823 matches
-
se pieptănase și era îmbrăcată într-o rochie gri-închis, aproape neagră. Apoi, după ce am făcut câte o plecăciune și ne-am așezat, a urmat un moment de tăcere și reflecție. Ne fusese încredințat Cuvântul. Literele mari și negre de pe coperta trandafirie mi-au lovit ochii nepregătiți cu o forță plină de violență. Am fost cuprins de același soi de amețeală sau vârtej care obișnuia să mă lovească atunci când tata arunca în joacă bietul meu trup sus, în văzduh, ca apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
movila Vulturului din preajma Borcei, ele stau semănate în pre largul cîmpiei, ca sentinele mute și gîrbovite subt ale lor bătrîneți." Cu adaosul unei tîlcuiri a ciudatelor vestigii, același peisaj va tenta, mai tîrziu, și penelul lui Sadoveanu: ,Curînd născu geana trandafirie a zorilor și deodată mi-au apărut în largul pustiei gorganele străvechi, în care cei dintăi rătăcitori ai acestei lumi izolate și-au astrucat osemintele. Multe din aceste movili au fost spintecate și prădate; altele își ascund încă taina; din
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
și lascivă", "o curvă bătrână", cum o califică rivalele nu prea binevoitoare. Aceste din urmă etichete trebuie privite cu circumspecție și îndepărtate de pe fizicul exploziv al Etei, de pe trupul său inteligent, cum îl descoperă amantul nărăvit, de pe "carnea ei intimă, trandafirie, plină de gusturi neuitate". Când vine și revine momentul prezentării pretinsei "bunicuțe" (o superbă matroană, o zeiță coaptă, de seducții garantate), protagonistul se înflăcărează naratologic și se lansează în descripții amănunțite. Erotica este, de altfel, specialitatea lui Virgil Duda. Însă
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
cinci ori cu Garbo și una dintre aceste întâlniri a avut loc în acea luna decembrie 1947, cănd Tramvaiul... fusese prezentat în premieră la New York. întâmplător, îl informasem pe George Cukor că am scris un scenariu de film intitulat Dormitorul trandafiriu. Cukor era bun prieten cu Garbo și m-a îndemnat: - Aș vrea să i-l arăți lui Garbo. O sa aranjez eu să te primească. Spre surprinderea mea, fabuloasă doamna m-a primit singură în apartamentul ei de la Ritz Tower. Am
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
primească. Spre surprinderea mea, fabuloasă doamna m-a primit singură în apartamentul ei de la Ritz Tower. Am stat în salon și am băut rachiu de ienupăr. Eu m-am cam amețit și am început să-i povestesc subiectul scenariului Dormitorul trandafiriu. Frumusețea ei stranie și androgina avea ceva care ma extrăgea din caracteristică mea timiditate. îi povesteam subiectul și ea murmura întruna: - Minunat! Și se aplecă spre mine cu o privire vrăjita în ochi. îmi spuneam în sinea mea: "O s-o
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
coronați de-apoteoze Treceau-nainte șoptitori; Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori". (Zori roze) în această poezie, muzica trece pe primul plan, impunîndu-se ca valoare autonomă; iată o poezie despre moarte în care totul e trandafiriu și surîzător, arătînd în ce măsură atmosfera eminesciană lăsase loc unei inspirații de cu totul altă factură, deși instrumental asemănătoare (vezi simbolul frapant al migdalilor și al trandafirilor în floare, menit să accentueze efemeritatea vieții). De la aliterația din titlu, continuînd cu aliterațiile
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
redacta chitanțe și de a calcula dobânzile la împrumuturi. Când a simțit că nu mai poate ține piept, a început să străbată orașul în lung și în lat, cu tramvaiul. Epoca plăcerilor a luat sfârșit. Banii din oala cu smalț trandafiriu au ajuns la fund, și falsele lambriuri din camera lui au lăsat să se întrevadă, ca și înainte, tencuiala prost finisată și crăpată. Familia a revenit la vechiul mod de viață. Maică-sa nu mai avea pricini să-l mustre
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
scorburi de tămâie,/ Ca flori de aur, de smarald - cu stânce/ De smirnă risipită și sfărâmată/ În bulgări mari. Pe mândrele cărări,/ Ce trec prin verzile și mândre plaiuri,/ E pulbere de-argint. Pe drumuri/ Cireși în floare scutură zăpada/ Trandafirie a-nfloririi lor,/ Vântul le mână, văluros le nalță,/ De flori troiene în loc de omăt/ Și sălcii sfinte mișcă a lor frunze/ De-argint deasupra apei și se oglindează/ În fundul ei - astfel încât se pare/ Că din aceeași rădăcină crește/ O insulă
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
să-i propun cartea despre umanism. E așa de frumos și de edificator ce se spune acolo, încât ți se închid ochii și să nu vrei. Citește o carte de memorialistică în care nevasta autorului e „zugră- vită” în culori trandafirii. „Mi-ar plăcea și mie, zice. Da’, ce plicticos!” Conversația noastră, în esența ei: „Atâta ești de deștept! - Așa-i?” Suntem aerieni cum nu se poate spune. Pentru că plecăm la Letzebuerg, T a decis să ducă niște bani la bancă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5005_a_6330]
-
În pântecele virgin al imaginat iei cuvântul prinde carne. Serafimul Gabriel a venit cu bună veste în cămara fecioarei. În spiritul lui, în care flacăra albă se stinsese, o geana de lumină târzie se întețea prefăcându-se într-o strălucire trandafirie arzătoare. [...] Ritmul a expirat brusc, strigatul inimii s-a frânt. [...] Ceasul în care vântul amuțește trecuse”. Scrise într-un limbaj mult mai simplu, cele 15 povestiri din Dubliners, „Oameni din Dublin”, apărute în noua traducere a lui Radu Paraschivescu, au
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
de scăpare din toate punctele odată. Linii abrupte, cu unghiuri imposibile, copaci care creșteau invers, din acoperișuri de stâncă, ce se cufundau în cortine de zăpadă, sub un soare arzător. Sulițele ploii străpungeau norișori galbeni, agate înmănușate în mușchi, păducei trandafirii. Puma, iepurele sălbatic și vipera erau aristocrația munților. Caii suflau zgomotos, dădeau să se împiedice și trebuiau să facă popas; catârcile erau îndărătnice. Mărșăluiau îndelung, străjuiți de culmi din mică. Ce să faci ca asemenea panorame să pară veridice?” (p.
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
rîndunici fantomatice alcătuite la rîndul lor din papirus, într-un crepuscul luminos ca un „palimpsest rozaliu”. Ce decurge de aici? Pus în fața situației de-a opta pentru Carte sau pentru o fată, autorul recurge la un delicios subterfugiu, înzestrînd carnea trandafirie a iubitei cu însușirile „bietului obiect beletristic”, recomandînd cu o vădită satisfacție „o Prințesă/ crescută în foi de papirus,/ învelită în pergament rozaliu magistralul/ integument” (apologia ființei elogii la frumusețile cărții). Drept consecință întreaga-i producție lirică va balansa între
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
Când el o anunță că omleta e servită, că e grozav de bună, ea se repezi spre balcon, încălecă și sări în râu. N-avea de gând să afle tot ce-i trecea lui prin cap. 5 Femei grase și trandafirii care se-mperecheau cu câini sau cu porci. Plete lungi, sticle de bourbon, bandana roșu și tot tacâmul, un Browning GP 9mm, zațul de cafea, mesageri taciturni. Pietricele scrâșniră sub tălpi de mocasini : pe cer două stele scânteiară. Arătătorul apăsă pe
Daniel Fano - Cinci mici exerciții de dispariție () [Corola-journal/Journalistic/4359_a_5684]
-
locul printre cei mai tehnici optzeciști (și e interesant că Radu G. Țeposu acolo îl și plasează, lângă Cărtărescu și Coșovei). În La fanion titlurile metaforice ale poemelor se dezambiguizează parțial prin punctuație în primul vers. Nebărbierți trandafirii devine „nebărbieriți, trandafirii, reprezentări/ metafizice ale muncitorilor, ieșeau, în pantaloni de doc, din cazarmă, cu noaptea în cap, la treabă” (p. 48). Poemul animal (2000) însă duce la apogeu aceste deschideri. În prima jumătate, numită, asintactic, Crepuscular (ale animalului), poemele sunt ordonate alfabetic
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
că urmau șoselele romane ce șerpuiau ocolind dealurile majestuoase și singuratece. Din pajiști se înălțau aburi învăluind înălțimile ce se estompau în noapte. Eram singurii oaspeți în camera cu pereții căptușiți cu lambriuri, la masa așternută elegant, luminată de lumânări trandafirii aprinse. Vechi gravuri și acuarele, vase de aramă și de cositor, rânduite pe polițe împodobeau pereții. Toni ședea în fața Piei - o privea prin ochelarii aburiți și mi-a spus deodată: "uite-așa, când am cunsocut-o am invitat-o la masă
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
legănându-se - ciorchini de flori galbene. Căsuța lui Toni o vedeam de departe, ca un vapor alb printre valurile imense ale dealurilor. Îmi intrase în suflet acea căsuță înconjurată de grădina cu rododendroni cu coroanele ca largi crinoline înflorite mov, trandafirii, aurii și albastre, cu boschetele de ortensii și de narcise, cu petuniile înfoiate și crăițele crețe ce se revărsau din hârdaiele și ghivecele așezate sub ferestre. Dimineața mă trezeam în clinchetul clopoțeilor de la gâtul oilor grase și pufoase păscând pe
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
de obicei după ce mă-ntorc din București, pentru că știam că pleci la Constanța și nu știam când te întorci. Apoi, tăcând, m-am antrenat la tăcere și... am tăcut. La 7 noiembrie am fost la cimitir, singură. Ploua. Am dus trandafirii și crizanteme. Lumânările au ars frumos și drept (așa mă întristez când mi le stinge vântul!) Îmi plăcea că plouă, să nu mai vie nimeni. De altfel, cred că nimeni nu și-a adus aminte de ziua aceea. N-a
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
întâi, căutăm camera noastră, zise Concha. Sunt sigură că o să ne placă. Copiii au fost impresionați când au văzut șifonierul, biroul și paturile noi. Acestea erau din fier, înalte și aveau baldachin. Cel al Violetei era acoperit cu o cuvertură trandafirie. Celelalte două paturi aveau cuverturi de un verde deschis. În aceeași cameră se afla și patul nou al doicii, cu un baldachin care o făcu să viseze cu ochii deschiși. - Eu vreau să dorm singur, a zis Amadeo imediat ce a
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
Henry Miller, Un diavol în paradis, Editura Polirom, 2013, traducere din limba engleză și note de Lavinia Braniște, 179 pag. Un diavol în paradis nu seamănă, prin construcție și conținut, cu cărțile celebre ale lui Miller, cele din trilogia „Răstignirea trandafirie”, de pildă. Asta în primul rând pentru că materia cărții este dispusă linear, cronologic, spre deosebire de celelalte cărți, în care fluxul conștiinței este singura regulă de organizare epică, iar în al doilea, pentru că are mai curând aerul unei nuvele, central fiind portretul
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
de soare, Schelete lungi, subțiri de temple Rămase albe în picioare: Iremediabile exemple Ale nemorții ca povară. Precum o nesfârșită vară Timpul întreg E doar o zi Rămasă văduvă de seară, În care frunzele nu cad Și nu pierd pagini, trandafirii. Nu e trecut, nu-i viitor, Un azi etern, năucitor, Cu soarele deasupra nemișcat Nemaiînstare Să măsoare Fărăderostul nemuririi. Cerneală Nimic nu e mai înrudit Cu mine decât marea. Apă sărată sunt și eu Închisă între maluri diferite Dar desenate
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
laminate ale frigului tăindu-mi spinarea și respirația ca un măr putred umplîndu-mi traheea am văzut cartilagiile zguduindu-se și frica precum înjurăturile brăzdînd fiecare centimetru din ceea ce pînă atunci știusem și-acum uitam și-acum un deșert cu venele trandafirii își agăța de moliciunea craniului ventuzele mestecîndu-mi trecutul scuipîndu-mi obosit viitorul și urletul poros a spart sticla ferestrelor și dopul de parafină a umplut țestele și labele jupuite ale țipătului au zdrobit tunelul de catran în timp ce vocea de 26 de
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
semn de întrebare.(...) Vrea să fie prezidentă de republică, după cîte ne-a mărturisit vara ei, Jeanne Bibescu. Ar avea atunci o frumoasă Ťpoiatăť a literelor!" Dar soarta snobului, mai exact a ,diletantului" în cazul de față, nu e totdeauna trandafirie. în timp ce tovarășii lui Mateiu, după ce și-au făcut stagiul în rîndul acestor ,originali", ca un fel de ,încercare inițiatică" pentru cei cu o anume profunzime, ca un simplu capriciu pentru alții, au părăsit pozițiile, dezertînd în favoarea unor averi ori funcții
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
mazăre extrafină și cu fruntea înecată de sudoare. În binecunoscuta poziție de naștere iminentă. Cu picioarele desfăcute, prin care se zăresc deja mii de același cap de copil. Este al lui. Multiplicat. Identic. Moale, ud și poros, îmbăloșat de pînze trandafirii de sînge. Îl vede acum mai bine, fiindcă se apropie. Este el, care încearcă să se nască din miile de sexe ale aceleiași femei. Iubite. Nu se miră. Nu se lasă uluit. Se lasă doar să alunece mai departe, ca
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
Travesuras de una nińa mala (Năzbâtiile unei copile zburdalnice), și urmărește viața unei tinere în cele patru orașe preferate ale scriitorului - capitalele care îi găzduiesc casele - acțiunea desfășurându-se pe parcursul a mai multor decenii. Cer o explicație asupra capitolului Junele trandafiriu din Elogiu mamei vitrege. În acest capitol, însoțit de tabloul Bunavestire pictat în 1437 de Fra Angelico, tonul e cu totul altul, firul narativ al povestirii pare întrerupt cumva, de unde deodată atâta puritate? Îmi explică: nu e o ruptură, pur
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
cîntec și joc, ca și cum ar fi intenționat să-și ia revanșa față de condițiile unui inconfort, încredințîndu-se că se află „în formă”. Explicabil, dată fiind existența pe care poetul și infatigabilul traducător din avangarda rusă a dus-o în mediul deloc trandafiriu al așa-zisei Republici Moldova. Vitalitatea are drept corolar aspirația spre libertate. Deziderat pe care Leo Butnaru și-l asumă explicit. Aflîndu-se într-un hotel, după ce deambulase „în căutarea minunățiilor Parisului”: „în/ zidul acestei camere îți vine să zgîrii adînc
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]