541 matches
-
legături (anomie). Orice societate se bazează pe un principiu de solidaritate. Indivizii sunt legați Între ei prin faptul că fac parte integrantă dintr-un principiu care Îi transcende: societatea. Astfel, În Formele elementare..., Durkheim afirmă că religia este o formă transfigurată a societății: adorând zeii pe care ei Înșiși i-au creat, oamenii nu au făcut altceva decât să-și adore propria societate. Dacă solidaritatea este un principiu inerent societății, ea este În același timp un principiu care are o istorie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
devenind și mentorul ei literar. În 1946 se căsătorește cu medicul Dan Crivetz. În 1972, la o zi după moartea lui, se sinucide. Aproape toate poeziile sale viabile compun o singură „cântare”, un poem unic în mai multe timpuri, variantă transfigurată a unui roman de iubire. În Fata lui Codru-Împărat (1939), poeta e o Sulamita valahă, care unește Cântarea Cântărilor cu folclorul autohton. Iubitul e un rege și un zeu căruia poeta îi compune imnuri sacre, oficiind ca o preoteasă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
de-a v-ați-ascunselea la sărbătoarea unei căsătorii. Moment în care este introdus cu abilă ironie sponsorul principal Coca Cola. Sticla cu elixirul dragostei urmînd să mai revină și într-o secvență similară din partea a doua cînd acțiunea este telescopată, transfocată, transfigurată sau - mai simplu spus - mutată pe platourile televiziunii. Așadar nu chiar film în film dar pe-aproape, ceea ce conferă verosimiltate montării de proporții a acestui musical (oricum revenit în modă și pe meridiane europene de la Resnais la Saura ori Kusturica
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
întîlnirea lui Menuhin cu el la vila Luminiș de la Cumpătu...deodată, am simțit un val de emoție sufocant. Am recunoscut partea a patra, Presto, din "Simfonia nr.7" a lui Beethoven. Doamne Dumnezeule!...Vă amintiți? Genericul "Seratelor muzicale Tv". Chipul transfigurat al lui Karajan dirijînd divin. Presto și Iosif Sava. Una din marile șanse ale vieții mele...
Dincolo de caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8087_a_9412]
-
provocat o scurtă, trecătoare confuziune. "Să se fi săturat în adevăr?" m-am întrebat în mine însumi, atribuind cuvintelor lui de revoltă un senz greșit. Este omul acesta în stare să se sature vreodată?" Un an mai târziu, pe Calea Victoriei, transfigurat, fericit, concetățeanul meu mă întâmpină întinzându-mi amical ambele mâni: "Ce bine-mi pare că te văd! Nici nu știi câtă mulțumire simt când întâlnesc un ieșean de al nostru", îmi spune el. "O, Iașul nostru! Bietul nostru Iași! Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Simion) G. C? linescu vorbe?te despre „peisajele transcendente" uimind prin transparen??? ?i lumin?, În care „arhitectură lui Eminescu dep???? te Închipuirea basmului", iar Roșa Del Conte subliniaz? frumuse?ea edenic? a „peisajului cu rezonan?e muzicale", a „peisajului arhaic transfigurat" Într-o adev?rât? „patrie a dorului". Zoe D.-Bu?ulenga descoper? În paginile liricii eminesciene „peisaje exprimând titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsate În crea? ie", sau „peisaje expresioniste" care exprim? tragismul existen?ei umane (că
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Încet ambele mâini, șoptind ceva cu ochii Închiși. Ceilalți trei se retraseră cu un pas. Era o Înfruntare a puterilor nevăzute. Aerul dintre el și Ștefănel se transformă, Încet, În flacără. - Aduc În lume puterile focului și ale nopții! rosti, transfigurat, Stăpânul Duhurilor Morților. Covorul de pe peretele dinspre miazănoapte luă foc și alunecă pe jos. Ștefănel fu Înconjurat de foc, dar flăcările nu-l atinseră. Rămânea nemișcat, cu ochii ațintiți spre dușman, zidit În tăcere și forță. - Aduc În lume puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar legea ,,nu dă viață” (Gal. 3, 21). Pentru cel care e conștient de moartea sa cotidiană, numai biruința lui Hristos asupra iadului și a morții poate da viață. Omul a fost făcut răspândind lumină peste o lume ce trebuia transfigurată 19, dar Dumnezeu l-a Îmbrăcat dupa cădere În ,,tunică de piele” (Fac. 3, 21). Pocăința trebuie făcută cât timp omul e În viață. Amânarea Înseamnă moartea, căci clipa În care ne surprinde nu poate fi prevăzută de nimeni; păcatul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
linia Eminescu Alecsandri Coșbuc Mateevici Goga, ca "poezie strigăt existențial, oracular mesianică și înverșunat-pamfletară", reluarea în dezbatere a unor constante neoromantice vierene din perspectiva întoarcerii la "matricea românismului" în stare să refacă întregul dezmembrat", poetica preaplinului evocată prin "trăirismul organic" transfigurat finalmente în moralism și mesianism", precum și textualizarea postmodernistă de care Grigore Vieru nu e străin, comentate de criticul chișinăuian, la fel și diversele aspecte menționate de către majoritatea exegeților și confraților de condei sunt aduse în prim-plan, constituindu-se astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mari rușini care s-a produs vreodată în cultura românească!"(p. 19). În acest sens, "mâinile" manolesciene au ceva din abilitatea maimuțelor care, după cum observă subtil într-un eseu al său Elias Canetti, folosesc ambele mâini la cățăratul în copaci. Transfigurat, cățăratul "la două mâini" se vede bine în comerț cu o mână dai, cu cealaltă iei. "Această senzație stranie, remarcă Th. Codreanu, a unui comercialism estetic o lasă și Istoria... manolesciană, reflex al postmodernei culturi de consum. O mână oferă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în tronuri domnești. Se întoarseră spre noi, speriați, încă nedezmeticiți, păstrând aura comuniunii lor tulburate. Am intrat și eu după Honor Klein. În clipa aceea s-a întâmplat un lucru ciudat. Când m-am întors și am privit-o, părea transfigurată. Fără paltonul greoi părea acum mai înaltă, mai plină de demnitate. Dar ceea ce m-a izbit a fost expresia ei. Rămăsese în cadrul ușii, extrem de palidă, cu ochii țintă la perechea aurită de lângă foc și capul dat mult spre spate; pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
au dezvăluit din plin, fără să știe, insatisfacția încercată în privința propriului trup, pe care au simțit nevoia să-l deteste, să-l chinuie, să-l urască în așa un hal... Antihedonismul își dezvăluie în mod simptomatic ura de sine, concentrată, transfigurată, deplasată, inversată ca sens, iar apoi îndreptată asupra unui obiect fantasmatic susceptibil de a incorpora totalitatea negativității acumulate în sine: plăcerea. Pentru că plăcerea epicuriană rămâne mult sub pericolele care i se pun în spate sau de forțele distrugătoare a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sunt permanente prin intermediul „climatelor mentale“ și nu prin invazia brută a faptelor în domeniul eterat al spiritului 71. Mitul fiind autosuficient, nu răspunde decât unei metode care evocă exhaustivitatea și imanența 72. Cu alte cuvinte, metoda apare aici ca expresie transfigurată și transpusă a proprietăților fundamentale acordate aprioric obiectului studiat 73. Adică între postulatul general, obiectul studiat și metoda reținută nu există riscul să apară contradicții 74. Ținând cont că mitul are misiunea de a împăca unele neconcordanțe, metoda de a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dar atunci revii la lipsa de conținut. Visul și muzicalul sunt pură incoherență. Mă privea cu o adevărate oroare, și explica domol: Nu... Nu... Nici chiar așa... și căutând mereu: Există indivizi cari au anumite vise, un fel de realitate transfigurată. Ca viziunea unei supralumi... Nu știu dacă e construită numai cu elemente din realitatea normală, sau e viziunea unui alt plan de existență. E un peisaj deformat, dar nu într-un mod vulgar, ca într-un vis de pensionar care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ceva demn de revolta Luceafărului. Dar, dimpotrivă, acolo se întâmplă, sub pământească vinovăție, ceva încântător: cei doi stau împreună, <<sub șirul lung de mândri tei>>, și Cătălin, ușuraticul, nevrednicul și netrebnicul de seducător adolescent, este cuprins și el de poezie, transfigurat parcă de lumina din sufletul fetei, ce reflectă lumina Luceafărului...Cum de nu vede Luceafărul lucrarea ce a și început să o facă pe pământ, înfrumusețând viața celor de aici?"259 (s. n.) Aidoma compozițiilor numite paragoni 260, opera permite o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dimpotrivă, ea a fost prea marcată uneori. Dar nu a lipsit, cred, niciodată la scara globală a poporului și națiunii. Resping, de asemenea, interpretarea Mioriței ca baladă a fratricidului românesc, pentru că nu rezultă de nicăieri că faptele presimțite, prevestite și transfigurate poetic s-ar fi Întâmplat cu adevărat. E mai curând vorba de presimțiri, temeri neguroase, iluminări asociate unei resemnări specifice reveriilor. Drept care, ciobănașul solitar, care se imaginează vorbind cu mioara lui, murind violent și căsătorindu-se alegoric Îmi apare - am
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
au dezvăluit din plin, fără să știe, insatisfacția încercată în privința propriului trup, pe care au simțit nevoia să-l deteste, să-l chinuie, să-l urască în așa un hal... Antihedonismul își dezvăluie în mod simptomatic ura de sine, concentrată, transfigurată, deplasată, inversată ca sens, iar apoi îndreptată asupra unui obiect fantasmatic susceptibil de a incorpora totalitatea negativității acumulate în sine: plăcerea. Pentru că plăcerea epicuriană rămâne mult sub pericolele care i se pun în spate sau de forțele distrugătoare a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sînt dintr-o dată parcă mai rezervat-constatative și mai obiective. Tărîmul evocat este unul de sine stătător care pare să ignore observatorul ținîndu-l la distanță. Greieri, cosași, țînțari, musculițe, flori și fructe umplu poemele de o rumoare senin-estivală în care omul, transfigurat, se confundă cu peisajul: secetă în sat - / din când în când albine / pe bluza cu flori. nici-un nor pe cer - un zumzet de albine printre albăstrele Cu o singură excepție, deschizîndu-și brațele doar atunci cînd observatorul e dispus să se
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
lucrurile să își piardă corporalitatea și să fie percepute ca niște emanații de energie care se pot contopi cu lumina divinității. Totul devine plutire, zbor, cântec, armonie, visare, sufletul e beat de soare și flori ca un fluture, eul contemplând transfigurat crinul, ciocârlia, privighetoarea, „nunta florilor”, manifestările firii în diferite momente ale zilei și ale anului. Evadarea din teluric și social, rezonarea cu ritmurile naturii îl fac pe acest poet ingenuu să declare că e invadat de un „senin potop de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
tablou "sunt un adio"..." Labirintul ontologic presupune căi primejdioase, greu de evitat; în Poteca, bunăoară, figurativul derivă din bestiarul mitic al lui Blaga: Numai ursul bătrân și căprioara rănită, numai șarpele vătămat, și privighetoarea fără de aripi se târăsc până acolo transfigurate și cad... O pseudo baladă, Mistrețul cu colți de argint, e piesa-etalon a unui Doinaș destins, de astădată apropiat imaginarului popular. Un "prinț din Levant", un fantast vrăjit de năluca unui mistreț năzdrăvan, își încită servii să-l vâneze; mirajul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cerul declanșează miraje: Rămâne un turn de nimenea văzut / Ce ne ridică-n fiecare zi să auzim / Mai limpede și rece nesfârșitul". Lucrurile, toate, cumulează mistere, de unde senzația imersiunii "în codrii unei limbi străine". Ziua de astăzi e "un ieri transfigurat / Jumătate centaur, jumătate mâine" (Limba străină). În contexte fluctuante ca acesta omul se scufundă în aventură inevitabilă, în clipă și în marele Timp. II Cu Infernul discutabil (1966), Ioan Alexandru își asuma rolul de comentator al existenței tragice, deși "pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o anume structură diatonică, explorând efectul de culoare creat prin suprapunerea acestuia cu rezonanța tonală a pedalei armonice din planul inferior; schimbarea de registru operată la nivelul liniilor melodice superioare. Cea de-a doua secțiune se încheie cu o ipostază transfigurată a motivului tematic principal, evident amplificat prin înlănțuirea continuă de acorduri majore și minore în răsturnarea a II-a, prin care avansează planul superior al texturii sonore (analiza armonică vizează în mod exclusiv planul superior al discursului). Linia melodică a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
convingător, care face ca tiparul urmat să devină identificabil și recognoscibil în fața privitorilor. În acest fel, arta sacră oferă imaginea unui model transcendent și a unei realități superioare celei lumești. În acest caz, divinitatea poate fi resimțită mai aproape de om, transfigurată și înțeleasă prin intermediul imaginii, în creștinism, Dumnezeu Tatăl fiind mai ușor perceput atunci când Acesta este imaginat ca un bătrân (Cel vechi de zile), plin de sfințenie și bunătate, afirmație susținută și de celebra reprezentare a Creării lui Adam din Capela
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de armonie perfectă și nemuritoare. Ea nu e perfecțiunea însăși, ci numai o imagine a perfecțiunii; ca nu e nemurirea însăși, ci numai o imagine a nemuririi. Am putea spune, poate cu mai multă dreptate că, precum arta e natură transfigurată, ea e imperfecțiune transfigurată, e moarte transfigurată. O replică ideală a realității terestre. Ea e deopotrivă reală și nereală. Realitatea artei stă în frumusețea ei incontestabilă, care ne trage cu sine în regiuni superioare. Nerealitatea artei stă în faptul că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nemuritoare. Ea nu e perfecțiunea însăși, ci numai o imagine a perfecțiunii; ca nu e nemurirea însăși, ci numai o imagine a nemuririi. Am putea spune, poate cu mai multă dreptate că, precum arta e natură transfigurată, ea e imperfecțiune transfigurată, e moarte transfigurată. O replică ideală a realității terestre. Ea e deopotrivă reală și nereală. Realitatea artei stă în frumusețea ei incontestabilă, care ne trage cu sine în regiuni superioare. Nerealitatea artei stă în faptul că nemaifiind loc sau timp
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]