745 matches
-
a privi raporturile dintre ființa umană și destin, asistăm la Sofocle la un proces de laicizare a tragediei: omul e în centrul acțiunii, nu zeii; despre ei se vorbește, îi simțim, însă sub ochii spectatorului se desfășoară acțiunea ființei umane, tragismul reiese din zbuciumul sufletesc al acesteia - de aceea, în timp ce în Choeforele lui Eschil, Electra apare ca personaj secundar, în piesele lui Sofocle și Euripide ea este personaj central, suflet vulcanic ce animă acțiunea. Locul cel mai întins în piesele lui
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
muzicale", a „peisajului arhaic transfigurat" Într-o adev?rât? „patrie a dorului". Zoe D.-Bu?ulenga descoper? În paginile liricii eminesciene „peisaje exprimând titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsate În crea? ie", sau „peisaje expresioniste" care exprim? tragismul existen?ei umane (că În „Melancolie" spre exemplu). De asemenea, Edgar Papu remarc? ineditul unei pagini din crea?ia eminescian? În care este descris „unul din rarele peisaje de iarn?" În care eul liric comunic? sensibilit??îi noastre „cea mai
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Întruchipeaz? efemerul existen?ei umane sau dimensiunea absolut? a genului. Privite ca elemente ce configureaz? liric peisajul eminescian, uimesc prin frumuse?e ?i str?lucire, dar ?i prin intensitatea sentimentelor pe care le exprim?: iubire, dor, triste?e, singur?țațe, tragismul existen?ei sortite efemerului; considerate elemente ale „cosmosului" ?i ale mitologiei eminesciene, rotirea lor determin? destinul implacabil al oamenilor („Ei doar au stele cu noroc / ?i prigoniri de soart?" Luceaf?rul) sau Întruchipeaz? puterea divin? (Zamolxe e „s????? tor de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
foarte repede sub pseudonimul Ahmatova cea mai mare poetesă pe care Rusia a dăruit-o omenirii. Sunt prea zgârcite rândurile pe care le poate oferi această pagină pentru o cât de succintă biografie. Este vorba de un roman, asemănător prin tragismul și măreția lui cu biografiile marilor scriitori ruși, exterminați de regimul totalitar comunist - Gumiliov, Mandelștam, Pasternac, Blok, Zoșcenco... Începând cu anul '22, poezia ei se află mereu în colimatorul organelor represive sovietice, gloria câștigată în rândurile colegilor și a cititorului
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
circumstanțele pentru a recupera sîmburele de eternitate amorțit în culcușul efemer al aparențelor. Sub privirea sa iscoditoare și contemplativă, în primă instanță neutră și glacială, banalitatea s-a ridicat pînă la vibrația lirică, anodinul a căpătat măreție și indiferența un tragism inexprimabil. însă dincolo de prospecțiunile temporale și de permanenta codificare culturală, artistul a fost în permanență un voluptuos al materiei. De la instrumentele și de la tehnicile consacrate ale pictorului și ale graficianului, de la marile scenografii la focalizările microscopice, de la hîrtia obosită la
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
contacte fertile cu acest spațiu. Astfel, putem cunoaște documente literare inedite despre I. Al. Brătescu-Voinești, I. C. Vissarion, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Donar Munteanu, Alexandru Ciorănescu, Marin Bucur și alții. Documentele scoase acum la lumină de Nicolae Scurtu se referă la tragismul vieții lui I. Al. Brătescu-Voinești, unul dintre primii scriitori români care au suferit coercițiunea regimului comunist. în vara anului 1945, I. Al. Brătescu-Voinești a fost supus, mai întâi la domiciliu forțat. Bătrân și bolnav, îi scria prefectului Poliției Capitalei, la
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
acel spectacol sărbătoresc în care un mare artist își ia adio de la colegi și de la publicul său credincios. Mă gîndesc, în același timp, la piesa într-un act a mult rafinatului Cehov, Cîntecul lebedei. Un spectacol de adio are un tragism real și fără țărmuri. Văd precis acest ultim spectacol al lui Prospero. Mi-l închipui pe mărețul Prospero ca pe un bufon tragic ce se îndeletnicește cu îmblînzirea forțelor naturii. Intrînd sub marea cupolă a Circului, îl văd pe Prospero
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
Crăciun afirma că "Ioan Flora a rămas tot timpul un detectiv al dedesubturilor lucrurilor". Emoția reprezintă elementul care, fără a părea detașat de factualitatea vâscoasă, creează poemul, ambiguitate desăvârșit plăsmuită în Cârciuma cu pitbuli, în care dramatizarea durerii înlocuiește confesiunea. Tragismul și anxietatea formează, de altfel, textura de fond a volumului. Poetului, totul îi aduce aminte de labirint: "iarăși Ariadna/ iarăși Minotaurul!" (Labirint), rememorarea duce mereu înspre o iremediabilă melancolie: "Puteam atinge stelele cu mâna./ Eram tineri, nu știam că Iason
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
al acestui personaj, altul decît cel propus de Z. Ornea (urmat de alți exegeți), care susține că el "îl întruchipează pe viitorul mareșal Pilsudski"13. Totodată, constatăm imediat o semnificativă îndepărtare a personajului de model. Boleslaw Stadnicki nu mai are tragismul și aura de eroism ale prototipului său. El se bucură de simpatia naratorului, dar de o simpatie implicînd o undă de ironie, vădind o superioritate clară. În descrierea sa - "mititel, tinerel, - abia trecuse de douăzeci de ani, - frumușel, rotunjel la
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
merită să trăiești și să mori: amour fou. Dar chiar în clipa în care acest ideal este pe punctul să se împlinească, o descoperire frustrantă îi transformă viața într-un coșmar. Într-o avalanșă de catastrofe, descrise cu umor negru, tragismul vieții capătă totuși dimensiuni suportabile. Primul meu sărut a fost - spre deosebire de cel al lui Trude Blumenthal - un coșmar, un coșmar care, într-un anumit fel, încă nu s-a terminat. Există coșmaruri cu care te obișnuiești, iar acestea sunt cele
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
mame italiene care emigrase cu copilul ei. în una din scrisorile lui către Tora Vega Holmström, din 1914, el scria: "Dragă prietenă, există ceva măreț în tabloul Străinii pe care îl am de ieri în fața mea, trăind în imagine, înțelegând tragismul acestei ființe care nu numai că-și suportă propriul destin, ci întreaga lume care trebuie să existe în jurul lor. Asta îi dă femeii o pondere și concluzia ei sumbră că nu există nimic acolo, în afară, că ea trebuie să
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
în definitiv, România profundă, unde idila se termină brusc. Carnavalul cu inserturi caragialești relevă în spatele măștilor tristețea, sentimentul ratării și nonsensul existenței și atunci încăpățînarea lui Doiaru încetează de a mai fi paradoxală sau ineptă, devenind o filosofie cu un tragism particular. Deși anunțat ca neterminat, - regizorul a murit într-un tragic accident -, filmul este perfect coerent, iar ultima scenă are sensul unei redempțiuni cu evadarea celor doi tineri din satul natal, regăsindu-se ca studenți într-o cofetărie din Capitală
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
fost recipientul ideal pentru ambiguitatea sa fundamentală. Aurel-Dragoș Munteanu este, cu certitudine, poet. Nu unul complicat sau experimentalist, deci nici unul revoluționar. Dar starea poetică, indubitabil, există. Anxietatea, durerea existențială, taina destinului, mereu coborâtoare înspre un pesimism de nelecuit, induc un tragism autentic, intuiția unei neîmpliniri a vieții, convertită într-o rostire simplă, dar bogată în sugestii. Crima, abisurile oceanice, lacul, negrul, singurătatea, muntele, dar și galbenul ori înghețatul alb al munților sunt doar câteva dintre imaginile și motivele ce coagulează un
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
care a părăsit insula și continentul. Delimitarea taberelor opuse nu doar din rațiuni derivate din condiția socială, ci și pasionale, este făcută de protagonistă cu tușe groase. Nici nu se putea altfel, fiind vorba de un discurs subiectiv, marcat de tragism, singurul potrivit în reconstituirea dramei. Cu toate acestea, reprezentarea este salvată de la maniheism grație situațiilor edificatoare sau care trimit dincolo de prima impresie, chiar și atunci cînd sînt numai schițate. Și mai mult contribuie varietatea și pregnanța tipurilor umane, constituind o
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
date în Plenara din 1971, când autorul este prezentat ca "exemplu negativ" și a reproșurilor datorate "povestirilor cu îngeri" și lipsei combativității din scrierile sale). M. H. Simionescu își mărturisește astăzi, cu curaj și transparență, dar și cu un oarecare tragism, inactualitatea asumată în timpul comunismului sau atitudinea de ignorare a acelor vremuri politice, mai degrabă decât capacitatea de a se opune în mod activ: "Mai spune câte cineva: ŤVoi v-ați opusť - Ce să ne opunem? Ne era al dracului de
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
trecea soțul ei. Nu-și îngăduia să fie indiferentă în această situație de cumpănă, dar nici nu putea șterge așa deodată cu buretele uitării, nopțile de nesomn, lacrimile vărsate, zilelele înnorate de-a lungul a luni și luni de zile. Tragismul evenimentului avusese un impact neașteptat de dur și în inima ei de mamă. Doina nu o condamna pe Simona, ci nesăbuința ei, hazardarea într-o bătălie cu o viață în care lipsa suportului moral și material ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vreo regulă, căci nimic nu mai putea controla povestea. Se știa privit,dar continua să scrie cu convingerea că ceea ce făcea era bine, că, la urma urmei, o compunere nu poate face rău nimănui, fără să-și dea seama de tragismul care se ascundea printre rândurile fiecărui text. Însă în același timp era destul de greu să realizeze pericolul spre care se îndrepta cu fiecare silabă pe care o scria, pentru că, pe măsură ce textul curgea pe foaia de hârtie, el era furat de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
făcut ca mielu' pe sub biroul mai știu eu cărui mahăr, au ajuns de ne dau lecții de viață, de morală și de cultură pe la televizor." Adaugă plină de satisfacție: "O să se ducă dracului țara asta!" Apoi cu un aer de tragism: "Când o să dispărem și noi, ultimii cărturari români, o să se aleagă prafu' de tot!" "Păcat de tineretu' ăsta!", îi ținu isonul Băși. "Ete, tineretu'! Ce să-ți spun! După ce că sunt niște lepre, niște loaze puturoase, mai și dau totu' aiurea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o aia, le dă drumu' pe ușa din dos. Numai pe găinari îi ascunde, da' pe mafioții ăia mari îi scapă una-două!" "Ei, eu zic să nu ne gândim totuși la cine știe ce nenorocire", încearcă Băși să alunge discuția de pe panta tragismului pe care o îndrumase cucoana. "Din experiența mea, cam toate problemele de genul ăsta au, de cele mai multe ori, o explicație simplă și adesea de-a dreptul banală..." "Banală? Da, posibil. La cum e Dan, nu-i greu să apară acu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Max este ars fără ca trăsăturile să-i mai poată fi recunoscute, după care banii pe care banda îi ținea într-un geamantan mic de piele într-un seif dispar. Noodle o pierde pe Deborah, după episodul infamant de un real tragism al violului, încercare neputincioasă, furioasă de a păstra ceva imposbil de păstrat, furie distructivă, emblematică pentru ratarea lui Noodles. Toate aceste personaje ridicate în sfera luminoasă a amintirii au fascinul efemeridelor, al ratării sau morții, de aceea trăirile sunt cu
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
de ales. Mă simțeam Într-un fel superior lui. Eu alesesem. El nu. Aveam un ascendent și o detașare. Tu vii acum și-mi spui cât de frumoasă este cerșetoria? Dumnezeule mare! Cum să fie frumoasă? Este tragică, de un tragism fără margini. Nu ești atentă la fețele cerșetorilor? Nu le vezi disperarea din priviri? Cârduri de cerșetori cenușii. Toți, dar absolut toți, par personajele tragice ale unui piese. Fiecare cu mimica lui, cu Îmbrăcămintea lui rufoasă, cu Înfricoșarea lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nevoie, vom face față atacurilor aeriene ale irakienilor la Constanța și București, vom înfrunta atentatele cu bombe ale acelorași sub înțeleapta conducere a administrației locale... După părerea mea, dacă România ar face obiectul unui atac sau unui atentat irakian, dincolo de tragismul situației, aceasta ar fi o onoare pentru noi. Ar însemna că suntem altceva decât chibiții, țuțerii, trepădușii Americii. Altceva decât niște fomiști - vorbesc de foame de democrație, firește - care, după ce au trăit 12 ani din hoitul lui Ceaușescu, vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
concretizate în lupta care se dă în sufletul lui Tudor Șoimaru între datoria sa față de neam și dragostea pentru Magda Orheianu. În parte, ,,Neamul Șoimăreștilor poate fi considerat și un roman de dragoste. Ideea de bază desprinsă din roman rămâne tragismul luptei, dragostea față de pământul străbun, precum și justețea cauzei răzeșilor. 1.6. PARALELA SAU COMPOZIȚIA ,,COMPARAȚIE ȘI CONTRAST” Acest gen de compoziție constă în prezentarea a două sau mai multe subiecte înrudite între ele, în scopul obținerii unui anumit efect în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lor. Nimeni nu indică masaj cardiac sau aparat de respirație artificială, nimeni nu face nici un gest. Toți au înțeles că nu este nimic de făcut. Pe chipul tatălui, masca de chirurg a fost înlocuită cu o mască rigidă de un tragism indescriptibil. Se îndreaptă spre ieșirea din blocul operator cu membrii echipei urmându-l ca niște triști ciocli. Doar Alindora zâmbește. Ea a reușit o clipă, doar o clipă să comunice. Nu, nu cu spiritul lui Justin, el era obosit, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în același timp. E o bufonerie lucidă, care implică la el atitudinea de acceptare a realității, pentru că oricum nu i se poate împotrivi. Îi place spectacolul lumii și e bucuros să participe la tot ce îi oferă acesta. Râde de tragismul lumii. Nu are timpul și nici voluptatea de a regândi trecutul, cum o fac cei doi, și cu atât mai puțin de a trăi hrănindu-se din vechile amintiri, fie ele dureroase sau fericite. Gore Pirgu are grijă să se
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]