1,221 matches
-
Lauda somnului, poetul din Lancrăm va sui către un da nietzschean al celebrării frumuseții firii și al tărâmului natal, al vieții în diversele ei hipostaze, iubirea peste toate. Fascinația liricii blagiene vine din necontenitul zbor al gândului, proiectând mitic și transfigurând poetic universul și ziua umană un izvor nesecat al emoției intelectuale: "Lumea e albastră haină,/ în care ne cuprindem strânși în taină,/ ca vraja sângelui să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Poetul primește de la Marele Anonim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este o tensiune continuă. Absolutul ca oprire definitivă, este "frate cu moartea", afirmă Eminescu. Bucuria de a trăi este exprimată prin excelență și de pictură, sculptură, arhitectură, precum și de arta cântului. El Greco exaltă viața întru îndumnezeire prin lumina selenară care transfigurează eteric omul năzuind spre lumina cerească; Tițian serbează în imagini strălucitoare erotismul și gloria frumuseții feminine; arta lui Vermeer exprimă bucuria luminii pure, de cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face să răzbată în densa beznă ce ne înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
destinului, al moirei. Pentru Omar Khayyam jucărie a timpului, fum și cenușă este sensul vieții și al lucrurilor omenești; și totuși, pentru cei aleși ar exista un sens ascuns, numai de ei știut. Pentru Petrarca, Goethe sensul vieții este iubirea transfigurată de poezie. Pentru Lala Lal Ded, dansul care ne unifică, ne confundă cu Brahman, cu Unul primordial. Pentru Boethius atingerea perfecțiunii morale, pentru Giordano Bruno tensiunea suitoare a intelectului "eroic", dincolo de stele și cer, în eliberarea radicală prin mistuirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o lume de noroi precum cea a Parisului Tu m'a donné ta boue et j'en ai fait de l'or. Într-o primă perioadă, Arthur Rimbaud află sensul în a locui în turnul cel mai înalt al poeziei, transfigurat de toate iluminările, pentru ca apoi să considere că, dat fiind infernul vieții, este un nonsens să mai scrie. Pentru Nietzsche sensul este să fii pur, să fii poet "Nur Narr, nur Dichter" "numai nebun, numai poet", și să te înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
etern care reunește triada supremei axiologii. Precum afirmam și în altă parte, muzica dezvoltă poetica cea mai eliberatoare, acest lucru mai ales în secvențele lente, în care vibrația melodică suavă, elevată, răscolitoare posedă prin excelență magia de a sublima și transfigura neliniștea ontică. Așa are loc cu mișcările adagio și andante din concertele pentru pian și orchestră ale lui Mozart, fiorul dramatic din Simfonia neterminată și trio-ul Nocturna ale lui Franz Schubert, tensiunea infinită din Cântecul de mulțumire adresat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Paul Valéry Ce este absurdul ? Conceptul de "absurd" se referă la două realități: ceea ce este anti-existențial și ceea ce este împotriva unei realități superioare, creată de om: această neorealitate este poezia, înțelegând prin poezie atât arta verbului, precum și pictura, sculptura, muzica transfigurate orfic. În ce privește implicarea absurdului în poezie, aceasta comportă două aspecte: absurdul ca temă a liricii și absurdul privind modul de a privi ființa poeziei. Absurdul temă existențială În raport cu viața, absurdul este ceea ce o neagă: suferința, moartea, răul. Toate trei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sunt decât un mijloc de a glorifica viața, în tragedie, pateticul nu are valoare estetică decât în măsura în care este sublim”2. Moartea și suferința, calamitatea socială sau cea existențială, evenimentele teribile ale existenței pe care tragicul le pune în joc sunt transfigurate estetic prin intermediul sublimului și devin prilejuri de afirmare și celebrare a umanului. Făcând aceeași analiză conceptelor de „tragic” și „sublim”, Ileana Mălăncioiu 1 arăta că pentru nici unul dintre marii vinovați tragici păcatul nu este sublim; sublimă este ispășirea și puterea
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
le scap???-n cale...", („Sarape deal") sau de „corn de aur": „ Câte-odat?-n corn de aur ei r?sun?-n dep?rtare, Trezind sufletul p? durii, codrilor adânci cantare " {„Memento Mori") Înzestrat cu o autentic? „voca?ie edenic?", poetul deseneaz?, transfigurând magic orice dimensiune a realului, spa?îi arhaice vibrând de rezonan?ele muzicale ale unui timp imemorial adev?rât? „patrie a dorului" (Ro?a Del Conte) spre care gândul eminescian se Intoarce pentru a c?uta frumuse?ea acelui „ ideal
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fund de v?i spre dealuri. O insul? departe s-afost ivind din valuri; ??rea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, st?pânitor de mare ". Luna este Ins? nu numai un simbol al universului transfigurat În chip magic Într-o feerie nocturn?, ci ?i imagine a ideii de cunoa?tere (că În „Scrisoarea I"). Lumină ei reveleaz? orizonturi necunoscute În acest ?inut În care „aburi se ridic? din fund de v?i spre dealuri", „o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mai ult ca pe sine: să trăiască prin locuri ascunse, singur, să fie alungat ca și ea, toată viața, să naibe parte de liniște nici noaptea. Să Îndure ploile și viscolul și să rabde de foame. Blestemul mamei sale, Îl transfigură pe Ion Într un cerb mândru și frumos. Trăia În pădure, mereu era fugărit de vânători ori de lupi, iarna tremura de frig și nu găsea deloc mâncare, căci prea se Înfruptase cândva și din varză și din castraveți și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
În Stâlpi de sare rolul clișeelor literare e încă și mai puternic. Aceleași scene sunt povestite la persoana întâi, apoi către de un alt personaj, apoi de un "povestaș" (un rawi, rapsodul care încântă adunările cu istorii și poezii), care transfigurează totul după modelul basmelor arabe. Tragedia prin care trece Maha, beduina supusă umilințelor, căreia îi murise soțul în lupta împotriva englezilor, e transformată de rawi într-o poveste din vremea cruciadelor, o cascadă a fanteziei, cu emiri, nestemate, castele și
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
reușește să transfere faptele brute în plan literar și să găsească totodată un ton sau o nuanță de ton adecvate. Cu alte cuvinte, amintirile autobiografice, în stricta lor materialitate, sînt lipsite de valoare. Pentru a le înnobila, trebuie să fie transfigurate artistic. Supuse chimismului intelectual propriu transfigurării, datele materiale autobiografice din memorie se contopesc, creând, bineînțeles, o autobiografie mitică, quasi-paralelă cu biografia autentică și, într-o anumită și bună măsură, mistificatoare a biografiei autentice, scriitorul amintirilor autobiografice creându-se pe sine
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
aș numi, folosind un adjectiv, utilizat în bibliografie, biografia ascunsă. Dar uneori insuficient de bine ascunsă pentru ochiul cititorului familiarizat cu textele argheziene „scrise pe dedesubt”, deci pentru ochiul cititorului care poate intui informațiile autobiografice ascunse mai rafinat decât cele transfigurate în Icoane de lemn 2, Poarta Neagră 3, Răzlețe 4 și în alte volume decât cele citate sublinear din ediția Scrieri, în numeroasele articole și „tablete”, care, citite în suita lor cronologică și cunoscând circumstanțele sociale, politice și culturale concomitente
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
neglijată de tatăl recăsătorit, a fost crescută de bunica maternă, o croitoreasă săracă și demnă, care compensa cu infinită iubire condițiile modeste de trai (o dovedesc paginile memorialistice din volumul Oblic peste lume, publicat în 1979, dar și tablourile ce transfigurează adorația pictoriței pentru cel mai important personaj din viața ei). Fata fragilă și sensibilă, cu apetit intelectual și imaginație creatoare, s-a măritat întîi cu un bancher, care e de presupus că nu-i împărtășea propensiunile artistice și de aceea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
precum Paul Laforgue în Franța), cu deschideri spre existențial și social - (3) Barbu: autor al celei de-a doua revoluții posteminesciene a limbajului poetic (în sensul "poeziei pure" mallarmeene) și introductorul temei "balcanice" tratate în aceeași cheie - (4) Blaga, care transfigurează modern mentalitatea tradițională, arhaică, iar prin ecourile din Expresionismul german recheamă setul de influențe care, în alt moment, modelaseră personalitatea poetică eminesciană. Avangarda "eclectică" din interbelic, reprezentată de: (1) Vinea, ca mare "animator" și go between al curentelor europene de
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
demonul răzbunării. Pentru comparație poate fi util musical-ul Moulin Rouge! (2001) al lui Baz Luhrmann cu stilul glamour corcit cu vodevilul și drama pasională reluînd în cheie musicală mitul lui Orfeu coborît în Infern. Sweeny Todd vine din Infern transfigurat de ură, nu mai rămîne aici decît impresionanta beție de roșu sangvin, expectorat nu de plămînii tuberculoși ai sensibilei iubite sau al decorurilor flamboiante, ci de carotidele deschise cu o mișcare grațioasă de arc de cerc, urmate de mișcarea de
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
căutăm analogii în spațiul nostru cultural, mai mult decât un substrat. Literatura lui Ramón ni se înfățișează ca o colecție de întâmplări în (i)realitatea imediată, "stare de corp" a "mamiferului" care scrie, după cum spunea el însuși, modalitate de a transfigura banalul prin metafore insolite și de a elibera cuvintele de sensurile convenționale, deja prea tocite. Că așa stau lucrurile o demonstrează aproape toate scrierile sale, de la El libro mudo și Morbideces, la El Rastro și Automoribundia, de la El hombre de
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
doi detectivi improvizați realizează - din punctul de vedere al maiorului - involuntar un studiu despre condiția scriitorului în lumea contemporană și despre relațiile care se stabilesc între real și imaginar la nivelul unei opere de ficțiune. Modul în care realitatea este transfigurată în ficțiune este fără îndoială una dintre mizele deloc secundare ale acestei cărți. O alta ar fi dată de specificitatea lecturii. Același text poate reflecta în mintea unor cititori cu pregătire diferită, semnificații opuse. Un scurt fragment de dialog între
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
de gips, în care m-am gîndit la Păunescu, o pagină jumate. D.P.: În Voința de putere, care se petrece aici, la Cluj, noi o recunoaștem și pe Miriam... N.B.: Pe Rita, da. În detalii se vede maestrul" D.P.: În ce măsură transfigurați aceste personaje și cît le păstrați reale? N.B.: Păi, ele trebuie să corespundă schemei mele tactice epice. Eu am un desen, nu?, cu ce trebuie să se întîmple. Minda trebuie să decadă. O falsă decadență, dar, în ochii tuturor, el
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
de-a face cu formele triviale de seducție obișnuită, cele în cursul cărora spiritul moare înăbușit de patima cărnii. Cînd în schimb, balanța înclină de partea spiritului, vom avea de-a face cu formele culturale ale seducției umane. Carnea este transfigurată și dorința ei capătă sensul sublimat al unui ideal cultural. În fond, orice formă de creație și de performanță culturală poate fi înțeleasă în termeni de seducție spirituală. Cu o astfel de definiție a seducției și folosind totodată cuplul metodologic
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
citate: "...să revin la Nichita; am citit la acest poet - îi umblau amețite și verbele - care ajunsese să scrie orice și oricum (și cu toate acestea curgeau fluvii de laudă spre El, iar El le primea ca o Sahară nesătulă, transfigurat de baia asta de lingușiri totale), versuri ca: " Viața s-a născut din apă (...)". "Foaie verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decît sindroame de murire a limbii în el". Sau despre Sorescu care ar fi "un
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
intersecție a două realități fundamentale: una imediată, figurativă și ușor reductibilă la drama mundană, cealaltă proiectată mistic, vizionară și incoruptibilă. O copleșitoare majoritate a lucrărilor sale trăiește tocmai în această ambiguitate fertilă; scenele sociale sînt, de fapt, procesiuni, suferința se transfigurează și devine patimă, chipurile emaciate au lumini sacerdotale, iar regii nebuni sînt niște posedați ai zădărniciei. Așezată deopotrivă în tangibil și în metafizic, această pictură se hrănește din lumea nemijlocită, dar își ia și cuvenitele precauții în ceea ce privește aspirațiile spirituale și
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
ca o roză răstignită: ŤPămîntul nu era decît/ Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea liniștii uitatť". în filigranul analizelor lui Ilie Constantin se află așadar un ideal al Formei care absoarbe impuritățile și dizarmoniile de tot soiul, le transfigurează în sensul suveran al Lyrei, "ca o suavă lamentație a ființei ce se consumă dăruindu-se lumii". "Lamentație" la fel dăruitoare în versurile proprii ca și în comentariul dedicat versurilor Celuilalt, despre care poetul nostru, în majoritatea cazurilor, ar putea
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
Machault și Beethoven, Schumann și Grieg până la Verdi și Hogo Wolf, Albeniz și Debussy; Sabin Pautza (Virées d'humeur pentru voce și pian) își imaginează întrevederea sa cu versurile tristantzarești ca pe un dialog cu straturile adânci ale folclorului românesc, transfigurate în teme de colind sau de cântec lung; Adrian Pop (Sept Fragments de Tristan Tzara pentru mezzosoprană și pian) pune, ca și Dan Dediu, serioase probleme de construcție sonoră, probleme la care găsește soluții binevenite, uneori chiar avântate, iluminate; Felicia
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
a avut ochi albaștri, fiindcă toți copiii au avut, la rându-le copii. Și numai soru-mea i-a moștenit ochii și culoarea părului. Era un om, cum spun, fermecător. Dar așa era ziua și în spațiul casnic. În biserică era transfigurat. Mi-aduc aminte la Vinerea Mare, la Prohod, o noapte, parcă văd și acum, când purta pe spate - el era parohul - când purta pe spate epitaful Mântuitorului, plângea, îi curgeau lacrămi. Și eu, eram mititică și întrebam: dar bunicul de ce nu
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]