177 matches
-
că acestă contradicție poate fi interpretată psihologic..." De aici pornind, voiam să vă spun că ne-filozofia nu știe să facă două distincții: între suflet și spirit; între intelect și rațiune și, în sfârșit, că ea nu are acces la transcendental. Psihologia a trăit întotdeauna în mizeria "sufletului" și nu a avut niciodată acces la lumea spiritului. Iar Goethe, chiar dacă avea cultură filozofică, a rămas la nivelul intelectului, și invers, fără instrucție filozofică, Brâncuși avea acces la rațiune. O bună parte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o filozofie a intelectului și că nu are acces la rațiune. Kant, care face, istoricește vorbind, această distincție, este criticat de Hegel că rămâne de fapt, cu toată filozofia lui, la intelect. Voiam să vă vorbesc însă mai ales despre transcendental. Nu se poate face filozofie fără transcendental, deci fără o tragere a lucrurilor în "dincoacele" sinelui dătător de temei. De la Kant încoace, filozofia nu mai merge către transcendent, ci progresează regresiv, prin retragerea în orizonturile tot mai largi ale lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are acces la rațiune. Kant, care face, istoricește vorbind, această distincție, este criticat de Hegel că rămâne de fapt, cu toată filozofia lui, la intelect. Voiam să vă vorbesc însă mai ales despre transcendental. Nu se poate face filozofie fără transcendental, deci fără o tragere a lucrurilor în "dincoacele" sinelui dătător de temei. De la Kant încoace, filozofia nu mai merge către transcendent, ci progresează regresiv, prin retragerea în orizonturile tot mai largi ale lui "dincoace". Heidegger este cel mai bun exemplu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
introduce în înțelegerea platonismului. Ideile lui Platon nu existau la Platon în zona lui ekei, a unui "acolo" rupt de realitatea lui "aici". Augustin, cu vorba "e în noi ceva mai adânc decât noi înșine", l-a tradus autentic, în transcendental, în deschiderea sinelui. Existăm în orizontul Ideii, întru Idee, și fiecare Idee e sporită de orice nou individual care apare și există întru ea. Platon nu era ceea ce a devenit, și vulgaritatea de a vorbi despre o cezură care ar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
animalității spiritului". Mă întreb dacă prinsă între propria ei inteligență și cea pe care i-o infuzați voi din afară, arta lui Sorin nu amenință să fie strivită de prea multă luciditate. Îmi reproșezi că nu am știut să văd "transcendentalul" în expoziția lui. Nu am niciodată un bun contact de la prima întîlnire cu un artist: și la Brâncuși, și la Țuculescu, am reacționat în a doua instanță. Spune-i lui Sorin că dacă între timp nu-l desființați cu ceea ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceea ce trece dincolo de el - muzica). A doua zi, pentru că aveam o copie la mine, Noica mi-a citit articolul. L-am întrebat dacă îl supără adierile care vin din filozofia lui, problema "sinelui", apoi însuși faptul de a reacționa la "transcendental" ca o eminență a lui "dincoace", a "sinelui lărgit" etc. "Cîtuși de puțin: mă ierți dacă îți spun că le simt ca pe niște locuri comune și că eu însumi nu am aici consistența unei prezențe vii: sânt o simplă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
compilatoriu și exterior, care plimbă cunoștințe dintr-o parte în alta, "scrisul de escavare" e singurul autentic pentru că pune în joc dezgroparea unui conținut de cunoaștere care îți aparține în mod propriu. (Platon, Kant și Heidegger ― cei trei gânditori ai transcendentalului ― sânt cei care au așezat structura omului pe enigma prealabilului) Scrisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu știai că știi (asupra a ceea ce știai fără să știi că știi). Pesemne că sîntem atât de ignoranți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
A. Maslow (care este schițată și de Aristotel în Metafizica) exprimă în mod adecvat umanul? Sunt nevoile noastre dispuse sistematic? La ce mod de orientare a conștiinței trimit ele? Dacă ea se verifică, avem schițată o fundamentare a conștiinței în transcendental, cel puțin în ceea ce privește partea bazală a piramidei. Mă întreb dacă nevoia identificării unui substrat ultim al tuturor lucrurilor (atomul, spre exemplu, a jucat o vreme acest rol) nu indică de fapt de o cerință a minții noastre mai curând decât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aceste gânduri fiind "depuse" cumva în ele, și putem avea trăiri similare cu persoana ale cărei idei le citim la un moment dat. Această posibilitate este potențată de similitudinile existente pe fondul de lume în care ne situăm. Care este transcendentalul numărului? Pentru a putea pedepsi, legea prezumă libertatea absolută în modalitatea în care ea este postulată de Sartre, recurgând chiar și la conceptul de rea-credință: ești prezumat a ști toate legile pentru că, teoretic, ai fi putut să le știi dacă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
înseamnă cultura. De unde rezultă și că puținătatea culturii unui popor dă seama de o sărăcie a limbii. Una din formele de cădere a limbii o reprezintă limbajul cazon; este urmată îndeaproape de limbajul politic. Față de regulile sociale limba este un transcendental. Abia acordul tacit pe care-l reprezintă limba face posibilă existența a ceva de genul contractului social. Așa cum un cuvânt nu are un sens decât prin raportarea sa la alte cuvinte, tot astfel un om își capătă sensul prin raportarea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ar face. Asta și pentru că a-l considera vinovat înseamnă a fi considerată vinovată (de ceea ce a născut, de educația pe care a dat-o, dar chiar și de ceea ce ea este). Nevoia de sens a propriei existențe este un transcendental ori ea se naște odată cu vehicularea sensurilor de către conștiința noastră, decurgând mai curând din situarea într-o perspectivă metafizică (una ce vizează Totul)? Faptul că sugerez "cum nu trebuie făcute anumite lucruri" nu înseamnă că știu cum trebuie făcute, că
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care avea atât de multe vânătăi și urme de înțepături încât părea tatuat. Nu voi fi în stare să trec prin asta fără cocaină. Găsesc că limpezește mintea în mod minunat. Și voi avea nevoie să fiu atât de stimulat transcendental încât SS Reichsführer-ul să considere ceea ce am de spus ca fiind total irezistibil. — Știi, pentru o clipă, am crezut atunci că erai cu adevărat pe cale să faci revelația în seara asta, zise Rahn. Chiar l-ai tachinat cu toată chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Viață fără moarte, tinerețe fără bătrânețe. În schimb, în conștiința omului de cultură, intuiției originare se adaugă încărcătura momentului din istoria spiritului poetică, artistică, filozofică stimuli care pot să îmbogățească, dar și pot îngusta și hibridiza orizontul viziunii izbucnită din transcendentalul lăuntric. De obicei însă, geniile rămân pure, imune, asemenea omului arhaic, conștiința lor axiologică se află nealterată în fața sensurilor necunoscute ale existenței, a deschiderilor poetico-metafizice cosmice. Poezia este o experiență unică, poetul primind fulgurant un comandament absolut, o Bună Vestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spre a cunoaște/ Și vremea 'ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște.// Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe./ E un adânc asemene uitării celei oarbe". Neta deosebire dintre văzul ochiului comun și al celui transcendental se observă la prima coborâre a luceafărului. Eminescu descrie eonul de sus ca fiind "mort de nemurire" tot von Unsterblichkeit, după expresia nietzscheană "Iar umbra feței străvezii/ E albă ca de ceară/ Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Eminescu. Seria de comentarii critice publicate, în primăvara anului 1930, în Facla despre inaugurarea, la București, a unei „Săptămîni a poeziei” conține un fragment hagiografic elocvent: „În această săptămînă a Poeziei, cine își va aduce aminte de Urmuz, poetul absurdului transcendental, reformator al poeziei românești, umbră care încă conduce poezia noastră modernă? Ne-a fost dat ca cele două epoci de renaștere: cea a lui Eminescu și cea a lui Urmuz, să fie dureroase pentru întemeietorii lor. Dar așa cum a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de a nega viața, proiectul nu de a o suprima din punct de vedere material în existența sa factuală considerată a fi aceea a unui fiind, ci cel puțin de a o nega în esența sa, de a nega istorialul transcendental în care Ființa își survine în afara și independent de orice exterioritate și de acel fiind din ea. Structuralismul în general și sub toate formele sale ca structuralism lingvistic, economic, politic, estetic, psihic ("inconștientul ca sistem") etc. -, pretutindeni, în orice caz
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de aceea, caracterul reprezentativ al literaturii devine indiferent; un roman poate să nu povestească nimic, așa cum nici poezia nu o face, dar să fie totuși autentic În calitate de manifestare a unui interior vital. Ca expresie a acestui - putem să-l numim - transcendental, literatura trebuia analizată În sine, ca o entitate distinctă de lume. Așa s-a născut teoria literaturii, și așa a apărut, de cîțiva ani - și sub infleunța directă a epistemologiei lui Michel Foucault - epistemologia literaturii Înțeleasă ca istoria ideii literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de la postmodernitate la postmodernism și invers, constatînd că prima cale este cea europeană, a doua cea americană. Foarte corect: În America apar mai Întîi scriitori postmoderni, după care termenul se acreditează; În Franța este constatată mai Întîi postmodernitatea - ca un transcendental -, după care se Încearcă arondarea discursului literar la concept. Eseul lui Badir este una dintre puținele tematizări ale postmodernului care Încearcă stabilirea unui raport Între Franța și Statele Unite, concluzia importantă rămînÎnd logica modernă În care intelectualii francezi concep postmodernitatea. O
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
d’homme, Jésus, un beau corps nu qu’on nous met sous les yeux sans cesse pour nous rappeler l’esprit, dit-on, et la chair morte ou destinée à mourir, vanité.” S-ar putea accepta, Împreună cu autoarea, că transcendentul și transcendentalul omului recent ar fi Celălalt, că actul sexual poate fi Înregistrat ca mistic de o conștiință aflată Înaintea ultimatumului. Dincolo de tîlcuri, există galeria de bărbați simpatici despre care vorbeam și o literatură adesea autentică a experiențelor capitale de viață. Proustianism
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spus, frumusețea reprezintă o posibilitate particulară de întâlnire cu lucruri sau fapte. * Forțând o ordonare, pot identifica următoarele forme de centrare a umanității: credința pe Divinitate, modernitatea pe subiect (recurgând însă la diferite "puncte de sprijin": conștiință, rațiune, ego, inconștient, transcendental ș.a.) iar postmodernitatea este în căutarea unui alt centru ce pare a coincide cu intersubiectivitatea (poate o centrare pe noi în loc de eu). Caracteristica esențială a acestor abordări o constituie centrarea discursului pe o formă sau alta de umanism (chiar dacă în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
femeilor. Cred însă că ea este mai curând rezultatul coexistenței celor două feluri diferite de a fi: masculin și feminin. Din această perspectivă existența a două sexe diferite, ce are drept corelativ două moduri diferite de a fi, constituie un transcendental al societății. * Feminismul constituie o variantă a egalitarismului comunist: el încearcă să forțeze asemănări în loc de a armoniza diferențele. * Comunismul este o consecință, aproape firească, a modernității, născându-se în urma unei extensii forțate (dar de înțeles) a principiului egalității tuturor în fața
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
au făcut diferența: cantitatea și accentul. Să judecăm prezentul din perspectiva acestor coordonate! * Posibilitatea oamenilor de a se înțelege între ei este inserată pe faptul că se nasc cu o modalitate comună de descifrare a lumii. Generalul este fundamentat în transcendental (într-un înțeles extins al corporeității, ce include și modalitățile acesteia de inserție în mediu). Purtăm cu noi un bagaj de mentalități de care muncim să ne dezbărăm pentru a deveni științifici. Ele își au originea în limbaj, în cultură
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pe sfoara suferinței/ suspendată într-un balans nestăpânit//...// rup/ cu lopata inimii/ din zidul cazematei/ sap în tranșeele clepsidrei// un drum către tine/ Beatrice/ îndrumătoarea prin labirint". Clipa transformată în mistică, religiozitatea clipei smulse alunecării spre moarte, accidentalul transformat în transcendental, iată, până la urmă, însuși sensul vieții în care crede, obstinat, poetul, și cu care își învestește, lucid, și discursul liric, infuzat constant cu sintagme de gen, menite a așeza totul sub semnul sacralității. Ostentația afișării, pe alocuri, a unei forțe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
idei la modă, ci un spirit matur, capabil a gândi pe cont propriu un fenomen de mare complexitate. Ca și Bălcescu, el sesiza dimensiunea morală și filozofică a Revoluției. Însemnătatea acesteia ar consta mai ales în puterea de a dezvălui transcendentalul. Căci "omul sporește pe măsură ce Dumnezeu se descoperă în el". Pe Michelet, dispus a se retrage după eșecul Revoluției, nu ezită să-l certe, stimulându-i voința de luptă pe mai departe, implorându-l să nu abdice de la un credo salutar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cel de-al doilea, cu instituirea unei noi antropologii. Desigur, toate aceste operații au drept scop ultim construcția unui instrument de interpretare a personalismului energetic. Kant a moștenit conceptul finalității. Ca și în cazul altor termeni ("a priori", "a posteriori", "transcendental", "critic", "practic", "metafizică" etc.), filosoful prelucrează semantica noțiunii de finalitate în așa fel încât ea să devină operațională în sistem. Acesta este motivul pentru care trebuie aruncată privirea continuu către conceptul prekantian al finalității; putem sesiza astfel diferența față de cel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]