1,736 matches
-
de a și fi sieși contrar și autoanihilant, făcând totodată loc principiului moral al binelui, chiar dacă „prin progrese Încete”. Immanuel Kant găsea că În relația dintre morală și politică, o Împăcare este totuși posibilă, că ele pot concorda conform noțiunii transcendentale a dreptului public. El se Întemeia pe așanumita „formulă transcendentală a dreptului public”, după care „Toate acțiunile raportate asupra dreptului altor oameni, ale căror maxime nu se Împacă cu publicitatea, sunt nedrepte”. Publicitatea, sinceritatea politică, deschisă, netăinuirea, vizează deopotrivă: 1
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
loc principiului moral al binelui, chiar dacă „prin progrese Încete”. Immanuel Kant găsea că În relația dintre morală și politică, o Împăcare este totuși posibilă, că ele pot concorda conform noțiunii transcendentale a dreptului public. El se Întemeia pe așanumita „formulă transcendentală a dreptului public”, după care „Toate acțiunile raportate asupra dreptului altor oameni, ale căror maxime nu se Împacă cu publicitatea, sunt nedrepte”. Publicitatea, sinceritatea politică, deschisă, netăinuirea, vizează deopotrivă: 1.dreptul de stat 2.dreptul ginților 3.dreptul internațional. Concordanța
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
gândirea (transformată În diagnostic) exact În procesul neîntrerupt de punere la punct a propriei certitudini, proces care până astăzi a Însuflețit modernitatea, În orizontul unei noi conștiințe istorice. Capitolul II Normativitate și deontologie Deontologia neokantiană 1. Obiectivitatea fundată cu ajutorul metodei transcendentale Immanuel Kant Își intitula opera fundamentală Critica Rațiunii Pure „un tratat despre metodă” care nu ne Învață nici o filosofie, ci „cum să filosofăm”, să gândim filosofic. Deci, după Kant, o primă necesitate era Înțelegerea acestei metode critice sau transcendentale, care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
metodei transcendentale Immanuel Kant Își intitula opera fundamentală Critica Rațiunii Pure „un tratat despre metodă” care nu ne Învață nici o filosofie, ci „cum să filosofăm”, să gândim filosofic. Deci, după Kant, o primă necesitate era Înțelegerea acestei metode critice sau transcendentale, care reprezintă drumul de la ceea ce este dat (știința) la descoperirea modului cum este posibil. Pentru Kant transcendentalul este distinct de apriori. Filosoful clasic german numea transcendentală, metoda sa și nu un lucru oarecare. El scria: „Transcendentală este deci numai cunoștința
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
gândim filosofic. Deci, după Kant, o primă necesitate era Înțelegerea acestei metode critice sau transcendentale, care reprezintă drumul de la ceea ce este dat (știința) la descoperirea modului cum este posibil. Pentru Kant transcendentalul este distinct de apriori. Filosoful clasic german numea transcendentală, metoda sa și nu un lucru oarecare. El scria: „Transcendentală este deci numai cunoștința asupra cunoștințelor apriori, numai cunoștința că acestea nu pot fi de origine empirică, și posibilitatea cum, totuși se raportează apriori la obiectele experienței poate fi numită
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acestei metode critice sau transcendentale, care reprezintă drumul de la ceea ce este dat (știința) la descoperirea modului cum este posibil. Pentru Kant transcendentalul este distinct de apriori. Filosoful clasic german numea transcendentală, metoda sa și nu un lucru oarecare. El scria: „Transcendentală este deci numai cunoștința asupra cunoștințelor apriori, numai cunoștința că acestea nu pot fi de origine empirică, și posibilitatea cum, totuși se raportează apriori la obiectele experienței poate fi numită transcendentală, deci nu apriori ca atare, ci condiția posibilității apriori
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
metoda sa și nu un lucru oarecare. El scria: „Transcendentală este deci numai cunoștința asupra cunoștințelor apriori, numai cunoștința că acestea nu pot fi de origine empirică, și posibilitatea cum, totuși se raportează apriori la obiectele experienței poate fi numită transcendentală, deci nu apriori ca atare, ci condiția posibilității apriori este transcendentală”. Piatra unghiulară a metodei kantiene este conceptul de sinteză, deci metoda critică exprimă forța constructivă și apreciativă a capacității (facultății) umane de cunoaștere. Neokantienii vor insista asupra faptului că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deci numai cunoștința asupra cunoștințelor apriori, numai cunoștința că acestea nu pot fi de origine empirică, și posibilitatea cum, totuși se raportează apriori la obiectele experienței poate fi numită transcendentală, deci nu apriori ca atare, ci condiția posibilității apriori este transcendentală”. Piatra unghiulară a metodei kantiene este conceptul de sinteză, deci metoda critică exprimă forța constructivă și apreciativă a capacității (facultății) umane de cunoaștere. Neokantienii vor insista asupra faptului că apriorismul kantian are un caracter logic, apriori Înseamnă, În esență, că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
juridice Conștiința noastră are drept condiție opoziția dintre subiect și un obiect. Acest dublu aspect, pe care l-am putea numi chiar bipolar, al ființei (mai exact, aspectul de conținut al oricărei stări de conștiință), ne duce la un paralelism transcendental, realitatea Însăși putând fi condusă de la unul la celălalt dintre principii. Aici nu e vorba de o reprezentare a lumii ca fiind compusă din două elemente distincte, obiectul și subiectul; o astfel de Împărțire ar putea părea ca fiind fondată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unei concepții empirice, iar noi nu știm prea bine să fi abundat analize critice, aceste construcții se descoperă a fi Înșelătoare și inadecvate. Subiectul și obiectul nu se constituie nicidecum În lucruri sau substanțe materiale; ele sunt doar niște criterii transcendentale, adică puncte de vedere necesare În mod a priori. Pe de o parte, noi trebuie să admitem o ființă (obiectivă) care să ne Îmbrățișeze propria ființă, adică o realitate independentă de noi al cărei principiu este exterior persoanei noastre, o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
noastră”, noi Înțelegem propriu-zis un principiu de esență subiectivă care depășește natura În sensul fizic și care o Înglobează Într-un anume sens - sub rezerva continuă a acestei posibile Încrucișări a punctelor de vedere. Conștiința naturii noastre subiective, În sensul transcendental, se aliază În mod obligatoriu și se identifică chiar cu conștiința libertății și responsabilității noastre. Fiecare din faptele noastre Își are sursa În noi Înșine și poartă din acel moment marca unei libertăți absolute, ba chiar considerată drept o urmare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al conduitei la toate relațiile vieții individuale sau sociale. Acceptând perspectiva kantiană asumată profund de un Giorgio del Vecchio și, la noi, de un Mircea Djuvara, putem susține că numai posedând o valoare absolută, poate fi dedusă dintr-o analiză transcendentală, și nu doar empirică, a ființei subiective. Desigur, se pot adopta și aplica, totodată, În ambele forme relevate, În locul acestui principiu, alte principii având un conținut diferit. Se poate ca, adoptând orice criteriu de acțiune și ridicându-l la rangul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
moralei nu trebuie să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele au, și una și alta, aceeași bază și aceeași natură. Morala pozitivă cu caracterul ei de pozitivitate și cu variabilitatea sa depinzând de diversitatea popoarelor și epocilor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al dreptului luat, considerat ca un criteriu de valoare absolută. Și Statul, ca organ al dreptului, Își subordonează (sau ar trebui, sollen) evaluările și organele aceluiași criteriu ideal. Giorgio del Vecchio afirmă că singuri aceia pentru care nu există validitate transcendentală a Eticii și care confundă, mai mult sau mai puțin conștient, fenomenul și ideea, faptul și norma, forța și dreptul, se pot minți pe ei Înșiși atribuind oricărui Stat - prin simplul fapt că există - o rațiune absolută și o valoare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre voi cîntecul Micul meu univers? — Cel mai simplu model de Haos este cel staționar, își reia Tîrnăcop ideea transcendentală cu un suflu proaspăt, adică vrea să spună că în ansamblu nu se schimbă nimic, că totul este staționar. În felul ăsta de Univers timpul este peste tot același, materia este omogenă, adică nu este mai concentrată la noi decît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici cea mai mică poftă de alcool. Se încredințase unei puteri mai presus de el. Conform crezului Alcoolicilor Anonimi, această putere nu trebuia să fie neapărat Dumnezeu, putea fi orice forță superioară sinelui, cu condiția să fie una benefică și transcendentală, nu fenomenală și temporară. Din păcate, deși încercase din greu să nu personifice această putere superioară, Dan avea uneori de-a face cu un zeu răzbunător, care, în mintea sa, lua forma unei femei cu greutate, de vârstă mijlocie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
71 '79, nici un astfel de act. În 1979, își încheie misiunea la Paris și revine în Centrala M.A.E. În 1982, este implicat în procesul de "vânătoare de vrăjitoare", organizat în țară și cunoscut sub numele de "Afacerea Meditația Transcendentală", care a avut drept consecință suspendarea sa din toate activitățile; în iunie 1984, este transferat la Ministerul Minelor, unde rămâne până după Revoluție. În ianuarie 1990, revine în M.A.E., cu gradul diplomatic avut la plecare: Secretar I. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre voi cîntecul Micul meu univers? — Cel mai simplu model de Haos este cel staționar, își reia Tîrnăcop ideea transcendentală cu un suflu proaspăt, adică vrea să spună că în ansamblu nu se schimbă nimic, că totul este staționar. În felul ăsta de Univers timpul este peste tot același, materia este omogenă, adică nu este mai concentrată la noi decît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu riscul de a mi deregla computerul la care lucrez: „Divergența mă lovește-n foale“ ( Unitate); „Dacă admitem, / cu mâna pe biblie, / că axioma ontologiei ne pupă, / fără a ști cine suntem, / atunci este vorba de un RNA-mesager“ (Cod); „Mârlesc transcendental poezia - / poate ajunge la orgasm“ (Nirvana); „Relativitatea face limbrici / în mâncarea cantinei“ (Mal ); „Meditez la ceva / și aceasta / îmi uluiește gândirea, / dar (tui fleoanca mă-sii!) / treaba se-ntâmplă cu mult mai rapid“ (Hol ) etc. Din dorința de a trece
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
om cu mandat (de om) dinaintea ființei, ar trebui mai întâi să ne întrebăm ce s-a întâmplat cu ființa de la ultima ei mare aducere, cea kantiană, la tribunalul «rațiunii», și ce s-a întâmplat cu judecătorul însuși, cu subiectul transcendental. Pentru că dacă însuși omul a murit, cum se spune, cine ar mai fi să semneze mandatul de aducere și cine ar mai fi de adus?“ Omul n-a murit, dar riscă să moară (de plictiseală) dacă face greșeala să-l
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca un platfus cu narcisismul de sinteză • țipăt la fereastră supurând ca un călător prin negru de cangrenă • ...și din nou stalagmita cu degete rectale - ca un vagin cu veleități coprofage“ „mă cațăr pe grilajul de fier spre clonul meu transcendental de excremente • un pas propovăduit de fecale și altul profețit de fier forjat • buchete tot mai cărunte în iarna vespasienelor“ ș. (tot) a.m.d. Ideea de a reprezenta în poezie viziunile coșmarești provocate de migrene sau de a concepe poezia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
credea (în mod greșit, constatăm acum) că merg cu coada în sus. Memorabilă este și stalactita cu degete rectale, atât de asemănătoare cu un vagin cu veleități coprofage. Pentru prima oară un poet român denunță veleitarismul vaginului. Cât despre clonul transcendental de excremente al lui Ara Alexandru Șișmanian... cam așa ar putea fi caracterizat, din nefericire, întregul volum Migrene IV. Libarca pe valuri Ara Alexandru Șișmanian, spirit cultivat, specialist în istoria religiilor, a avut ideea interesantă să descrie viziunile grotești și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
milenii, simțul olfactiv revine în atenție. Înarmată serios cu descoperiri științifice impunătoare, pentru că simpla speculație filosofică nu mai mulțumește pe nimeni, noua mitologie a feromonilor încearcă să explice mistere până acum considerate insondabile, cum ar fi dragostea, punând, în locul săgeții transcendentale a lui Cupidon, o formulă chimică și zbânțuiala unor celule nervoase din așa-numitele organe vomeronazale. Succesul internațional al unei cărți ca Parfumul de Patrick Süskind se poate explica, fără îndoială, și prin existența unui uriaș orizont de așteptare al
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pildă, nu se simte pe sine, și spunem despre ea că este un "lucru". Pământul, marea, stelele sunt lucruri. Plantele, arborii, vegetalele în general sunt tot lucruri, cu condiția să nu facem să apară în ele o sensibilitate în sens transcendental, adică acea capacitate de a se încerca pe sine și de a se simți pe sine care ar face din ele ființe vii nu în sens biologic, ci în sensul unei vieți veritabile, care este viața fenomenologică absolută a cărei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nici calcul, nici adunare, nici scădere, nici dreaptă, nici curbă: aici există înțelesuri ideale care își află originea absolută în conștiința care le creează în sensul strict al termenului și pe care trebuie s-o numim în cazul lor conștiință transcendentală. Prin urmare, dacă idealizările geometrice și matematice își au sursa în subiectivitate este pentru că, departe de a o reduce pe aceasta la o simplă aparență, lumea științei găsește dimpotrivă în ea principiul care o generează continuu drept condiția permanentă a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]