1,267 matches
-
moartea. Frumusețea ei durează, rămâne fie pe un obraz de copil, fie în sufletul celuilalt îndrăgostit, fie în pagina de roman. Concluzia mea: o iubire care se termină înainte de moartea celui îndrăgostit n-a fost iubire! Dragostea profundă, totală, ce transcende senzualitatea, se circumscrie ideii de eternitate. Orice amant care jură „iubire pentru totdeauna” o face și dintr-o revoltă nemărturisită împotriva efemerității bucuriei organice, a satisfacției sexuale devenite, atât de repede, neant! O altă concluzie, să-i zicem „minoră”: adeseori
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o luminoasă vestitoare de vieți. În Luceafărul se pornește de la lumina astrului în haine festive galben-albastru și iluminarea sufletească a Cătălinei, urmează întunericul fizic al nopților și opacitatea psihică a fetei de împărat refuzând iubirea de sus, pentru a se transcende în final către strălumina zborului spre Demiurg din care Hyperion renaște în hipostaza sa de increat. Fenomenologia tristadială eminesciană este de model zamolxic, și nu de tipul formulei dialectice hegeliene existență-viață-devenire, pentru că la Eminescu termenul final nu este sinteza dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sunt o sală regală în care din când în când doar câte o umbră sublimă cu formele ei întunecate sfințește pereții de marmură," (ms.2287,23). Răspunderea față de libertatea spirituală radicală ne întâmpină în Odă (în metru antic), unde poetul transcende diferite hipostaze ale arderii existențiale aparținând sferei umane și aspiră la detașarea totală redându-se sieși singurătate absolută în calitate de conștiință transmundană, pentru ca în Povestea magului călător în stele (titlu mai adecvat Lume și geniu), față în față cu el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Similar, din aceleași rațiuni de a salva puritatea absolută a increatului, în religia hindusă Brahman, neutru, creează pe Brahma, masculin, iar acesta creează lumea în conjuncție cu Maya, iluzia). Mai sus încă, Eckhart considera că prin viața sa spirituală, omul transcende dincolo de sine, și poate crea pe Dumnezeu. În felul acesta, cel mai de seamă mistic al Evului Mediu depășește nu numai creștinismul, ci și orice religie, căci toate religiile concep aservirea omului de către divinitate. Iată un text capital: Când sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
atent gândite pan? la ultimul detaliu arhitectural, ce comunic? nu numai „titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsat? În crea?ie" (Z.D.-Bu? ulenga). ci ?i semnifică?iile filozofice, superioare ale felului în care gândirea uman? poate transcende timpul istoric, al devenirii. Indiferent c? sunt proiectate În universul celest, În lumea magicului codru sau a palatelor de cle?tar din inimă m?rii, elementele ce configureaz? spa?iul poetic descris tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice: luna
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
relev? pe de o parte viziunea arhitectural? a poetuluidemiurg, „titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsat? În crea?ie" (Z. D.-Bu?ulenga), dar ?i manieră În care peisajul eminescian, de data aceasta d?ltuit În piatr?, poate transcende timpul istoric al devenirii, ??inuind prin for?a gândului, a ideii, a cunoa?terii, prin for?a mitului ce 1-a z? mislit privilegiu deopotriv? al poeziei ?i al arhitecturii: „ Poezia, ca ?i arhitectură de altfel poate crea o ipostaziere
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Întotdeauna mi-a fost drag colnicul acesta singuratic ?i perdeaua de tufe nalte ce r?pesc privirii o bun? partea-a z?rii dep?rtate Dar stând aici ?i preajma contemplând o, creeaz? mintea-mi..." . Poezia are privilegiul de a transcende limită oric?rui spa?iu finit. „Perdeaua de tufe nalte" desemneaz? În versurile Iui Leopardi „limită" dincolo de care se sugereaz? o continuitate a spa?iului că „infinitate non definit?" (dup? cum o denume?te Assunto În studiul „Interpret?ri ale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Papu) . „Traiectul marilor dep?rt?ri" e delimitat uneori de lumea finit? de un prag („limit?") că În „C?lin (file din poveste)" de exemplu, sau e sugerat prin „ecourile vaste ?i dep?rtate ale sunetelor" (E. Papu). Pentru a transcende bun?oar? Într-un spa?iu magic În care mitul devine „substan?a gândului" ? i poezia „modul obi?nuit de expresie" (Zoe Dumitrescu Bu?ulenga) -, cel al „p?durii de argint", e suficient s? treci un prag, un hotar care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ie?it din urna sor? îi, Deopotriv?-i st?pane?te rază ta ?i geniul mor? îi; La acela?i ?ir de pătimi deopotriv? fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! ". Exist? Ins? o cale de a transcende „multiplicitatea dezordonat?? ?i contradictorie a aparen?elor" cunoa?terea, mediat? prin contemplă?ie: „??ci În propria-ne lume ea deschide poartantr? rii". Identificându-se astfel cu Eul universal, poetul într? În lumea superioar? a esen?elor ale c?rei por
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ie: „??ci În propria-ne lume ea deschide poartantr? rii". Identificându-se astfel cu Eul universal, poetul într? În lumea superioar? a esen?elor ale c?rei por?i Îi sunt deschise de aceast? contemplă?ie „singura cale pentru a transcende timpul tranzitoriu ?i pentru a se identifică cu Eternul". Luna, ea Ins??i gânditoare că fruntea unui poet („Câte frun?i pline de gânduri, gânditoare le prive?ți!"), devine simbol al aspiră? iei umane c?tre lumea cunoa?terii: „Aceast
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de echilibru a lumii, „sfânt" pentru c?, prin mit, fiin?a uman? se elibereaz? de timpul „profan", cronologic, ?? trunzând În timpul „sacru", „deopotriv? primordial ?i recuperabil la infinit" (M. Eliade) ?i „vechi" pentru c?, exprimând ideea de durat?, de tr?inicie, transcende timpul, materializându-1 În ve?nicie: „Putem Întocmi o harț? a teiului, ?i ea s-a f?cut, luând că sistem de referin?? v? zutul Dar e posibil? oare o harț?, flutur?toare a fo?netelor unui tei? Numai dac? ar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aceast? pagin? atât de „luminoas?" ?i de diferit? de celelalte „nega?îi" existen?ialiste din crea?ia să. Poezia eminescian? deschide un alt orizont prin care fiin?a uman? poate atinge idealul acestei „plenitudini" existen?iale ?i prin care poate transcende spa?iul Îngust ?i rece al contingentului. ??durea este În crea?ia să topos sacru În care, prin iubire, omul I?i reg? se?te identitatea ?i într? În eternitatea naturii, În ritmurile ancestrale ale acesteia {C?lin file din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aproape de praxis în timp ce al doilea stă în vecinătatea metafizicii. Calitățile personale sunt relații, raportări; ele sunt ceva adăugat subiectului prin raportare la... Sunt atribute, adică ceva ce ne este atribuit fără a ne fi propriu, însă definindu-ne. ٭ Limbajul se transcende în sensul său. El poartă un sens ce îl depășește, care e mai mult decât el. Stă mărturie gradul de inefabil pe care-l duce cu sine; acesta este o semnificare indirectă. A da chip aleatorului corespunde dorinței noastre de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
figurat. Se consideră pe sine moneda care se răsucește, fețele ei sunt însă viața și moartea. Ghicitul aparține "beneficiarului"; asemeni lui Nemesis sau Eriniilor, lui Anton îi place să se considere doar mesagerul, executantul impecabil al unei porunci care-i transcende. Nimic nu-l poate opri, silențios și grațios în același timp, ucide aproape cu eleganță și ironia fraților Coen ne este livrată subtil: asemeni unui regizor, Anton repetă scena crimei, intrarea într-o cameră întunecată, aprinderea bruscă a luminii și
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
spune direct, cititorul este invitat să completeze cu propria sensibilitate și inteligență spațiile rămase albe la nivelul poemului. Dincolo de hainele postmoderne, la modă în momentul apariței volumelor sale, poezia lui Ioan Flora pune câteva întrebări fundamentale. De aceea scrisul său transcende tradiționalele mize ludice ale generației optzeci. Ca toate cărțile publicate la Editura Brumar, Intrarea în casă. Poeme bănățene, de Ioan Flora este un răsfăț pentru iubitorii de poezie. Antologia, apărută în condiții grafice excelente, conține o selecție foarte riguroasă de
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
ne aflăm. A căuta logică într-o astfel de lume depășește, probabil, puterea multora dintre români. Așa s-a ajuns ca plecarea definitivă să fie o soluție la fel de căutată ca pe vremea lui Ceaușescu. Există un pragmatism al românilor care transcende, din fericire, iresponsabilitatea politicienilor. Urmăresc de mai multă vreme, ca pe un fel de lot-martor, evoluția a șapte-opt din rudele mele tinere. Prima mișcare a fost să se angajeze la firme care au afaceri în afara țării. A doua, să urmeze
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
a modernismului în întreaga Europă și dincolo de Atlantic. Colecțiile clienților săi fideli - americani, germani, ruși - intrate de decenii în patrimoniul unor mari muzee ale lumii, au contribuit la rândul lor la educarea unor generații succesive în acceptarea unei arte care transcende realitatea "obiectivă", făcând ca astăzi pictorii promovați de Vollard să fie iubiți mai mult decât oricare alții. Foarte aglomerată, Expoziția De la Cézanne la Picasso: Ambroise Vollard, protector al avangardei este încadrată de două superbe paranteze. În prima sală, un perete
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
care se pare că a reuștit. Cîteva filme ale lui Jim Jarmusch au dovedit la rîndul lor eficiența rețetei. Există ceva în filmul lui Ińárritu, dincolo de orice limbaj convențional, care nu necesită cunoașterea unei limbi sau a unei culturi, care transcende frontierele și pozițiile sociale, ceva care se lasă cunoscut numai prin intermediul suferinței și al cruzimii. Cultura japoneză, dar și melanjul dintre cultura locală, pe care s-a grefat cultura spaniolă în Mexic, au o deschidere aparte spre un orizont particular
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
își spune că "în străfundul lui", Boccaccio tot popă rămăsese) sau asupra practicilor religioase - de oameni orînduite -, ci și asupra sentimentului intim religios. Dar așa cum se întîmplă în cazul scrierilor de valoare, personalitatea istorică, întrupată într-un personaj complex, convingător, transcende timpul, pentru a vorbi cu înțelepciune de neliniștea existențială, comună muritorilor, cel mai adesea refulată. Trama recentei cărți a lui Santagata, Iubirea în sine, încadrată, asemenea precedentelor, între limite temporale foarte strînse, cu o structură tot liniară, descărnată, pornește de la
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
noului nostru paradis. Pe arterele principale muzica obligatorie urla de dimineața până seara. Mi-am dat seama, cu groază, cât de imună devenisem la această vulgaritate atotstăpânitoare." în pură epicitate, operatorul rămâne luciditatea, descripției nude i se substituie analiza, aventura transcende în cunoaștere, actul de necesitate primește acolada rațiunii.
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
vrei să fii ca ei. Cu unii m-am împrietenit la cataramă, așa că nu-mi imaginez că de sărbători n-am să petrec momente garantat minunate cu Antonio sau Roberto. Ne cunoaștem de ani de zile și comunicarea dintre noi transcende orice fel de opreliști politice, sociale sau intelectuale. Scriu aceste rânduri nu doar pentru că în clipa de față orice român e privit în Italia - la îndemnul presei și al politicienilor - drept un potențial asasin, violator sau tâlhar la drumul mare
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
pînză roșie, cîteva scaune, o lumină palidă, totul evoca un loc de reuniune din alte timpuri. Modest și neimpunător, el are forța concretă a unui mediu evocator unde trei actori excepționali comunică între ei rămînînd în același timp singuri. Monologul transcende fără încetare solitudinea, el e un apel lansat către camarazii de demult. Văzînd acest spectacol, mi s-a reconfirmat justețea frazei lui Antoine Vitez care afirma că "se poate face teatru din tot". Dar pentru aceasta e necesar de mult
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
tuturor transfigurărilor care dobândesc sens în prelungirea lumii. Dacă viața nu ar fi anterioară lumii, omul nu s-ar putea transfigura în energie subiectivă și nu s ar putea manifesta astfel în prelungirea lumii, nu ar face decât să își transceandă spiritual starea de dispariție obiectivă, adică să existe ca ființă reversibilă. Replica socială a lumii, pe care omul o creează ca lume distinctă în interiorul lumii, este metafizică în măsura în care, în sine, omul este o existență care nu are nevoie de lume
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
patru în patru ani". Eseist, romancier, ziarist, Mihai Zamfir e unul din intelectualii de seamă pe care-i avem în prezent, producînd pagini de-o delicată exactitate, pe un fond de moralism resignat, montaignean, și de avînt spiritual care-i transcende circumspecția, pe care le urmărim cu încîntare.
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
sfârșitul de secol XIX și începutul secolului XX și marchează componenta sa decadentă în construcția identității feminine și masculine constă în sublinierea privirii meduzante, emblemă a unei alterități virtual punitive. Figura femeii, privirea ei se încarcă de o fatalitate care transcende condiția socială și-i conferă un statut redimensionat mitologic. Femeia fin de siecle are ceva din fascinul și spectralitatea privirii Meduzei și surâsul Sfinxului" (p. 116). Tonul lui Mitchievici e sigur și calculat, un pic cam sobru, oarecum prețios. Ceea ce
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]