191 matches
-
lacul-gând, obrazul tău lebădă”, „stelele cercei, în noaptea - o casetă” și atâtea altele. Toate se rotesc însă în jurul aceluiași soare, fiecare vers fiind un fel de mic și strălucitor satelit al unicei mari planete a dragostei. Aceasta e vrajă, magie transfiguratoare, catalizator al procesului de osmoză dintre eu și lume: Tu faci un semn și focul în înțeles s-arată Apa-și găsește apa și în cuvânt cuvântul În inimă murg tânăr un înțeles să bată, Din hamul de furtună să
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ale unui cosmos mai curând generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă într-un spațiu fără frontiere, în virtutea unei vrăji transfiguratoare. Cuplul îndrăgostit își pierde individualitatea, eurile interferează până la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost? / Tot eu? / Și tu? Și voi? / Și primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), într-un univers el însuși transparent, oferindu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. Cântece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum în viziunea unei omeniri fericite, a unei vârste edenice recuperate: Zi liniștită. Zi luminoasă, Cu semănăturile strălucind lângă soarele de aramă, Cu împărțirea dreaptă a bucatelor, Lângă aburii desfăcuți
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
stagnării - cealaltă circumscrie seria deschiderilor, a transgresării frontierelor, a mișcării perpetue, a transparenței revelatorii de substraturi primordiale, a înnoirii structurale a universului. Cea dintâi este echivalentul, într-un fel, a rimbaldienei „réalité rugueuse à étreindre”, în timp ce tema secundă aparține nivelului transfigurator, prin excelență poetic, ce restaurează, grație privirii „iluminatului”, relația optimă între eu și lume, într-un sistem de „vase comunicante”. Iată, de pildă, poemul care deschide Act de prezență, intitulat Pe cine căutați?. Debutul e de „reportaj liric” - notație impresionistă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sunau, rufele chemau) și unul nominal, cu sens ambiguu - poarta - marcând deopotrivă închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei comunicări. Trăirea (poetului) ca asumare a destinelor particulare apare aici, simbolic, drept element unificator între cele două serii figurative, - posibil agent transfigurator al ambianței schițate, în sensul revelării unor orizonturi purificatoare. Cu câteva rânduri mai jos, „mesajul” poetic apare de altfel explicit: „Aș fi vrut să smulg inima mea ca pe o lămâie din coșurile cu fructe, s-o arunc ca pe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
gratuități” sărbătorești. Periplul citadin al „personajului” câștigă o valoare parabolică: e în același timp o inițiere în ordinea realului (ca descoperire a distanțării de vârsta originară a „copilăriei” și a progresivelor ei degradări) și tentativă - eșuată - de provocare a metamorfozei transfiguratoare, de unde și culoarea predominant elegiacă. Poetul-personaj e, în chip evident, „mesagerul”, cel care, în locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la întrebarea „— Pe cine căutați?”, rostită de „vocea tremurată” de teama constrângerilor și agresiunii) semnele fraternității și comuniunii, ale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă întrevăzută în fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămâne însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizând mereu inițiativele transfiguratoare, pândit de conștiința eșecului și a însingurării. E ceea ce îl și individualizează ca spirit neliniștit în exaltările sale și-i conferă un plus de tensiune dramatică. Despre proza poetică a lui Ilarie Voronca se poate spune, desigur, - cum avertizam de la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a agenților dinamizatori, alături de tot ceea ce aparține subiectului liric care înțelege nu atât să contemple universul, înregistrându-i înfățișările fascinante, cât să-l trezească din inerție, să-l cheme la o ieșire din captivitatea tiparelor stagnante, să-i insufle forța transfiguratoare. Așa încât programul poetului poate viza în egală măsură cuprinderea a cât mai mult din profunziunea elementelor și evenimentelor exterioare, acea “încărcătură nouă” revenind în ochiul pururi curios sau - ca în alt vers, din Zodiac, care cere „Să-ți umpli ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și al unei descătușări a puterilor regeneratoare închise în inerția aparentă a lumii, al dezvăluirilor esențialei transparențe și muzicalități a lucrurilor. Ca un adevărat romantic, Voronca trăiește sub imperiul aspirației la unitatea cu Totul cosmic, acordând imaginației și visului puteri transfiguratoare. Nu întâmplător imaginea baghetei magice și a substitutelor ei în planul energiei afective a eului este dintre cele mai frecvente. De foarte multe ori, miraculoase mutații se petrec „precum la atingerea baghetei” (Brățara nopților), a „nuielei fermecate” („Ca o nuia
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o încoardă” - sunt exemple culese doar din Brățara nopților. Foarte întinsa „ars poetica” din Zodiac este construită, practic, în întregime tocmai pe ideea puterii transfiguratoare a cuvântului ca bun conducător al tensiunilor interioare și agent, ca atare, al metamorfozelor celor mai neașteptate. Bucuria poetului e, înainte de orice altceva, aceea de a surprinde momentul „când elanul se imprimă în arbore și-n slovă”, când „pasul șeț
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
-o la condiția festivă. Poet al metamorfozelor, Voronca imaginează acest proces ca pe o progresivă generalizare a euforiei specifice cronotopului sărbătoresc, a stărilor de entuziasm și fervoare afectivă, de exuberanță și jubilație. Într-o poezie situată majoritar sub semnul ochiului transfigurator (care, am zice eminescian, în lăuntru se deșteaptă), el își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar în „figuri” ce corespund, în mare măsură, acelei „practici a fericirii” care este sărbătoarea: etalarea, acumularea, totalizarea lumii obiectelor satisfac exigența opulenței festinului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
calități inexistente în realitate, cu marginalizarea până la anulare a defectelor și diferențelor inerente; - etapa deziluziei, când „dușul rece” al realității cotidiene declanșează procesul de decristalizare. Atunci, partenerii își dezvăluie unul altuia profilul lor adevărat, lipsit de orice „smalț” cosmetizant și transfigurator. Fiecare realizează atunci că celălalt nu este o întruchipare perfectă a așteptărilor sale și, adeseori, cu aceeași dezinvoltură cu care odinioară îl împodobeau cu trăsături valorizante, acum îi atribuie defecte inexistente. Stadiul acesta alimentează și cele mai frecvente despărțiri; - etapa
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
calități inexistente în realitate, cu marginalizarea până la anulare a defectelor și diferențelor inerente; - etapa deziluziei, când „dușul rece” al realității cotidiene declanșează procesul de decristalizare. Atunci, partenerii își dezvăluie unul altuia profilul lor adevărat, lipsit de orice „smalț” cosmetizant și transfigurator. Fiecare realizează atunci că celălalt nu este o întruchipare perfectă a așteptărilor sale și, adeseori, cu aceeași dezinvoltură cu care odinioară îl împodobeau cu trăsături valorizante, acum îi atribuie defecte inexistente. Stadiul acesta alimentează și cele mai frecvente despărțiri; - etapa
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
inapți să distingem între esențial și accesoriu, între ce e important și ce nu, între circumstanța decisivă și accidentul colateral. Interlocutorul optim e în fața noastră și nu-l recunoaștem, bucuria vindecătoare ne stă în preajmă și n-o recunoaștem, drama transfiguratoare trece pe lângă noi și n-o recunoaștem. Suntem înconjurați de semne pe care nu le recunoaștem ca semne, de apeluri pe care nu le înregistrăm, de prilejuri care ne scapă. Până și moartea proprie ne apare ca improbabilă. N-o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
îndeosebi”. Evitându-se orice subliniere inutilă a acestui tip de efect stilistic, momentul apare ca fiind al unei legături directe între protagonistă și, de cealaltă parte, sfânta Ana, „coborâtă” din icoană, în realul acelei tensiuni intense din sufletul eroinei (percepția transfiguratoare aici e a ei): „Sfânta Ana o privi dintrodată prin fum de lumânări și munteanca îngenunche și-i sărută mâna. Stând umilită și cu fruntea plecată, îi dărui năframa, c-un ban de argint legat într-un colț, și-i
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
pleacă acestea, cât și zonele de unde sunt prinse de corpului ființei iubite. Vizualizăm cum unele fire sunt alb strălucitoare, luminoase, iar altele sunt murdare, cenușii, negre. Remarcăm faptul că firele alb strălucitoare sunt legături de iubire, respect, comunicare armonioasă, sexualitate transfiguratoare, activități comune, țeluri și idealuri împărtășite de amandoi etc. Firele cenușii, negre, sunt legături de gelozie, supărare, mânie, invidie, posesivitate și agresivitate. Vizualizăm cum trimitem din inima noastră sute de raze de lumină, raze ale iertării care desprind, taie toate
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
această sferă se echilibrează și se armonizează: tulburările genetice, dezechilibrele legate de afecțiuni ale oaselor, ale mușchilor și ale sistemului nervos, concepțiile deformate despre natura noastră divină, toate stările de superioritate, mândrie exagerată. Aici se restabilesc: constiința propriei valori, stările transfiguratoare de iubire față de tot ceea ce ne înconjoară, stările armonioase și spontane de veselie și umor, de empatie, de atenție, de libertate totală a ființei, aspirația frenetică față de Absolut. Când considerăm necesar, permitem luminii acumulate să se reverse constant din această
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
cel bun, care-mi asigură condiții de înălțare la „stări” și „stadii” de viață spirituală înaltă. Aceste legi fundamentale ale legionarismului sunt proprii sufletului creștin. Legea onoarei, pe care aș îndrăzni să o numesc Legea demnității creștine, dă sens final, transfigurator acestui drum de ascultare, muncă, tăcere răbdătoare, educație, cunoaștere și dragoste de aproapele, creând spiritului lucrător spre înălțimile desăvârșirii lui o stare de bucurie excepțională și de mare curaj duhovnicesc. Conștiința se regăsește îndreptățită nu numai din punct de vedere
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lua” (Sfântul Apostol Pavel). Plecând de la ceea ce ne-au învățat marii noștri înaintași, pedagogi luminați de Dumnezeu spre zidirea noastră, „ne aruncăm înainte” cuprinși de dorul neostoit de a realiza din ființa noastră și a neamului nostru, rug neconsumat, jertfa transfiguratoare spre Viața Veșnică. Alături de formațiuni bărbătești - cuiburi, corpuri - formații de femei și fete, numite cetățui, trăiau în duhul mireselor lui Hristos, ca niște călugărițe în haină civilă, fiind sâmbure de înnoire creștină a vieții femeii românce, soție și mamă, nealterată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Una cu El...”. Toate acestea mestecate cu lacrimi de umilință și bucurie care șiroiau în întuneric pe obrajii noștri, din candelele aprinse în rugăciune ale inimilor noastre. Liturghia mută din sufletul fiecăruia s-a sfârșit, ca să înceapă alta, comună și transfiguratoare, când Zamfir Ion a oftat zicând: Măi Virgile, tu ai luat parte vreodată la stîngerea unui incendiu? Nu, măi Ioane! Nu știu ce s-a întâmplat cu mine, dar am avut impresia tot timpul cât am mâncat din pâinea asta că eram
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
credinței în timpuri de prigoană. Ce păcat că, datorită circumstanțelor istorice, acești tineri români cu înaltă conștiință creștină și simț al răspunderii pentru destinul spiritual al neamului nu au avut posibilitatea să devină sacerdoți. Cu forța spirituală dobândită prin suferința transfiguratoare, ei ar fi introdus în viața clericală ceea ce lipsește cel mai mult: spiritul eroic, și ar fi restaurat prestigiul și puterea morală a Bisericii. Această misiune apostolică revine acum tinerilor cu vocație misionară din generația actuală, cu atât mai mult
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
transfigurare a condiției adamice"23. Prin această interpretare Steinhardt vine de partea celor care văd în Miorița altceva decât ceea ce se învață în mod tradițional. Prin aceasta el este îndreptățit să creadă că "poporul român e înzestrat cu o putere transfiguratoare ce-i permite să preschimbe întregul univers și să pătrundă în cosmosul liturgic"24. Dincolo de originalitate, de propensiunea spre aspectul moral-religios, fără a neglija însă aspectul estetic, ba dimpotrivă aș putea spune, de cunoaștere și asumare a realităților sufletești ale
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Hortensia Papadat Bengescu 12), la Gala Galaction 13). Tot acum îl utilizează prima dată și Bacovia în „Matinală”: „Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -/ Venus, plină de fiori,/ Pare-o vie violetă”14). La poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
celor făcute celebre de Pavel Florenski. Am rămas siderat citindu-le și înțelegând brusc, tangențial, iluminat, cam la ce se referă acel mecanism dincolo de cuvinte pe care textele sacre l-au denumit "calea Damascului". Nu am trăit, desigur, o experiență transfiguratoare în plan religios, fiind eu atunci mult prea nepregătit pentru o asemenea întâlnire, dar am simțit totuși străluminând difuz, sub țesătura meșteșugită a textului literar, acel ceva despre care Sfântul Augustin spunea că există în noi "mai adânc decât noi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Însă incompletă: „Veninul strâns l-am preschimbat În miere, / Lăsând Întreagă dulcea lui putere. / Am luat ocara, și torcând ușure / Am pus-o când să-mbie, când să-njure”. Revolta și amarul nu s-au metamorfozat, așadar, integral prin puterea transfiguratoare a artei, dar prezența lor a devenit mai subtilă. Translația Între cele două planuri, cel real și cel imaginar, continuă și În ultima secvență din partea de mijloc a structurii motivului liric. „Am luat cenușa morților din vatră / Și am făcut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]