433 matches
-
istoriei, Augustin, Gioacchino da Fiore, Vico, dar mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau istoric al eshatologiei, memoria poate avea un omogen rol „salvator”, anume transcenderea momentaneității, a ignoranței biografiei imediate, a iluzoriului dintr-o succesiune care nu are prin ea însăși sens. Pierderea vizibilității asumată de Wikander conține în fond diferența de plasare și interpretare a surselor care îl separă pe Eliade și de Dumézil
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
a cărui tendință spirituală firească stă în descoperirea lumii divine. Delimitând sacrul de profan, pe care îl și definește în funcție de acesta, Eliade identifică două naturi umane, una religioasă și alta areligioasă, fiecare comportând propriile trăsături, experiențe și credințe specifice. Capacitatea transcenderii este însă cea care face ca separația sacrului de profan, în viziunea lui Eliade, să nu fie în permanență una fermă, dihotomia stabilită devenind instabilă, iar intervalul dintre aceste entități spirituale să poată fi parcurs în dublu sens, atât prin
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se raporta și la factorul timp. La fel cum s-a putut face o legătură cu spațiul, sacrul se mulează și asupra noțiunii de timp. Eliade identifică astfel, un timp sacru și unul profan, între care, ca o posibilitate de transcendere, el plasează riturile 61. Din această privință, principala calitate a timpului sacru este reversibilitatea acestuia și posibilitatea sa de a fi retrăit în aceleași condiții prin intermediul sărbătorii, care indiferent de momentul în care se produce, reprezintă o ieșire din limitările
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mai face distincția între sacru și divin, suprapunând semnificațiile acestora 75. Alți autori însă, acreditează ipostaza medierii între lumea profanului și cea a divinității, pe care sacrul și-o însușește 76. În acest fel, viziunea creștină conferă omului religios posibilitatea transcenderii spre sursa sacrului, adică spre Dumnezeu, prin originea divină a lui Iisus Hristos, care nu este nici sacru, nici profan, ci sfânt 77. "Sacrul stă între divin și om"78. Privitor la înțelegerea termenului în creștinism, Julien Ries este unul
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
posibilitățile de afirmare ale umanului 170. Raportând fenomenul creației artistice la contextul existențial originar al lumii, descoperim o serie de interconexiuni subtile între starea inițială și finalitatea acesteia, ca o tendință de depășire a limitelor fizice și spirituale, ca o transcendere către o lume superioară celei efemere. Semnificând o replică la un nivel mai redus a actului primordial al facerii lumii, după unii autori, procesul creației artistice are inserată în codul său genetic tendința naturală de orientare către supranatural, către și
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în cadrul creației artistice, a acestui însemnat fenomen cu conotații supranaturale, se descoperă în ultimă instanță și prin efectele pe care aceasta le produce asupra artistului și a creației realizate. Din acest punct de vedere, inspirația divină oferă posibilitatea unei triple transcenderi: cea dintâi a artistului ce realizează opera, prin contactul direct cu materialul și informația revelate pe cale divină, cea de a doua, a operei de artă realizate ca urmare a descoperirii modelului inspirat, aceasta trecând din planul anonimatului valoric în cel
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
treia, a privitorului intrat în dialog vizual și spiritual cu opera de artă, care i se înfățișează ca un produs sublim al conlucrării creatoare dintre om și divinitate. Ne punem însă adeseori întrebarea: cum devine posibil un asemenea proces de transcendere, cum ia ființă, sau prin ce mijloace poate fi el înfăptuit? Răspunzând acestor dileme, Mihail Diaconescu observa că "inspirația artistică și inspirația sacră pun în evidență condiția omului, care, semnificându-se, semnifică totodată ceva de dincolo de el și de ordinea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
eveniment fundamental al realizării operei de artă, el îmbinând capacitățile intuitive și elanul creator al artistului printr-un proces de osmoză unică și irepetabilă, în urma căreia creația nu mai reprezintă un simplu scop în sine, ci un important mijloc de transcendere 219. În acest context, pornind de la argumentul că arta este o formă de căutare și revelare a comuniunii spirituale între cer și pământ, sacrul deține valoarea unui reper fundamental al desăvârșirii creației, devenind o condiție sine qua non a operei
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
complicate etc"292. Pe lângă elementele lumii naturale, o formă la fel de frecventă de reprezentare religioasă, despre care Velasco mai relatează 293, este și cea a recurgerii la simbolurile ce exprimă dispariția naturalului, a mundanului sau a umanului, sugerând prin aceasta posibilitatea transcenderii către Mister 294. În ce privește religiile cu caracter profetic, Misterul ia imaginea unui Dumnezeu personalizat 295, ale cărui atribute divine se deosebesc în totalitate de starea de existență a oamenilor. În ansamblu, din perspectiva diferitelor viziuni filosofico-religioase referitoare la formele de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
vorba despre o credință profundă în promisiunea unei vieți ulterioare celei pământești. Cultul morților și extrem de vasta iconografie pe care arta egipteană i-o închina 349, descriu o imagistică destinată eminamente facilitării trecerii către cealaltă lume, printr-o metaforă a transcenderii, cum rar a fost dat să întâlnim în perioadele ce au urmat, fapt ce întărește, o dată în plus, credința că esența artei egiptene a fost una prin excelență religioasă 350. Trecând într-o altă dimensiune artistică și spirituală proprie culturilor
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
atingerea unor înalte idealuri ale ființei umane. Analiza acestor aspecte demonstrează comuniunea dintre cele două domenii prin existența a numeroase exemple, dintre care, pe unele vom încerca să le expunem în mod sumar și noi. Astfel, dacă religia sondează ideea transcenderii, a ascensiunii spirituale spre lumea ideală, căutând să stabilească legătura cu divinitatea, arta încearcă, la rândul său, transpunerea privitorului într-o lume superioară, indicând prin intermediul frumosului artistic calea spre absolut. De altfel, noțiunea de frumos este cea care aduce religia
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
arta transcendentală. În această lumină, arta sacră este cea care deține o semnificație religioasă, fie prin mesaj, fie prin formă, temă sau stil. Fiind ghidată de un ideal de factură spirituală, ea urmărește să-și autodepășească natura materială, urmărind idealul transcenderii. 5. Arta sacră = arta veritabilă. Această din urmă interpretare, oferă expresiei de artă sacră sensuri mai largi, ea nefăcând referire, în mod strict, la operele de artă ce prezintă un conținut religios, ci, în general, la expresiile cele mai elevate
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
tipuri de valori în două perechi opuse de categorii de nivel de generalitate mai crescut. în prima opoziție, unele valori reflectă motivația pentru întărirea <afirmarea> de sine (putere și realizare), pe de-o parte, și valori care reflectă motivația spre transcenderea sinelui (universalism sau bunăvoință), pe de altă parte. în a doua pereche întîlnim la un pol valori care reflectă motivația pentru conservatorism (tradiție, conformitate și securitate), iar la polul opus valori care reflectă motivația pentru deschiderea spre nou (autodirecționare și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
la un pol valori care reflectă motivația pentru conservatorism (tradiție, conformitate și securitate), iar la polul opus valori care reflectă motivația pentru deschiderea spre nou (autodirecționare și stimulare) (vezi figura 2). într-o diagnoză recentă desfășurată în România, am calculat transcenderea sinelui, întărirea sinelui, deschiderea spre schimbare și conservarea valorilor, folosind indicatorii agregați după metodologia propusă de psihologul israelian. Bazîndu-ne pe scorurile agregate ale acestor dimensiuni, am măsurat mai apoi două variabile bipolare, și anume: 1. Valorile dependenței versus valorile interdependenței
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
conformare, tradiție și siguranță. Un scor negativ reflectă contrariul. Gheorghiu, Vignoles și Smith (2010) au observat că scorurile naționale pe aceste dimensiuni converg semnificativ cu indicatorii specifici ai individualism colectivismului. 2. Valorile concentrării asupra altora versus valorile concentrării asupra sinelui: transcenderea sinelui întărirea sinelui. Scorurile pozitive evidențiază valori ridicate ale universalității și ale bunăvoinței, iar scorurile scăzute reflectă valori ale hedonismului, realizării și puterii. Scorurile negative ilustrează contrariul. La nivel cultural, această dimensiune este diferită și separată de individualism și colectivism
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
sine ierarhic, care se referă la percepția relațiilor interpersonale ca fiind ierarhice și servind sinelui. Totodată, dacă analizăm răsplata pentru angajare, cercetarea a indicat o relație a acesteia cu conservatorismul (și implicit cu componentele sale conformismul, tradiția și securitatea) și transcenderea de sine (și implicit cu domeniile pe care le cuprinde universalismul și bunăvoința). Complexitatea socială, conform studiului lui Bond și al colaboratorilor săi (2004), corelează cu transcenderea de sine, pe cînd controlul destinului se află într-o relație semnificativă cu
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
acesteia cu conservatorismul (și implicit cu componentele sale conformismul, tradiția și securitatea) și transcenderea de sine (și implicit cu domeniile pe care le cuprinde universalismul și bunăvoința). Complexitatea socială, conform studiului lui Bond și al colaboratorilor săi (2004), corelează cu transcenderea de sine, pe cînd controlul destinului se află într-o relație semnificativă cu conservatorismul. Religiozitatea corelează pozitiv atît cu transcenderea de sine, cît și cu conservatorismul, și negativ cu promovarea de sine. Aceste rezultate sînt compatibile cu poziția conform căreia
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
pe care le cuprinde universalismul și bunăvoința). Complexitatea socială, conform studiului lui Bond și al colaboratorilor săi (2004), corelează cu transcenderea de sine, pe cînd controlul destinului se află într-o relație semnificativă cu conservatorismul. Religiozitatea corelează pozitiv atît cu transcenderea de sine, cît și cu conservatorismul, și negativ cu promovarea de sine. Aceste rezultate sînt compatibile cu poziția conform căreia persoanele religioase se caracterizează prin afirmare de sine în viața civică și politică (Leung et al., 2002), altruism și apropiere
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
durerii ce ne desfigurează cere, prin contrast, idealul unei fericiri absolute; experiența lucrurilor frumoase și osândite ruinei cerc, prin contrast, imaginea unei frumuseți inalterabile; stavila morții neînduplecate cere, prin contrast, nemurirea. Orice mare creație de cultură e însuflețită de avântul transcenderii limitelor terestre. Dacă, din acest punct de vedere, civilizația se dezvoltă în cadrele morții, cultura ne apare ca o uriașă sfidare a morții, prin invocarea în simboluri plastice a primăverii veșnice de dincolo de mormânt. Toate epocile de creație culminantă din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fiecare lucrând ca niște adev...rate chei ce deschid abilit...ți de vindecare profund..., sufleteasc..., la distant..., în trecut sau chiar în viitor. Aici se învăț... simbolul puterii, vindec...tor emoțional și al deschiderii de câmpuri, al distanței și al transcenderii prin timp și, opțional, în funcție de maestru, simboluri ale comunic...rii sau ale dragostei. Tratamentul utilizând Reiki de gradul al doilea necesit... un timp mult mai scurt, energizarea obiectelor dureaz... mult mai puțin în comparație cu gradul I; astfel, efectul este prelungit, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
unei noi "subculturi" cu tentă populară sau de masă. Alții concep transmodernismul ca "atmosferă", ca ethos al vocației, evocând blagianul destin creator al omului sau filosofia vocației lui C. Rădulescu-Motru. Aspirația aceasta e percepută și-n Statele Unite ca dorință de transcendere a limitelor impuse de neomodernism și postmodernism, o trecere peste ceea ce Max Weber numea "cușca de fier" a instrumentarului îngust, specializat al modernității, dar și a fragmentarismului și relativismului postmodernității. În limbaj eminescian, identitatea (arheitatea) nu se opune, ci condiționează
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
numai în Adam și Eva. Grăitor că postmoderniștii români nu se recunosc în romanele lui Rebreanu, autorul lui Ion intrând pe lista cărtăresciană a scriitorilor clasici "depășiți", care ar trebui eliminați din programa școlară din liceu. Dragostea este pentru Tereza transcenderea opacității trupului în atingerea trupească. Intrând în apartamentul lui Tomas, tocmai atunci mațele Terezei au început să chiorăie, ca și când mama ar fi răscolit-o cu râsetele ei, stându-i stavilă în calea iubirii. Dar Tomas a ignorat chiorăitul și a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
proză parabolică, cu un epic redus, cu elemente fantastice și poematice, grefată pe tipare mitice și turnată într-o scriitură artizanală, uneori prolixă. Astfel, romanul În preajma legendei (1989) conjugă tema creației cu erosul și cunoașterea, descriind alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile arhetipale și speculațiile paraștiințifice, textul descrie autocreația personajului-narator, care parcurge o inițiere multiplă - erotică, estetică și mistică. Punctat de introspecții abisale și întrerupt de divagații eseistice, nucleul narativ se coagulează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
a "ființei-aici", nu este decât drumul care duce spre elaborarea chestiunii Ființei - mai precis: chestiunea fundamentală se poartă asupra sensului Ființei - problemă nu numai obscură în sine, dar și atât de rău pusă în evoluția metafizicii occidentale. A doua transcendere pe care ne-o înfățișează analitica existenței, după cea care deschide individul spre lume, este cea care îl îndreaptă spre ceilalți oameni. într-adevăr, nu există Eu decât în relație cu Celălalt, sau, ceea ce psihologiile cele mai lipsite de speculație
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sa existență, care adică o pune în joc, ca miză, o supune pericolului. Din faptul că esența omului rezidă în existență, că existența omului este fără esență, urmează o continuă contestare a existenței sale. Aceasta este sursa angoasei care însoțește transcenderea dinspre aparență spre ființă a fiindului care suntem noi. în fine, în al cincilea rând, omul este angajat în transcenderea de la o existență inautentică la o existență autentică. Astăzi, cel mai adesea, omul se află în rătăcire, decăzut de la fondul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]