173 matches
-
modul de operare dogmatic, potrivit căruia, de exemplu, din conceptul existenței și modului de existență al unui lucru "se poate ajunge, prin simple concepte, la existența altui obiect sau la modul lui de a exista"139, și modul "critic", adică transcendental de operare, potrivit căruia cele trei niveluri de constituire fenomenală trebuie să fie prezente continuu, așadar în orice ipostază a obiectului corelativ operației temporale. Ar avea sens următoarele cupluri operațional-obiectuale: permanență-substanță, succesiune-cauzalitate, simultaneitate-comunitate. Al doilea termen nu indică o categorie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o parte, așadar, absența timpului din structura operațională a intelectului pur, atunci când acesta lucrează transcendental, nu empiric. Iar de alta, diferența dintre fenomen și noumen. Ceea ce Kant a indicat în acest context, referitor la posibilitatea intelectului de a lucra și transcendental, nu doar empiric, aplicându-se lucrului în sine, nu materialului sensibil, cuprinde o problemă de constituire fenomenală în sens judicativ care trebuie avută în vedere mai departe. Kant însuși, pregătindu-se să treacă la a doua parte a Logicii transcendentale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele non-judicative. Topica nu mai apare cu un înțeles strict logic; de altfel, Kant are grijă să stabilească clar diferențele dintre ceea ce el înțelege prin "topică" și ceea ce înțelege Aristotel, în tratatul omonim din corpus-ul Organon-ului. Sensul de transcendental este cel dorit de Kant și pentru topică (nu doar pentru analitică și dialectică). Tocmai de aceea, încercând, așadar, să conducă topica spre registrul transcendentalului, primul concept pe care el în introduce este acela al "reflecției", socotită activitate de cercetare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
topică" și ceea ce înțelege Aristotel, în tratatul omonim din corpus-ul Organon-ului. Sensul de transcendental este cel dorit de Kant și pentru topică (nu doar pentru analitică și dialectică). Tocmai de aceea, încercând, așadar, să conducă topica spre registrul transcendentalului, primul concept pe care el în introduce este acela al "reflecției", socotită activitate de cercetare a conceptelor folosite în felurite judecăți, în privința aparteneței lor la o anumită facultate de cunoaștere, în privința sursei sau originii lor. "Numesc reflecție transcendentală acțiunea prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însă pe el ca atare, ci veșnicia: aceasta este cu adevărat, iar timpul reprezintă "imaginea" sa prin facultățile sufletești ale omului. O îndepărtare de teoria temporală a facultăților sufletești observăm la Husserl. Acesta socotește că timpul originar, a priori-ul transcendental al oricărei constituiri obiectuale, deși este curgere fără oprire și fără gol "subiectiv", constituie ("formează") el însuși totul, așadar și ceea ce ar putea fi o facultate sufletească. Fără îndoială, curgerea temporală originară, îngăduind alături temporalitatea obiectivă a duratelor temporale umplute
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
străvechii codri 123. Numai poetul a știut să vadă aceasta, iar oamenilor li s-a întipărit în conștiință eminescian, încât ea se confundă cu imaginea poetului însuși. Și imaginea rămâne încrustată în conștiința colectivă ca o urmă a poetului, căci transcendentalul se exercită prin limbaj, iar facultatea de a vedea presupune puterea de a numi. Astfel Natura îl vrea pe om vorbitor 124. Codrul este prietenul însuflețit al copilului-poet, deschis orizontului acela care lin suspină și prin frunzele uscate/ Rânduri, rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spus, frumusețea reprezintă o posibilitate particulară de întâlnire cu lucruri sau fapte. * Forțând o ordonare, pot identifica următoarele forme de centrare a umanității: credința pe Divinitate, modernitatea pe subiect (recurgând însă la diferite "puncte de sprijin": conștiință, rațiune, ego, inconștient, transcendental ș.a.) iar postmodernitatea este în căutarea unui alt centru ce pare a coincide cu intersubiectivitatea (poate o centrare pe noi în loc de eu). Caracteristica esențială a acestor abordări o constituie centrarea discursului pe o formă sau alta de umanism (chiar dacă în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
femeilor. Cred însă că ea este mai curând rezultatul coexistenței celor două feluri diferite de a fi: masculin și feminin. Din această perspectivă existența a două sexe diferite, ce are drept corelativ două moduri diferite de a fi, constituie un transcendental al societății. * Feminismul constituie o variantă a egalitarismului comunist: el încearcă să forțeze asemănări în loc de a armoniza diferențele. * Comunismul este o consecință, aproape firească, a modernității, născându-se în urma unei extensii forțate (dar de înțeles) a principiului egalității tuturor în fața
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
au făcut diferența: cantitatea și accentul. Să judecăm prezentul din perspectiva acestor coordonate! * Posibilitatea oamenilor de a se înțelege între ei este inserată pe faptul că se nasc cu o modalitate comună de descifrare a lumii. Generalul este fundamentat în transcendental (într-un înțeles extins al corporeității, ce include și modalitățile acesteia de inserție în mediu). Purtăm cu noi un bagaj de mentalități de care muncim să ne dezbărăm pentru a deveni științifici. Ele își au originea în limbaj, în cultură
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mare melodicitate ale instrumentelor gamelanului, de la cele șoptite, tremurătoare, cu iz melancolic, romantic, la tonurile Înalte, repezi pline de viață și optimism. Acest lucru Îmi sugera unele considerente generale despre rolul muzicii În deschiderea 412 drumului spre sferele mirifice, spre transcendental, conferind omului un suflu dumnezeiesc, deopotrivă actorilor și spectatorilor teatrelor din pustietatea aborigenilor, cu bețele sunătoare și bătaia ritmică a tobelor, ca și pe cei ai teatrelor de operă modernă. Ca și În alte destinații orientale, cei veniți din zona
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este condiția a priori, care dobândește un rost numai prin conținutul său empiric. Metoda transcendentală este inaugurată de Kant, care cercetează marginile experienței, care nu mai pot fi obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință orice experiență. Transcendentalul se referă la cunoștințele a priori (pure de orice experiență). Problema de căpetenie a „idealismului transcendental” este confruntarea cu raționalismul și empirismul din vremea sa, peste care criticismul se ridică împăcându-le în elementele lor valabile. El analizează noțiunile „corp
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
-l înlocui apelându-se la oralitate, la limbajul străzii, chiar la cel argotic, altfel spus prin eforturile de a conferi autenticitate textelor poetice prin întoarcerea lor, la nivel imagistic și la nivel expresiv, către cotidian și eliberarea lor de obsesia transcendentalului ce definise poezia modernismului interbelic. Producerea unor astfel de mutații în poezia contemporană era remarcată și de Alex. Ștefănescu 238, acesta observând că poezia a devenit "o parafrază a poeziei", ironizându-și propriul sentimentalism, evitându-se sau șarjându-se cuvintele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Illinois, 1973. Schlegel, August William, Course of Lectures on Dramatic Art and Literature by August William Schlegel, traducere de John Black, în conformitate cu ultima ediție germană, A.W. J. Morrison (ed.), Ams Press, Inc., New York, 1965. Schelling, Friedrich Wilhelm, Sistemul idealismului transcendental, traducere de Radu Gabriel Pârvu, Humanitas, București, 1995. Schlegel, Friedrich, Philosophical Fragments, traducere de Peter Firchow, prefață de Rodolph Gasché, University of Minnesota Press, Minneapolis, Londra, 1991. Shelley, Percy Bysshe, A Defence of Poetry, Mrs. Shelley (ed.), retipărita după ediția
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
we aim". 90 Edgar Allan Poe, "Marginalia", în Democratic Review, November, 1844, în Essays and Reviews, 1984, p. 1315: "The great idiosyncrasy în the Divine system of adaptation [...] the complete mutuality of adaptation". 91 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, Sistemul idealismului transcendental, traducere de Radu Gabriel Pârvu, [1800] 1995, p. 306. 92 Idem, p. 287. 93 Idem, p. 307. 94 Idem, p. 308. 95 Claude Richard, Edgar Allan Poe, journaliste et critique, 1978, p. 475. 96 Edgar Allan Poe, Eureka. A Prose
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
propria lui legitimitate. Unele tipuri de adevăr se cuvin, exprimate prin negație sau printr-o premeditată deformare. Despre Dumnezeu se poate vorbi antropomorfic, deoarece el i-a făcut pe om după chipul și asemănarea sa ; dar el este, de asemenea, transcendentalul Celălalt. De aceea, în religia barocă, adevărul despre Dumnezeu poate fi exprimat prin imagini analogice (Mielul, Mirele) ; el poate fi exprimat, de asemenea, prin perechi de termeni contradictorii sau opuși, ca în expresia lui Vaughan deep but dazzling darkness (adânc
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
centrul inițiator dincolo de universul crono-spațial. Pe de altă parte, nivelul la care se instituie această cenzură este cel al categoriilor conștiinței și inconștientului (abisale), care acționează ca "frâne transcendente". Însă, aceste categorii sunt cunoscute în genere în filosofie ca formând "transcendentalul". Aceasta înseamnă că transcendentul se suprapune peste transcendental. Or, pentru cei mai mulți gânditori, această coincidență este imposibilă, ceea ce ne depășește neavând cum să fie în noi195. Iată că la Blaga acest lucru se petrece și devine unul necesar. Este aici o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
parte, nivelul la care se instituie această cenzură este cel al categoriilor conștiinței și inconștientului (abisale), care acționează ca "frâne transcendente". Însă, aceste categorii sunt cunoscute în genere în filosofie ca formând "transcendentalul". Aceasta înseamnă că transcendentul se suprapune peste transcendental. Or, pentru cei mai mulți gânditori, această coincidență este imposibilă, ceea ce ne depășește neavând cum să fie în noi195. Iată că la Blaga acest lucru se petrece și devine unul necesar. Este aici o formă a unei mai vechi antinomii specifică marilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
D.D., "Despre o istorie a inteligenței (Încercări de lărgire a noțiunii de "rațional""), în Viața Românească, anul XXIII, nr. 7-8, 1931. Roșca, D.D., "Rațional și irațional", în Studi și eseuri filosofice, Editura Științifică, București, 1970. Săvulescu, Geo, "Coincidența transcendentului cu transcendentalul", în Contemporanul, nr. 35, 2000. Schrag, Calvin O., "Filosofia la sfârșitul secolului al XX-lea cu un comentariu despre Lucian Blaga", în Revista de filosofie, nr. 1-2, București, 1996. Schrag, Calvin O., Resursele raționalității, Editura Științifică, București, 1999. Scrima, André
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înainte și care exprimă însăși condiția umană, reprezintă aria de confluență, centrul focalizator al Trilogiilor blagiene" (Ibidem). 192 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 447. 193 Ibidem, p. 449. 194 Ibidem, pp. 450-451. 195 Geo Săvulescu, " Coincidența transcendentului cu transcendentalul", în Contemporanul, nr. 35, 2000, p. 8. 196 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 453. 197 Ibidem, p. 454. 198 Ibidem, pp. 454-455. 199 Ibidem, pp. 467-468. 200 Ibidem, p. 489. 201 Ibidem, p. 490. 202 Ibidem, p. 491
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aprezentat, pe care nu îl putem avea în vedere, care copleșește privirea, "răsturnând-o într-un fel de contra-intenționalitate", și care se depune el însuși mărturie ca survenire imprezentabilă. În fața unui astfel de fenomen, "nu mai suntem deci Eu-l transcendental, ci martorul, constituit de ceea ce îi survine" (Jean-Luc Marion, În plus. Studii asupra fenomenelor saturate, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 133). 8 Aurel Pantea, op. cit., p. 156. 9 Ibidem, pp. 177-178. 10 Ibidem, p. 148. 11 Ibidem, pp. 180, 182
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
piciorul din nou..”.), nu am făcut-o. Pe un disc aniversar primit de la Johny Răducanu, dl Pleșu cântă senzațional trei șotii - în franceză, italiană și română. Petrecăreții povestesc că totul a început când l-au vizitat la Tescani pe surghiunitul, transcendentalul lor prieten. Poate că ceea ce ne desparte (dar nu ne dezbină) este că modesta mea disidență nu a inclus în meniu șprițuri, mititei și canțonete, ci o grevă a foamei de 40 de zile, iar scrisorile mele către Ceaușescu nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
plăsmuiri ale minții, așa cum există Doamna Bovary sau Anna Karenina ; față de realitățile prime, ele se află în același raport în care se află Helena față de Gretchen, în Faust al lui Goethe. Transcendentul, intelectul și sufletul sunt esențe ; dubletele verbale, adică transcendentalul, rațiunea și spiritul, sunt sensuri. Sensul poate orienta esența și poate constitui cu ea nu o unitate, dar o fuziune. Dar cuvântul „spirit” este obiectul unei inflații îngrozitoare (începând cu majuscula : „în numele Spiritului !”); „spiritualitate”, „spiritualizare” etc. - vorbe fără nici o acoperire
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
estetic etimologic eufemistic filosofic fizic fotbalistic generic igienic instituțional intelectual istoric juridic logic lucid matematic mediatic moral obiectiv omenește plastic platonic politic principial probabilistic protocolar psihic realist riguros semantic serios sincer spiritual statistic stilistic strict structural sufletește tehnic teologic teoretic transcendental valoric vizual ANEXA IV Compatibilitatea semantică a adjectivelor absolut, absurd, actual, artificial, ciudat, concret, deosebit, direct, esențial, filosofic, fizic, intelectual, istoric, moral, natural, real, serios, statistic, strict, teoretic cu procedeele de adverbializare. Frecvența în corpus ABSOLUT Adverbial presă literatură științe
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
care nu le dă la iveală. Doar mîndria (rănită) și încăpățînarea îl țin pe „drumul ales”? Toate începuturile sînt grele: să scrii, să vorbești, să acționezi, dar mai ales primul. *S-a ajuns iarăși la vînătoarea de cuvinte: meditație, liniște, transcendental, tehnici psihanalitice, yoga etc. Trecînd azi pe la Centrul de Librării, am văzut pe biroul directorului o listă cu cărți ce urmează a fi retrase din rețea: Yoga - izvor de sănătate, Relaxarea de Arcadie Percek etc. Au fost oprite de la difuzare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de aceea, caracterul reprezentativ al literaturii devine indiferent; un roman poate să nu povestească nimic, așa cum nici poezia nu o face, dar să fie totuși autentic În calitate de manifestare a unui interior vital. Ca expresie a acestui - putem să-l numim - transcendental, literatura trebuia analizată În sine, ca o entitate distinctă de lume. Așa s-a născut teoria literaturii, și așa a apărut, de cîțiva ani - și sub infleunța directă a epistemologiei lui Michel Foucault - epistemologia literaturii Înțeleasă ca istoria ideii literaturii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]