de măsura reală a posibilităților sale. Îi dorim roluri mai consistente pentru a-și putea etala calitățile. Regia lui Pier Luigi Pizzi, păstrându-se în cadre tradiționale, se impune prin maniera sobră, cu puține mijloace scenografice, dar de o mare subtilitate, sugerând atmosfera unei Spanii dominate de Inchiziție. Am asistat, de asemenea, la un mare eveniment, prezentarea cunoscutei lucrări wagneriene Maeștrii cântăreți din Nürnberg, producție a cunoscutului
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
Hurduzeu consideră că paradigma culturală postmodernă este una pur adaptivă. "Postmodernismul nu inovează, doar reproduce, boicotează și plagiază" (pp. 40-41). Instituționalizarea postmodernismului echivalează cu dictatul marginalului. Pentru că, în viziunea lui Ovidiu Hurduzeu, principala operațiune a gîndirii posmoderne este deconstrucția ierarhiilor tradiționale (bărbat-femeie, stăpîn-sclav, natură-cultură). Dar, atrage atenția autorul, "deconstrucția postmodernă subminează legitimitatea termenului superior, fără a reface ierarhia prin impunerea elementului subordonat în poziție hegemonică. Într-un context postmodern, ceea ce-i «leagă» pe cei doi termeni nu este nici opoziția, nici
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
zmeolog amator Muzmeul (Presupusa) știință într-ale criticii literare nu te pregătește temeinic pentru "exerciții de admirație". Și asta e cam tot ce poți să faci cu Enciclopedia Zmeilor. Ca atare, n-am de gând să discut despre deconstrucția categoriei tradiționale de zmeu, ori despre postmodernista pastișă. O să spun doar că îmi pare rău că a trebuit să mă opresc din recitirea cărții pentru a scrie acest articol. Dacă un anumit grup de scriitori sud-americani postula necesitatea de a reabilita narativul
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
luați la ochi și mai mult. Cei mai mulți dintre străinii care vin în România au grijă de imaginea lor. Nu vor să fie tîrîți în scandaluri de presă. În comunitatea lor se consideră expatriați. E limpede că în ciuda așa-numitei ospitalități tradiționale a românilor, străinii care vin aici cu intenția de a sta vreme îndelungată nu se simt ca la ei acasă. Față de sensibilitățile lor, circulă - mai pe ascuns, mai pe față - replica: Dacă nu le place în România, sînt liberi să
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
Barbu Cioculescu Rămas fidel sonetului, rondelului, acele forme fixe ale liricii tradiționale în care, timp de secole, s-au exersat poeții, pe când proza se năștea, iar dramaturgia se supunea, de asemenea, unor tipare prestabilite, Dinu Ianculescu oferă exemplul mai rar al declamatorului și autorului de poezie totodată, în dubla-i calitate de
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
într-un adversar al acestora. El denunță intransigența anticomunistă din discursul unor oameni care nu erau complet străini de vechile structuri (de partid și/sau securitate), incompetența, nepotismul, spiritul gregar și rapace ale noilor conducători, fără a trece cu vederea tradiționala obsecviozitate a tagmei scriitoricești față de lumea politică. Elocvente, din punctul de vedere al lui Liviu Ioan Stoiciu (chiar dacă discutabile în termeni absoluți) au fost reacțiile clasei politice și ale liderilor de opinie în două momente cheie din existența regimului Emil
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
horă, la propriu, dar și la figurat, cu oaspeții, furnizându-le mai ales informații și răzbunându-și astfel mai vechile neînțelegeri cu unii vecini. Nici doamnele sau domnișoarele autohtone nu au stat În afara evenimentelor, cunoscută lumii Întregi fiind ospeția noastră tradițională. Ele au fost cele ce au asigurat perfecta desfășurare a schimburilor interculturale și au transformat, ca de obicei În istorie, cu har și destulă trudă, ardoarea războinică În dorință de continuitate. Pe scurt, toate evenimentele se desfășurau În bună Înțelegere
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
planurile de acum douăzeci de ani. Fu trimis la reciclare În SIBERIA. Rușine! Guvernul de la BUCUREȘTI reveni În țară, bronzat și plin de energie. Ministrul de externe fu felicitat și decorat pentru admirabilele rezultate obținute În dificilele negocieri cu aliații tradiționali, câțiva generali fură avansați mareșali că participaseră la război, iar ziarele făcură publice actele de eroism și de rezistență ale oamenilor simpli care nu se lăsaseră doborâți la băutură de cotropitori. Apărură și cântecele de vitejie care proslăveau setea noastră
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
Liviu Bleoca Frumoșii învinși Frumoșii învinși este cartea care a spart tiparele tradiționale în proza canadiană și, în același timp, una dintre cele mai cunoscute scrieri experimentale ale anilor '60. Michael Ondaatje, autorul best-seller-ului Pacientul englez, mărturisea în 1970: "Frumoșii învinși este un roman superb, cel mai viu, mai fascinant și mai curajos
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
denumirea metaforică e preluată din textele folclorice. Nașterea e înțeleasă ca pasul esențial făcut de ființa umană în trecerea de la preformal la cultural. în egală, dar ambiguă măsură, o trecere generatoare de teamă și de speranță pentru comunitatea de tip tradițional. Demersul e unul cu ample deschideri, iar miza una teoretică. Deși constată în bogăția datelor pe care le are la dispoziție premisele unei reconstituiri complete și complexe a ansamblului ritualic și ceremonial prilejuit de naștere, autoarea mărturisește de la bun început
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
țin de naștere se dovedesc a fi o concretizare particulară a acestui mod de gîndire. Tot timpul rămîne în subtext teoria despre trecere, comentată în carte, a lui Arnold van Gennep. Gesturi, imagini, cuvinte, obiecte - iată arsenalul pe care comunitatea tradițională îl pune în joc atuci cînd un copil vine pe lume. Toate, cu atenție analizate de autoare și înfățișate cititorului cu abilitate și evidentă pasiune pentru subiectul abordat. Urmînd sugestiile lui Mihai Pop, obiceiurile sînt privite ca acte de comunicare
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
finală, care se oprește asupra unui gen interesant și puțin cercetat - narațiunile personale. Cele analizate aici sînt, evident, narațiuni despre naștere. Pitorești și expresive, așa că lectura lor merită atenție sporită. Analiza e una convingătoare, ce îmbină farmecul arhaic al culturii tradiționale cu o pătrunzătoare înțelegere a teoriilor antropologice asupra sacrului. E interesant studiul Narcisei Alexandra Știucă prin felul în care autoarea reușește să îmbine observația și analiza etnologică cu cea antropologică. O reușită a lucrării, pentru că în acest fel subiectul abordat
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
Ion Pop explică: �Numele cele mai notorii, mereu citate, sînt cele ale poeților Nichifor Crainic și Radu Gyr, poeți de inspirație religioasă, condamnați pentru ideile lor de dreapta și simpatiile lor legionare, dar care prin versurile lor, compuse în manieră tradițională, clasică și ușor de memorat, au întreținut încrederea și speranța în libertate, contactul simbolic cu o istorie refuzată: deschiderea spre o natură proaspătă și sărbătorească dincolo de ziduri și gratii. Nefiind lipsită de valoare estetică, această poezie a avut totuși în
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
tipare de adâncime, lumina câtorva Exemple. Marea Dv. carte, Mémoire des Carpathes, a apărut de curând în românește la Editura Echinox din Cluj. Este, cred, o excelentă ocazie pentru a retrasa oarecum istoria contactelor Dv. cu civilizația și cu cultura tradițională românească și cu România în general. Știu că ați publicat deja, în 1994, o carte care se numește Le feu vivant (Focul viu) la Presses Universitaires de France, iar Memoria Carpaților a fost publicată de aceeași editură în anul 2000
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
fel reglării exclusive din partea relației de rudenie și se bazau cu adevărat pe principiul contractului - un contract între persoane libere. într-un fel, îl reciteam pe Rousseau, cu al său Contract social... Iată, deci, cum se înscria istoria în structurile tradiționale... Ea se insinuează, fiindcă e repetată în fiecare an, contractul social e reînnoit an de an, se reactualizează, și tocmai acest lucru contribuie la asigurarea vitalității sale... Bineînțeles, aveam de observat și altceva, cu totul diferit. în 1970, ne aflam
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
Ion Pop (Urmare din numărul trecut) În Maramureș, există un staroste, care rostește, la nuntă, un text tradițional de rămas bun... Iată... La Sucevița, rânduitorul e cel care se face interpretul sentimentelor și al textului pe care trebuie să-l spună actorul social însuși. Este un fel de delegare a actorilor sociali către profesioniști, - iar acest fapt arată
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
a actorilor sociali către profesioniști, - iar acest fapt arată afinitatea de structură cu ceremonialul creștin ortodox, care e asigurat de preoți, de diaconi, - și nu poporul însuși e cel ce inventează, creează poezia ori și-o extrage dintr-un fond tradițional; el delegă, oarecum, aceste sarcini, unor personaje specializate. în ce privește bocetele de la înmormântări, am observat același lucru la Sucevița - femeile din familie nu bocesc, practic, ci delegă funcția lamentației unui personaj specializat, bocitoarea, astfel încât am observat că atunci când o femeie din
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
aceste ritualuri religioase - de altfel cele mai înalte autorități ale partidului spuneau că își înmormântează părinții la biserică și își căsătoresc copiii în fața statuii lui Stalin... Acest control ideologic prin agitatorii culturali se exercita și asupra practicilor festive celor mai tradiționale. Exista Festivalul "Cântarea României", care transforma totul în spectacol... Am putut, deci, asista la aceste fenomene pline de sens - la Sârbi, în Maramureș, unde dansul duminical se practica afară, sub un chioșc în aer liber, în fața întregii populații. Peste câțiva
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
așadar, conservarea, și altceva sunt practicile și dezvoltarea lor. Iar muzeul nu are deloc sarcina de a organiza practicile sociale în desfășurarea lor. Dacă e să ajungem la un fel de concluzie, - după experiențele Dv. legate de civilizația și cultura tradițională românească, care ar fi, pe de o parte, "lecția" pe care ați învățat-o în România și care ar fi, pe de altă parte, cea pe care ați oferi-o etnologilor români? Pentru că ar trebui, poate, să se ajungă la
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]