1,137 matches
-
poezii intră cele trei elemente, despre care am mai discutat în alt capitol: melodicitatea; caracterul incantatoriu fermecare, vrăjire (thauma lui Pindar, incantamentum al lui Ovidiu, Zauberung hölderlinian, enchantement al lui Rimbaud); și caracterul inițiatic inducția unei stări sufletești inefabile, până la transfigurare, eliberarea într-o suprarealitate capabilă să ne nască din nou pe un plan spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
inducția unei stări sufletești inefabile, până la transfigurare, eliberarea într-o suprarealitate capabilă să ne nască din nou pe un plan spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind samădhi. Precum afirmam și în altă parte, poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical și fior metafizic. Este magie, este transmutare în negrăit. Precum știm, la anticii elini recitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la cotidian. Dar, ca oaspete al luminii, care are datorie față de gazdă, prin tot ce am realizat faptă și gând am afirmat viața și natura pe care le-am celebrat până la sacralizare pentru că natura îmi oferise acel al treilea ochi. Transfigurarea trăită poate avea analogie cu conceptul sanscrit samădhi, care este de asemenea o stare extatică, o beatitudine supremă, urmare a unei intense și îndelungi meditații asupra eliberării dhyana. Și dacă, într-o pentagramă, am scris: "transposibilul frate cu Nirvana", este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ultimă, dar separată, suită pe alte căi de meditație. Pe când Nirvana este o beatitudine extremă finală, transposibilul este, repetăm, eliberare în desfășurare necurmată. În starea nirvanică conștiința sinelui este păstrată, în transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății metafizice în radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno: tensiunea infinită a intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice datum care alcătuiește o lume nelumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
toria cosmic?, Îngerul, demonul, titanul, zbur?torul. Asemenea unui poeta vates, Eminescu readuce „din str? funduri ini?iatice", „motive grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului mare sau a celui mic": motivul vârstei de aur, al insulei, al codrului, al cuplului, transfigurarea sufletelor, stingerea, micro ?i macro-timpul, cosmogonia, apocalipsa. De?i ne poart? cu gândul la universul romantic, aceste motive „vin de mult mai de departe, din str?vechile În?elepciuni tradi?ionale, de la noi sau din foarte Îndep?rtate arii de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
plan literar și să găsească totodată un ton sau o nuanță de ton adecvate. Cu alte cuvinte, amintirile autobiografice, în stricta lor materialitate, sînt lipsite de valoare. Pentru a le înnobila, trebuie să fie transfigurate artistic. Supuse chimismului intelectual propriu transfigurării, datele materiale autobiografice din memorie se contopesc, creând, bineînțeles, o autobiografie mitică, quasi-paralelă cu biografia autentică și, într-o anumită și bună măsură, mistificatoare a biografiei autentice, scriitorul amintirilor autobiografice creându-se pe sine ca personaj și creator al propriilor
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
în deplină sintonie cu el, capabil să-i secundeze erudiția, superior chiar în mînuirea limbii lui Cicero; acceptase pînă și dezinteresul acestuia pentru poezia lui de dragoste, recunoscînd în sinea lui că mult cîntata Laura era rodul propriei mistificări, al transfigurării, de dragul efectului estetic. Nu-i va da satisfacție lui Giovanni nici cînd, rănit sufletește, acesta îl va părăsi, pentru a-și căuta aiurea făgașul ca mare latinist; bătrînul se va mulțumi să-l vegheze și să-l sprijine de la distanță
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
și evocări al universitarului orădean Valentin Chifor (născut în 1939), intitulat Escale, ne oprim asupra unui comentariu de un acut interes, închinat "imaginarului erotic". Natural, autorul evocă la început factorul existențial corespunzător, deopotrivă generator de frenezii, curiozități, beatitudini, anxietăți, confuzii, transfigurări, anomalii: "Precum magnetul grupînd pilitura, erosul cu derivatul lui subliminal pornografia cristalizează toți porii simțirii tineretului încă novice, dar și ai adultului, în cazul din urmă ca-ntr-un exercițiu de confruntare a experienței sexuale proprii cu a altora...". Negreșit
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
și-a suflat mucii lautreamont la douăzeci de ani scaunul de ceară al lupului rău topindu-se la foc ascuns din capra cu trei iezi povestirea fără nici un pic de humor a lui creangă" (ibidem). Punctul de plecare al mirabilelor transfigurări este adesea, după cum menționam, fenomenologia trupului uman, care e martorul de căpetenie al eșecului, rană la figurat dar și la propriu, "culoar pentru alergarea iadului prin sine însuși", "sînge ca o cămașă fără nasturi ca o pînză de in necusută
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
creadă că este "ilustrativă ori programatică. Dacă e vorba de culori, aceasta înseamnă mai mult o simbolică a lor, decât aparențe fizice. În fond ar vrea să fie o prospectare a orizontului uman integral, de la neantul nonexistenței, până la transcenderea și transfigurarea ei, făcând această ascensiune într-o spirală care să ne poarte prin toate realitățile posibile, prin regnuri, prin modalități și dimensiuni ale realului" (pag.98). Simfonia a 7-a "Volume", op.29 "apare ca o opoziție totală la cea de-
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
absența experienței poetice. Ea poate fi aceea a unui afect - mânia, de pildă. La urma urmei, poezia occidentală începe odată cu mânia lui Ahile, care declanșează Iliada: "Cântă, Zeiță, mânia ce-a-prinse pe-Ahil Peleianul... Acesta este un afect. Poemul este spunerea și transfigurarea acestui afect printr-o lucrare a limbii asupra ei înseși. Fundamental. Nimic altceva. A ieși în afara acestui cadru înseamnă a ieși din poezie. Sau, sub forma unei întrebări: oare a ieși din această dublitate nu ar însemna a ieși din
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
el încă urcă rugăciunea spre toamnă, miracolul simplu al visului către cealaltă ființă a ta, care nu a vrut să se nască aici, preferând lumina și plăcerea de a te arăta cu degetul... * Omul nu visează câtuși de puțin la transfigurare ori să creeze în sine un om „nou“... Cu un entuziasm plin de credință, privirile îi sunt îndreptate către un alt fel de lume, în care să nu mai fie amenințat de absurd, de timp, de moarte... „Moartea unui entuziast
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu poartă necesitatea a nimic. Omul nu este necesar lumii. Factorul spiritual este un principiu care orientează lumea în funcție de starea de dispariție obiectivă a omului, purtător de trecut și creator de certitudini, pe care le numim cunoaștere. Manifestările cunoașterii încearcă transfigurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă de substituție, încearcă actualizarea punctului ideal al viitorului conceput în prelungirea lumii. Miza este morală, pentru că orientează lumea către un înțeles pe care lumea nu îl are. Omul se proiectează în simulacrul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pentru ca lumea să se poată concentra în punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă nu falsă; este, mai degrabă, vorba despre identificarea vieții de către lume prin transfigurarea energiei obiective în punctul perfecțiunii ei absolute. Această transfigurare are valoare morală, pentru că manifestă o intenție subiectivă de dobândire a sensului. Pentru lume, viața nu are înțeles, fiindcă viața poartă necesitatea omului, element care poate modifica viitorul lumii. Dar lumea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă nu falsă; este, mai degrabă, vorba despre identificarea vieții de către lume prin transfigurarea energiei obiective în punctul perfecțiunii ei absolute. Această transfigurare are valoare morală, pentru că manifestă o intenție subiectivă de dobândire a sensului. Pentru lume, viața nu are înțeles, fiindcă viața poartă necesitatea omului, element care poate modifica viitorul lumii. Dar lumea nu comportă nici un alt fel de viitor în afara propriei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Omul nu poate modifica decât punctul ideal al viitorului în care se proiectează ca ființă morală, pentru a crea replica socială a lumii. Viața precede lumea și, ca precedent subiectiv uni versal care își poate concepe sfârșitul, este principiul tuturor transfigurărilor care dobândesc sens în prelungirea lumii. Dacă viața nu ar fi anterioară lumii, omul nu s-ar putea transfigura în energie subiectivă și nu s ar putea manifesta astfel în prelungirea lumii, nu ar face decât să își transceandă spiritual
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pe care omul o creează ca lume distinctă în interiorul lumii, este metafizică în măsura în care, în sine, omul este o existență care nu are nevoie de lume. Este metafizică pentru că își construiește sfârșitul după modelul precedentului subiectiv al vieții, ca principiu al transfigurării tuturor lucrurilor. Dacă omul are un destin, destinul lui este să distrugă punctul perfecțiunii absolute a lumii în care trăiește, și poate chiar lumea întreagă, pentru a îl transfigura în eve niment subiectiv absolut, după modelul metafizic al replicii sociale
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
empatică a înțelegerii, de rezonanță spirituală, ține de saltul, de înalta relație-realitate de a fi cu „altul” în chiar domeniul de autoritate unde Adevărul, Binele și Frumosul sunt, în sublim, una: elita slujitoare, mântuitoare. În acest caz transferul operat este transfigurare. Dezghiocare până în inima vieții ființei umane, aforismul gânditorului V. Fetescu surprinde zvâcnetul transsubiectiv. Realizezi că relația ta cu tine însuți, ca subiect, nu se consumă odată cu obiectul tău. Cu acut spirit de observație, aici autorul arată cu îngrijorare spre democrația
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
merită să fie acceptată provenind de la un prestigios specialist. Primul volum din suita Basmelor fantastice românești, intitulat Fata răpită de Soare, a cuprins "basme ale aspirației sideral-edenice (înfățișând figuri, peisaje, simboluri ale lumii celeste)". Volumul al doilea, Frumoasa Lumii, conține "transfigurări fantastice ale lumii pământene, reale." Volumul al treilea, Inimă putredă, e alcătuit din "basme ale incursiunii în teritoriile infernale ale afundurilor subterane". Volumul al patrulea include Basme superstițios-religioase. Evident, clasificările nu sunt rigide, strict delimitate, cele trei lumi - celestă, pământeană
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
nu s-a călugărit. N-am aflat niciodată dacă era cu adevărat credincios, a ascuns lucrul ăsta cu grijă., probabil ca Între noi să nu se ivească discuții aprinse și inutile. Era un om simplu, cu o mare putere de transfigurare și cu un enorm bun simț. Se purta bărbătește, și-mi dădea și mie curaj. În felul lui, a fost până la moarte un luptător. A luptat cu himerele. Cine ar mai putea să mai asculte cu atâta bucurie, ficțiunile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și la celelalte filme din program. CÎnd s-au terminat și Drumul către San Antone și Monstrul dement, se apropia deja de miezul nopții. Am sperat că o să Încheie cu Ginger Rogers, ca să vadă și Jerry scena cu moartea și transfigurarea, Însă În locul ei a fost Charlie Chan. La miezul nopții, cînd celebrul chinez a dispărut de pe ecran pîlpîind scurt, fără să apuce să-și termine replica, În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
docilitate și oportunism nelimitat: astfel s-a născut homo sovieticus. În tabloul lui Zinoviev, homo sovieticus ignoră compasiunea și căința: «Fără milă față de dușmanii poporului!», sloganul scandat cu ardoare în timpul proceselor mascaradă de la Moscova (regizate de A.I. Vâșinski), arată această transfigurare psihică. Cruzimea împotriva dușmanului de clasă este virtutea supremă. Himmler profera convingeri nu cu mult diferite când își îndemna subalternii din SS să aibă în vedere măreția «înfăptuirilor istorice» în aplicarea «soluției finale».” Putem afirma pe scurt, fără teama de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
coapse, până ce a oprit-o cu mâna. În fluierăturile și aplauzele spectatorilor, și-a dat capul pe spate, a Închis ochii, și-a lipit obrazul de pielea netedă, rece, a șarpelui și-a Împins sânii Înainte cu un gest de transfigurare simulată. E grețos, a zis Farah. Eu plec imediat, Johan. Nu-mi pasă dacă vii sau nu. Femeia se lupta cu pitonul, care o Încolăcise strâns. Chipul ei exprima totodată durere și extaz. Johan nu se dumirea dacă era prefăcătorie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
veneau uneori scrisori și pachete. Dacă Țiurih există cu adevărat, de ce m-aș Îndoi de Viața de Apoi, se Întrebă Gheretă Înfiorat de bezna În care trăise până atunci. Fețele musafirilor nu se mai scăldau demult În lumina intensă a transfigurării de la miezul nopții. În urma ei rămânea pasta ieftină a fardurilor care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se vede pe fețele nădușite de transpirație ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în faza de implozie era concentrată aici și în bar, acum consumând băutura pe scaune cu numele fiecăruia. Regula de timp, spațiu și acțiune a Teatrului lui Stanislavski era rezolvată. Urma acum întruchiparea personajului în acord cu etica vremii și transfigurarea realității fără a sparge canoanele prin sublimare sau extorcare a înțelesului ei metafizic. Adevărul care reieșea din textul vorbit și sorbit era realitatea sublimă în mizeria ei sublimă. Nimic subtil, nimic mascat, nimic presupus, ci expus de-a dreptul, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]