3,911 matches
-
Chiribuță. Lucra Pescărușul. Cu două trupe deodată, una de francezi, cealaltă de italieni. Înalt, mătăhălos, aparent sumbru, Nekrosius urca de multe ori pe scenă și le șoptea actorilor ceva. În limba lui. Fără translator. Cobora și urmau momente fantastice, de transă, de înțelegere profundă, nu doar actoricească a sensului cerut de regizor. Nekrosius sau poveștile lui despre Shakespeare, despre noi. Nopțile mele de teatru se topesc în zilele în care continui să visez cu ochii deschiși larg la aventura creatorilor, a
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
O inteligentă rezervă îl oprește de la o confruntare nemijlocită cu "biografia", îndrumîn-du-l spre o rută deviată, spre "imaginile proiectate", spre un "tribut imagistic". Impozantul eu romantic, uzat de excesul retoricii, e dat la o parte fără regret. Precum într-o transă depersonalizatoare, autorul nu știe cine se pronunță în numele său: "Întinsă, gust placid de peștioaică moartă azi iubirea. Îmi place / să mă uit la privirea mortului, acolo se mișcă nimicul / și secretele lui festinuri, / acolo e prădătorul ce se complace în
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
unei mîini, unui profil, unei disperări. Și Mefisto este disperat, nu-i așa?... În secvențe mici, ca martorii recuperați de pe pereții mînăstirilor vechi, este surprinsă concurența pe care frica o poate face, pînă la un punct, desfrîului. Ca într-o transă. De fapt, întreg albumul este ca o transă, o trenă a unui spectacol răvîșitor. Un zbor oniric. O perspectivă puternică și personală asupra confesiunilor unor artiști mari, posedați de artă și de viață: Silviu Purcărte, Helmut Sturmer, Lia Manțoc, Vasile
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
este disperat, nu-i așa?... În secvențe mici, ca martorii recuperați de pe pereții mînăstirilor vechi, este surprinsă concurența pe care frica o poate face, pînă la un punct, desfrîului. Ca într-o transă. De fapt, întreg albumul este ca o transă, o trenă a unui spectacol răvîșitor. Un zbor oniric. O perspectivă puternică și personală asupra confesiunilor unor artiști mari, posedați de artă și de viață: Silviu Purcărte, Helmut Sturmer, Lia Manțoc, Vasile Șirli. Ciudat, dar cîntecele lui-rugăciune sau spasmele sunetelor
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
disecat minuțios fiece raport de sunet dintr’o bucată, găsindu-i echivalentul în gândire. Apoi, cu stăpânire de sine deplină, să adune argumentele muzicale într’un avânt a cărui pulsație se naște în el, dar fără știința lui, dintr’o transă a clipei care desleagă tehnica de judecată și o supune unei vibrații în care tremură chiar sufletul compozitorului. Pentru ca să se realizeze această minunată comuniune, trebue să fi reflectat mult asupra cauzei care a determinat expresia muzicală. Prin urmare să-și
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
pe valurile unei mări turbulente care se îndreaptă spre finalul inevitabil a toate: „chiar împreună sîntem singuri/ chiar singuri, murim împreună,/ un diavol, un înger, o strună/ ne-mbată/ ne cheamă/ ne-adună/ să fim laolaltă/ iar marea-i o transă nebună (...) știți cumva un bordel, un bistro, un muzeu?/ aș intra în oricare/ cum intră altarele-n zeu/ cum intră epavele-n mare” (cînd marea-i o transă nebună). Criteriile se amestecă sub semnul unei largi disponibilități. Găselnița e aici
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
-mbată/ ne cheamă/ ne-adună/ să fim laolaltă/ iar marea-i o transă nebună (...) știți cumva un bordel, un bistro, un muzeu?/ aș intra în oricare/ cum intră altarele-n zeu/ cum intră epavele-n mare” (cînd marea-i o transă nebună). Criteriile se amestecă sub semnul unei largi disponibilități. Găselnița e aici figura unui Iisus feminin, numit Iisusa. Aparent o entitate în care erotismul se pliază pe mesajul divin, cu un efect rezonant în vorbele febricitante ale unei venerații: „în
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
și oase, viciul pe cale s-o tonifice, s-o remonteze pentru următoarele trei-patru zile, amînînd prăbușirea, dezastrul și totodată chemîndu-l apropiindu-și-l pas cu pas. Mai multe erau totuși nopțile cînd, din drumul cu mașina aluneca direct, într-o transă a acuplării violente și înlăcrimate, prin care întrevedea și chema iubirea, pe bărbatul multașteptat, uitînd de treburile de acasă și de copii, de obligațiile ei de profesoară și directoare. Îi era de ajuns să vorbească pe mobil cu copiii, să
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
unde, nu de mult, Dan Grigore a ținut un work shop, fiind o călăuză întru inițierea unor tineri muzicieni. Despre asta am scris atunci și îmi amintesc cu bucurie, mereu, de starea mea de grație și de ochii mari, în transă, ai celor care deslușeau nu doar spiritul muzicii, ci și filosofia ei, a cuvîntului, a minții lui Dan Grigore. Intimitatea acestui loc mi-a făcut bine. Era absolut plin, iar spectatorii făceau parte din atmosfera mea, a spectacolului lui Alice
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
imaginară și de a produce o mentalitate, în fapt un instrument adecvat realului în care trăim, capabil să-l potențeze pe acesta din urmă, să-l clarifice ori să-l suprime. Căci nu doar la popoarele primitive spectacolele inițiatice provocau transe eliberatoare, dar și în zilele noastre ne exorcizăm, ca spectatori de teatru, prin katharsis-ul unei emoții. Există un mecanism foarte intim de modelare reciprocă actor-spectator, cu atât mai evident în reprezentația ce oferă actorului și spectatorului roluri egale, interșanjabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dat a început să se îndepărteze tot mai mult de lume. Bea sau lua cu pumnul somnifere ca să supraviețuiască într-un univers paralel. (...) În studenție, Emil era socotit un actor netalentat. Era prea special, vorbea încet, rar. Parcă era în transă. Pe unii îi fascina, pe alții îi respingea." 30 Și un dulce somn îmi mângâie ochii. (Cosmos) Picoteala, plictiseala oferă deschideri cos-mice, disponibilități nesperate. Somnoroasa e un tărâm mirific, o țară a promisiunilor 31. Îmi plăcea să rămân suveran peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sacré din Cvartetul 132 beethovenian, în lirica lui Hölderlin, în Iluminările lui Rimbaud... Această "ruptură inefabilă" această "sfâșiere luminoasă" (Valéry), are loc în momentul când tensiunea trăirii poetice atinge punctul critic al purificării și ec-stazei, astfel încât, prin descărcările energetice ale transei poetice, eul uman hibrid se transformă în eter pur. "În cea mai înaltă formă a existenței tale tu pierzi conștiința că exiști", scrie Eminescu. Devii o imaterie indefinisabilă iradiind dincolo, în iminența virginală. În "anticipația" pură. Desigur, această stare culminativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
minții de a cuprinde nemărginirea într-o sinteză totalizatoare. Iluminarea poetică este capabilă să ne introducă fulgurant în "momente trăite ca totalitate", cum le numește gânditorul german, în acel "tot complet cuprins în opere momentane" de care vorbește M. Brisson. Transa poetică ne îngăduie să atingem "unitatea infinită", nemărginirea făcută prezentă, momentul divin auto creator, conform viziunii lui Hölderlin; ea este "experiența unificatoare a veșniciei", scrie Paul Richard, comentând lirica lui Rimbaud. Experiența poetică este călătoria la capătul posibilului pentru om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pătimite, și nu teoretice. Pe de o parte, pentru că sunt revelații ale unor vizionari, ale căror momente de iluminare sunt energizate de trăirea profundă, cu spiritul și inima, a actului de instituirea a unei neorealități ideale; pe de altă parte, transa acestor trăiri devine inițiatică, produce atât la creator cât și la contemplator, acel fior (Schauder) eliberator goethean, acel "fulger sacru" hölderlinian, care ne "explodează" moarte și înviere în cel mai fascinant Dincolo; de fapt, cea mai densă și orbitoare Plenitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nota febril pe carnetul său, în peregrinările prin pădurea vieneză? Dicteul în artă rămâne unul din misterele care își reînnoiește mereu vălurile, asemenea zeiței Isis. Mărturii Încă presocraticii își exprimau uimirea față de mecanismul miraculos al creației poetice. Democrit vorbește despre transa revelatoare în care intră poetul în clipa dicteului: Tot ce un poet scrie cu entuziasm și inspirat de suflul divin este în mod superior frumos" (fr.18). "Să-ți reprezinți ceva frumos este vocația unei inteligențe inspirată de zei" (fr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
absolutului. "Poezia este un absolut real", afirma Novalis. Inspirația unui moment face cât experiența unei vieți, afirmă O.W. Holemes. Fulguranța violentă este experiență mistică, clipe excepționale de intuiție ideatică, fulgor et lumen în secunde infinitezimale, scrie Edgar Wind; o transă ducând la o înfăptuire mecanică, lipsa de control asupra forței dicteului, pentru că este un travaliu subteran. Prin termenul de transpossibilité, Henri Maldiney definește spațiul necunoscut în care are loc artezianic izbucnirea operei de artă, spațiu pe care îl asimilează acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria ei eroare, perisabilitatea. Un dicteu fulgurant a fost și poezia de mare densitate metafizică, Peste vârfuri. Exemplu extrem de transă a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către Orfeu pe care Rainer Maria Rilke le-a scris în numai trei zile sub impresia morții unei tinere dansatoare, de a cărei artă fusese entuziasmat. Operă de mare tensiune lirică, sonetele orfice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poet să se îndoiască de faptul că moartea este cealaltă parte, infinit mai vastă a vieții, așa cum celebra în Elegii. Este ca și cum Natura se răzvrătea împotriva ei însăși, a propriei neizbutiri, singura salvare a sa și a poetului fiind poezia, transa negrăitului ca uitare de sine. Unde sfârșește în actul creator pasivitatea impusă de dicteu, și unde începe activitatea volițională, controlată ? Referindu-ne la poezie, există exprimări, versuri, sau chiar strofe dictate sub formă definitivă, orice modificare le-ar altera primigenitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Luceafărului are o concepție cu totul nouă: prin contopire, cei doi refac primordialitatea: Două inimi când se-mbină/ Când confund pe tu cu eu,/ E lumină din lumină,/ Dumnezeu din Dumnezeu"; mai sus încă, substituie spiritul etern din ajunul creației: transa din contopirea dragostei este o "jertfă adusă Marelui Spirit". Pentru asemenea deschideri spre un dincolo ne mai relevat, este nevoie de un al treilea ochi, un ochi transcendental, fiind astfel vorba de viziuni unice. Este actul unei supra conștiințe. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
au suit atât de înalt, atât de departe, încât este ca și cum a fost pierdut drumul înapoi ? Sau, cunoscând starea ultimă, acea "nelume" dincolo de a fi și a nu fi, intuită de Eminescu, ființa empirică s-a dizolvat în ea, în transa revelațiilor ? Ori, ca să împăcăm și medicina, efortul-limită al minții a depășit capacitățile biologice ale substanței cerebrale ? Jaspers afirmă că "nebunia" lui Hölderlin "deschidea fereastra spre Absolut"un dincolo indefinisabil. Betina von Arnim scria despre unele din poeziile sale din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
insuflări, care se aude cu cea mai mare claritate și puritate de ton, neștiind de unde vine, dar despre care ai sentimentul că tu erai cel căutat, cel chemat să dai o nouă față lucrurilor, o nouă deschidere ontică. Este o transă, o bucurie inexprimabilă ce te vizitează, o stare de grație care te uimește prin lumina orbitoare și firescul, simplitatea cu care are loc miracolul. Este expresia supremă a justiției poetice care vine de undeva de dincolo de noi. Opera de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Megafonul comandă, pionii fac salturi, caii joacă în frâu mușcându-și cu sălbăticie zăbalele, „nebunii” trag spadele... În aripa stângă a albilor începe un duel îndrăcit. Comenzile sunt tot mai sacadate, mai gâfâite. Se pare că regele a căzut în transă războinică. Aghiotantul învârte cu frenezie „râșnița” muzicală, comandantul suprem cercetează cu înfrigurare câmpul de luptă. Comenzile încep să plece parcă fără sine. Pionii se bat cu ură și înverșunare. Unul câte unul se retrag răniți din luptă. Sunt întâmpinați la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de o imensă rușine. O crede o fetișcană, o cocotă? Intră mama și atunci Clarita se așează, înecându-o suspinele. Hai, nătângo, nu fi așa, toate astea nu aduc pedeapsă. Decide-te odată. Toți ceilalți, de asemenea, am trecut prin transe asemănătoare. Pentru a mă căsători cu tatăl tău, am respins un student de-al meu foarte arogant, și nu s-a întâmplat nimic, nici lui nu i s-a întâmplat nimic. Acest fiu al lui don Avito... Dar, mamă... Da
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o aveți În mână. Știu, sunt lucruri inedite, greu sau imposibil de aflat pe altă cale, dar foarte credibile. De aceasta vă veți convinge citind transcrierea celor Înregistrate cu ocazia unor ședințe speciale de hipnoză, prin care mediumul aflat În transă intermedia discuții cu entitățile spirituale abordate și care au avut bunăvoința să facă anumite precizări În ce privește viața oamenilor, situația planetei noastre, viitorul ei și al omenirii. Vă veți putea forma o părere numai citind cele scrise În această carte. PrezentareVasile
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
din astral. De aceea, precizăm faptul că această carte este o lucrare celestă, la care Alexandra C. a deținut statutul de medium, prin aparatul vocal al ei s-a dictat, iar eu am fost cel care a introdus-o În transa hipnotică și am pus Întrebările, dictate mental tot de Ei. Tehnoredactorii nu au avut voie să intervină pe text sub nicio formă, ci pur și simplu au transcris Înregistrările. Până și coperta cărții, realizată de Anatol Bologan, a fost inspirată
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]