158 matches
-
5; Ov. S. Crohmălniceanu, Împlinire sub protecția Mnemosynei, CC, 1993, 1-2; Cornel Ungureanu, Arta supraviețuirii, O, 1993, 3; Carmen Varfalvi-Berinde, Mariana Șora, TR, 1993, 43; Ov. S. Crohmălniceanu în dialog cu Mariana Șora, CC, 1994, 4-5; Ion Pop, Asistând la tragicomedia istoriei, ST, 1994, 10-11; Octavian Soviany, Măștile care dezvăluie, APF, 1995, 1-2; Ov. S. Crohmălniceanu, Din roadele exilului, L, 1996, 19; Elena Beram, „Rătăcirile” Marianei Șora, JL, 1996, 49-52; Octavian Soviany, Despre neisprăvire, LCF, 2000, 27; Micu, Ist. lit., 727-728
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
elevat. Este omul comun, avînd poate, ca punct de pornire, personajul lui Sebastian, care îndrăznește să viseze. Dar eroul lui Constantin Popa se mută definitiv în vis. El violentează în acest fel ordinea obiectivă. Piesa poate fi citită ca o tragicomedie. Saltul în absurd, "locuirea" absurdului, oferă multiple posibilități de interpretare. NICOLAE MAREȘ: Mi-a plăcut foarte mult acest text, în care am văzut drama înstrăinării, temă care la ora actuală este la modă. Ar fi o mare greșeală, dacă teatrele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
La câteva săptămâni de la moartea lui Grace, în noiembrie 1979 se încingea o dezbatere la Paris despre nominalizarea ei anterioară, de care Yourcenar aflase numai din auzite. Se formaseră tabere pro și contra alegerii ei, și ele se închegau: o tragicomedie care se va derula timp de aproape un an. Orice obiecție posibilă ridicată de opoziție, inclusiv aceea că nu era eligibilă fiindcă era belgiancă, și alta la fel de absurdă că acum era americancă deoarece devenise cetățean naturalizat în 1947 (și a
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dramaturg român din toate timpurile, a abordat, până după al doilea război mondial, o tematică inspirată de mitologie și de trecutul românesc sau de zonele romantice ale istoriei Egiptului și a Bizanțului. Între 1933, când debuta cu trei lucrări dramatice - tragicomedia Alb și negru (Constantin Vodă Cantemir), poemul dramatic în zece scene Icarii de pe Argeș și Iuda din Cariot, dramă scrisă în colaborare cu Gheorghe Ciprian, reprezentată la Teatrul Național din București -, și 1971, când lucra încă la piesa, rămasă neterminată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
poate naște decît din lungi și chinuitoare suferințe interioare... * „Viața este o tragedie pentru cel care simte, și o comedie pentru cel care gîndește.” (La Bruyère) De aici e ușor de dedus pentru care tip de om „viața” este o tragicomedie...: Cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi...dar știe oricine Că ceea ce nu e nu simte durei Și multe dureri-s, puține plăceri (M. Eminescu, „Mortua est!”). „Ceea ce nu e original nu trezește interes, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o pensie. Aceeași pensie a primit-o și Paul Scarron. Celebra operă nemuritoare a lui Corneille, intitulată Le Cid a apărut cu un an înainte de nașterea lui Ludovic, sursa de inspirație a artistului fiind chiar Ana de Austria. Chimène, protagonista tragicomediei are foarte multe din atributele reginei, pornind de la originea spaniolă și terminând cu celebra frază rostită în actul trei, scena șase:„Dragostea e doar o plăcere, onoarea este o datorie!“. Cu siguranță, având o mamă atât de atașată de copiii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
adevăr om politic, el răspunde asemenea numai unui om politic, nu poetului, care atare se bucură pe scara omenirii de un rang înnăscut atît de mare încît pe lîngă dînsul mulți dintre principii reali sînt numai niște bieți comedianți și tragicomedia mizeriei, înjosirii și meschinătății omenești, al căror corelat în politic este răpirea prin putere și amăgirea prin cuvînt" (Un răspuns rusesc, "Timpul", 1 martie 1878). E un răspuns la care toată tagma politicienilor noștri care ocupă pe cît de efemer
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
captivitatea ei, ci să găsească argumentele că numai ea Îl poate proteja și defini În sensul cerut de majoritatea scrierilor confesive: eliberarea mentală și autoconstrucția. Arcul de cuvinte creat În spațiul intim al jurnalului vorbește de la sine despre servituțile și tragicomedia prin care acesta Își dobândește o identitate. Intimul nu este, În ciuda a tot ceea ce s-ar putea spune despre el, o realitate, o suprafață ori o entitate omogene. Există un intim al adâncimii, după cum există unul al suprafeței. Plinurile și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
darwinismului, despre raporturile între creditori și datornici, despre lipsa de cuvioșie a unor fețe bisericești ș.a.m.d. Insistându-se asupra suferințelor îndurate de țărani, se critică aspru atitudinea unora (Pasivitatea românilor), se ironizează simulacrele de procese politice (Procesul „Tribunei”, tragicomedie într-un act), se inserează versuri de laudă la adresa memorandiștilor sau care iau în derâdere alegerile desfășurate sub amenințare (Ecou după alegeri). Cu sarcasm sunt atacați, pentru atitudinea lor politică antinațională, Gh. Alexici, Moldován Gergely ș.a. Redacția găsea de cuviință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
stă în veselia verbală, în caricarea limbajului și a gesturilor, deși e de observat că tendința de a interpreta satira ca o parodie vulgară nu e legitimă. Piesa trebuie jucată în mișcări stinse, subtil afectate, fiindcă eroii sunt realmente fini. Tragicomedia lor e de a fi complet izolați. Tinerii sunt niște marchizi, ridiculi prin afectare, spunând însă în substanță lucruri fine până la manieră. Dimitrache știe să șoptească "des douceurs": Jurământ îți fac, Elencă, cât ai trăi pă pământ Să-mi fii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mondeni, Ioniță Cocovei, burlac timid și suav, Ghiță Titirez, arhivar venal și erotic, iată câteva tipuri. Merită onorurile antologiei Un drum la Cahul, tablou hazliu al șicanelor procedurale ("cacon Manalaș", "duduca Pipița", "pròcura", "nu vom putè" etc.), și Christachi Văicărescu, tragicomedia unui ipohondru suferind de toate boalele din cauza unei fripturi de curcan. V. POGOR, MIRON POMPILIU V. Pogor (1833-1906) a fost mefistofelul "Junimii", spiritul voltairian, râzând până ce-i crăpa "cămeșa" și-i săreau "dinții cei noi din gură". Citea tot ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Aperitifs à la russe, Consommé Richelieu au fumet de céléri, Pommes de terre à la française, sauce divine. La punctul Corbeille de fruits, amfitrioana pune pe masă un pumn de nuci. Doi soți se pregătesc de bal, și obișnuitele mici tragicomedii ale îmbrăcării iau o formă atât de catastrofală, încît soțul nu mai vrea să meargă la bal, când e aproape gata, iar soția aruncă în capul bărbatului un lighean cu apă. Compunerile care exprimă, pe urmele lui Caragiale și Sadoveanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din cinci membri. Se citeau scrieri originale, traduceri, studii de teorie și critică literară. Cu prilejul acestor întruniri au citit eseuri Petru Th. Missir (Literatura română până în secolul al XVI-lea și Naționalitatea ca element de cultură), B.M. Lazăr (Despre tragicomedie, Studii critice despre arte, Reflexiuni asupra „Paradisului pierdut” de Milton), I. Pamfilie (Cultura și arta la români), I.C. Panțu (Începutul literaturii române), Andrei Bârseanu (V. Alecsandri), Ion Paul (Despre nuvelă și roman), Ciprian Porumbescu (Muzica la români). Versuri și proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
destinată eșecului. Ar fi ca și cum cineva ar tatona rezumarea tragediei prințului Hamlet la problema oedipală a acestuia. Desigur, și aceasta este una dintre problemele dramei shakespearine, dar multiciplitatea problemelor reflectate în ea ar transforma acest rezumat al tragediei într-o tragicomedie. Iar "tragicomedia comunismului românesc" (sintagma unui binecunoscut politilog de origine cartierprimăvăratecă) își are originile tocmai în convingerile de natură leninist romantică ale conducătorului acestuia. În cele din urmă, acesta (arată un alt capitol al volumului) va sfârși prin a deveni
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ar fi ca și cum cineva ar tatona rezumarea tragediei prințului Hamlet la problema oedipală a acestuia. Desigur, și aceasta este una dintre problemele dramei shakespearine, dar multiciplitatea problemelor reflectate în ea ar transforma acest rezumat al tragediei într-o tragicomedie. Iar "tragicomedia comunismului românesc" (sintagma unui binecunoscut politilog de origine cartierprimăvăratecă) își are originile tocmai în convingerile de natură leninist romantică ale conducătorului acestuia. În cele din urmă, acesta (arată un alt capitol al volumului) va sfârși prin a deveni un paria
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dos, Rică Venturiano oftează, dârdâind aproape, titlul piesei: "... ce noapte furtunoasă!". Într-adevăr, de data aceasta, cele două ore de spectacol, gândite necruțător de regizorul Alexa Visarion prin textul și prin subtextul lui I. L. Caragiale până în abisurile existenței, reprezintă o tragicomedie cu umor veninos și se desfășoară ca o noapte de groază. Nu mai asistăm la comoda furtună într-un pahar cu apă, la farandola spumoasă, elegantă, la cadrilul înțepat și cu fasoane, ci urmărim o cumplită întâmplare din mahala, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
elevat. Este omul comun, avînd poate, ca punct de pornire, personajul lui Sebastian, care îndrăznește să viseze. Dar eroul lui Constantin Popa se mută definitiv în vis. El violentează în acest fel ordinea obiectivă. Piesa poate fi citită ca o tragicomedie. Saltul în absurd, "locuirea" absurdului, oferă multiple posibilități de interpretare. NICOLAE MAREȘ : Mi-a plăcut foarte mult acest text, în care am văzut drama înstrăinării, temă care la ora actuală este la modă. Ar fi o mare greșeală, dacă teatrele
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
moarte. E ca un film, trecând cu ușurință de la un cadru la altul, pentru a surprinde secvențe din viața unui oraș, unde, ca pretutindeni, multe drame se petrec. Realistul și Fantezistul, două personaje de alegorie, își pledează fiecare cauza în „tragicomedia” Iov, de contaminație pirandelliană, dar și cu momente de commedia dell’arte. Realistul, de profesie autor dramatic, vrea să transporte în lumina rampei faptul nud: un ins, părăsit de iubita lui nevastă, vrea să se sinucidă. Fantezistul, și el în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
tăcerii. Comună celor două dimensiuni ale afectivității acestei lumi este inautenticitatea trăirilor. Ambele sunt "mofturi", pentru că, așa cum observa Mircea Tomuș, jocul iluziei și al realității golește de conținut atât "familia cea mare" patria, cât și "patria cea mică", adică familia. Tragicomedia existenței mimetice reiese din decalajul izbitor între afectare și afectivitate, între agitația și vacarmul stârnite de prezumția trădării și vacuitatea sufletească. Mahalagii sau din elita socială, "moftologii" din comedii și schițe sunt preocupați exclusiv de menținerea aparenței de onorabilitate și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dintr-un fel de "melancolie a descendenței"3, să demonstrăm că, din formele benigne ale absurdului, surprins în instantanee comice de Caragiale, au răsărit, în noile condiții ale climatului interbelic, asemenea unor "flori ale răului", plăsmuiri urmuziene care își îmbracă tragicomedia într-un absurd malign, apocaliptic. Fireasca ezitare de a-l plasa pe Urmuz în rândul scriitorilor de factură postcaragialiană se dovedește fără temei după declanșarea brainstorming-ului generator de fascicule centrate pe punctele nodale, pe zonele de intersecție dintre spațiul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mairet (1604-1686), a cărui carieră dramatică se întinde de la 1625 la 1640 aproximativ, este primul care a formulat în Franța regula celor trei unități, în 1631, în Prefață în formă de discurs poetic (Préface en forme de discours poétique) la tragicomedia sa Silvanire. Această mărturie a unui om de scenă care subliniază avantajele pentru public oferite de regulă, constrângerile create de ea pentru autorul dramatic, arată că în acea vreme autorii dramatici francezi ignorau totul în privința unităților. Nu va scrie însuși
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să se creeze iluzia. Celebru în întreaga Europă, de când a conceput mașinăriile pentru Teatro Novissimo din Veneția, el le realizează la Paris, reprezentată în 1647, pe cele ale majorității marilor spectacole. Sunt decoruri grandioase pe care le concepe pentru Mirane, tragicomedia lui Desmarets de Saint-Sorlin, pusă în scenă în 1647 pentru inaugurarea teatrului Palatului Cardinalului 14, și pentru Andromeda lui Corneille în 1650. Corneille, chiar dacă nu teoretizează asupra cântului și spectacolului, nu se dezinteresează chiar complet de regie. El îi incită
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
întrerupere imaginea câtorva scopuri, așteptări, tulburări, neliniști și alte asemenea agitații, care nu le permit Spectatorilor să creadă că acțiunea Teatrului a încetat." În 1630, principiul unității de acțiune, total nou, îi deranjează pe autorii dramatici obișnuiți cu pastorala și tragicomedia care multiplică episoadele și peripețiile. Este o constrângere chiar și pentru partizanii regulilor, după cum o dovedește, încă din 1641, punctul de vedere al lui Scudéry în Aviz cititorului (Avis au lecteur) cu care își precede piesa Andromire, pe când tocmai se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care le reiau adversarii lui Chapelin ca răspuns la regula celor douăzeci și patru de ore hotărâtă de el cu doi ani mai târziu. Sunt obiecțiile lui Godeau, sau cele ale autorului anonim al Discursului către Cliton (1637). Pentru a apăra tragicomedia, Ogier atrage atenția că Anticii au fost obligați să aducă pe scena teatrului drama satirică, cu scopul de a-i destinde, printr-un intermediu comic, pe spectatorii întristați de spectacolul tragediei. Ca și Lope, el găsește mai normal să amestece
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din grija pentru realism, asta nu înseamnă că teoreticianul Iluminismului proslăvește întoarcerea la tragi-comedie, gen artificial în ochii săi, construit, în irealismul său, pe baza unor contraste prea mari. "Vă dați seama, scrie Diderot în Convorbiri despre Fiul nelegitim, că tragicomedia nu poate fi decât un gen prost, pentru că în ea se confundă două genuri îndepărtate și separate de o barieră naturală. Nu se trece în ea prin niște nuanțe imperceptibile; la fiecare pas dai peste contraste, și unitatea dispare." El
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]