171 matches
-
va face în capitolul intitulat: Orânduirea fișelor în catalogul alfabetic. ISO 9:1997 Informare și documentare. Transliterarea caracterelor chirilice în caractere latine. Limbi slave și neslave ISO 233-2:1966 Informare și documentare. Transliterarea caracterelor ebraice în caractere latine.Partea 2:Transliterarea simplificată STAS 5309/2-78 Transliterația în alfabet latin. Transliterația caracterelor grecești STAS 5309/5-87 Conversia scrierilor nelatine.Transcrierea caracterelor chineze STAS 5309/5-87 Conversia scrierilor nelatine. Transliterația caracterelor arabe în caractere latine Sunt instrumente de lucru utilizate de catalogator în
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
forma completă cea mai des uzitată în edițiile lucrărilor autorului și în referințele făcute la acesta de autorități. * În forma întrebuințată în țara al cărei cetățean este autorul sau în limba folosită de acesta. * În ortografia cea mai modernă, în transliterarea standardizată sau în forma existentă în limba română. * Forma cea mai des uzitată, deci cea mai cunoscută, poate fi: numele real, o formă a numelui real, pseudonimul, nume personal însoțit de poreclă, numele decurgând din rangul nobiliar, numele laic, numele
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
candidatului pentru un interviu perfect ..................................................... .............. 296 Anexe Anexa 1: Tabele Cutterizare Anexa 2: Vedeta de autor persoana fizica PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ Emil Gîrleanu Emil Gărleanu GÎRLEANU, Emil Ion Agîrbiceanu Ion Agărbiceanu AGÂRBICEANU, Ion Observații: Se fac fișe de trimitere Transliterarea vedetei nume de autor se face pentru numele de autori ce provin din limbi care NU folosesc alfabetul latin. 1. Autori menționați prin nume real Numele real este format din: numele de familie, urmat de virgulă, prenume. Se notează în
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
cărții. Am încercat să stabilesc, pentru fiecare subsecțiune, esențialul bibliografiei critice recente, fără a ignora lucrările cărora nu le împărtășesc orientarea metodologică. Cu rare excepții, nu am menționat contribuțiile în limbile scandinave, slave sau balcanice. Pentru ușurarea lecturii am simplificat transliterarea numelor și a termenilor orientali. Cu excepția câtorva capitole, această carte reproduce esențialul cursurilor de Istoria religiilor pe care le-am ținut, din 1933 până în 1938, la Universitatea din București, la Ecole des Hautes Etudes în 1946 și 1948 și, din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
patru volume de predici și studii, până în 1990, continuate cu Pe treptele slujirii creștine, Mănăstirea Neamț (12 volume, 1980-2003); Slujind altarul străbun, București (1992); Tinerii - Tinerețea Bisericii (2003), precum și numeroase predici, pastorale, cuvântări, sfaturi către credincioși etc. A editat în transliterare Dumnezeiasca Liturghie a mitropolitului Dosoftei (1980) și a tipărit ediția jubiliară a Bibliei de la București din 1688 (1988), lucrare distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române. Cu binecuvântarea sa a apărut o serie de lucrări cu caracter teologic și istoric
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Alfabetul latin e întrebuințat de mai toate națiunile civilizate ale Europei, chiar și de către unele de origine neromană. 4. Tiparul latin ar permite citirea cărților românești de către străinii care ne-au învățat limba. 5. Folosirea alfabetului chirilic creează dificultăți în transliterarea numelor proprii străine. 6. „A scrie cu latinești ne îndeamnă și gustul esteticesc, că sânt cu mult mai frumoasă decât cele cirilești.“ 7. Adaptarea alfabetului latin la cerințele fonetice ale limbii române se poate realiza cu ajutorul unor semne diacritice. Argumentele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
1881) ș.a. O problemă de constant interes pentru istoria literaturii române este editarea textelor vechi românești în alfabet chirilic. O ediție modernă, științifică, a oricărui text de acest fel, trebuie să cuprindă, în afară de facsimilul integral al operei, și transcrierea sau transliterarea în alfabet latin, la care se adaugă, evident, un studiu filologic, un studiu lingvistic, glosare, bibliografie, într-un cuvânt, un întreg aparat critic, conform exigențelor actuale. Primul care și-a pus problema editării științifice a textelor vechi românești în alfabet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
adaugă, evident, un studiu filologic, un studiu lingvistic, glosare, bibliografie, într-un cuvânt, un întreg aparat critic, conform exigențelor actuale. Primul care și-a pus problema editării științifice a textelor vechi românești în alfabet chirilic, adoptând un sistem propriu de transliterare, a fost B. P. Hasdeu (Arhiva istorică a României, 1862-1865; Cuvente den bătrâni, 1878). Transliterarea are în vedere simpla înlocuire a grafemului chirilic cu cel latin, cu adăugarea unor semne diacritice acolo unde este cazul. Principiile de transliterare au fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
aparat critic, conform exigențelor actuale. Primul care și-a pus problema editării științifice a textelor vechi românești în alfabet chirilic, adoptând un sistem propriu de transliterare, a fost B. P. Hasdeu (Arhiva istorică a României, 1862-1865; Cuvente den bătrâni, 1878). Transliterarea are în vedere simpla înlocuire a grafemului chirilic cu cel latin, cu adăugarea unor semne diacritice acolo unde este cazul. Principiile de transliterare au fost elaborate în 1878 de Comisia Lexicografică a Academiei Române și potrivit lor au apărut în epocă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
propriu de transliterare, a fost B. P. Hasdeu (Arhiva istorică a României, 1862-1865; Cuvente den bătrâni, 1878). Transliterarea are în vedere simpla înlocuire a grafemului chirilic cu cel latin, cu adăugarea unor semne diacritice acolo unde este cazul. Principiile de transliterare au fost elaborate în 1878 de Comisia Lexicografică a Academiei Române și potrivit lor au apărut în epocă trei lucrări: Catehismul calvinesc din 1656 (în 1879), Psaltirea lui Coresi din 1577 (ediția B. P. Hasdeu, 1881) și Pravila de la Govora din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
editate acum de Ion Bianu, iar a doua oară de Dan Simonescu, au renunțat la transcriere, pentru evitarea controverselor, limitându-se la reproducerea fotografică. Transcrierea interpretativă nu este o simplă înlocuire de grafeme (cele chirilice cu cele latine), ci o transliterare modificată de la caz la caz, în funcție de rostirea respectivelor sunete în limba română a timpului. Această metodă de editare a fost considerată „prematură” (a spus-o Al. Rosetti în 1927), pentru că nu se putea ști cu precizie, în toate cazurile, valoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
pasional de Poezie după poezie, făcând elogiul postmodernității. Iată-l demonstrând că în literatura noastră primează astăzi generația postmodernă; de unde: "conștiința parodică a textului, conștiința ironică a realului, asumarea corporalității umane, asumarea culturală a civilizațiilor postindustriale, însușirea formelor panligvistice și transliterare ale neoavangardismului Europei anilor '60-'70, luciditatea elaborării textuale, enciclopedismul, eclesionismul, conștiința critică, antimimesisul, democratizarea discursului, ludicul, textul (cu toate derivațiile posibile, de la "pretext", "context", "intertextualism", la "text în text"), la "antropocentrismul nemărginit", retorica beat, psihismul etc." Rămâne de văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
istoricul care studiază Balcanii. În cartea aceasta s-a încercat adoptarea, în transcrierea numelor de persoane și a denumirilor geografice, a formelor cel mai frecvent utilizate, care vor fi fiind deosebit de familiare cititorului. S-a apelat la sistemele standard de transliterare pentru limbile greacă și bulgară; cuvintele și numele sîrbești apar în ortografie latină. Nu a fost posibilă realizarea unei consecvențe totale. Pe lîngă aceasta, numele conducătorilor și ale oamenilor de stat otomani, ca și multe nume de botez, au fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
este prevăzut cu o vastă ,Bibliografie", indicând baza de documente și de referințe a cercetătorilor. Nota asupra ediției explică principiile transcrierii textelor, printr-o riguroasă și ingenioasă metodă interpretativă, ce se desparte categoric de mai vechea metodă a unei simple transliterări. Grafiile chirilice au suferit astfel o transpunere în grafie latină, modernă, fluentă și - ceea ce e foarte important - ușor lizibilă, cum nu se întâmplă în cazul transliterării, care dă o versiune greoaie, învechită și dificilă la lectură. Partea cea mai întinsă
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
ingenioasă metodă interpretativă, ce se desparte categoric de mai vechea metodă a unei simple transliterări. Grafiile chirilice au suferit astfel o transpunere în grafie latină, modernă, fluentă și - ceea ce e foarte important - ușor lizibilă, cum nu se întâmplă în cazul transliterării, care dă o versiune greoaie, învechită și dificilă la lectură. Partea cea mai întinsă a fiecărui volum o reprezintă textele. Aici se află originalitatea și caracterul excepțional al acestei realizări. Pe două pagini alăturate, format mare, in quarto, avem organizate
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
literatură, tot la Iași, în 1860. Ambele reviste au fost tipărite, la datele amintite, în alfabetul de tranziție, pentru cititorul mai puțin inițiat putând fi astăzi, deseori, derutant, literele chirilice îmbinându-se, în același cuvânt, cu literele latine. De aceea, transliterarea textului original a implicat o maximă competență lingvistică, de care I. Oprișan a făcut o ireproșabilă dovadă. Prima revistă, Foaea de storiă română, a fost scrisă în întregime de B. P. Hasdeu. Au apărut numai patru numere, lunar, începând din
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8760_a_10085]
-
păcate, însă, ea prezintă nenumărate inexactități de transcriere și a făcut obiectul câtorva critici aspre din partea lingviștilor și editorilor. La rândul ei, ediția Florea Fugariu, deși a îndreptat cea mai mare parte a erorilor de lecțiune și a greșelilor de transliterare ale edițiilor precedente - beneficiind, cred, și de modelul ediției critice realizate de J. Byck, în 1953 -, a avut și ea destule scăpări. În plus, convingerea lui Fugariu că versiunea A, încheiată, după cum arată editorii volumului analizat aici, în 1801, este
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
împins la eliminarea hiaturilor, aproximativ 50 de versuri fiind „corectate” prin colaționarea cu prima variantă a textului. În mod paradoxal, dorința de corectitudine față de o ipotetică „poetică” a lui Ion Budai-Deleanu l-a determinat pe Florea Fugariu să altereze, în transliterarea latină, textul chirilic original al epopeii. Eugen Pavel, cu o migală care merită semnalată și apreciată cum se cuvine, a reluat lectura, vers cu vers, a manuscrisului versiunii B, aflat în Biblioteca Academiei Române, și a îndreptat versurile „corijate” de Florea
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
pe lângă faptul că necesită măiestrie literară și experiență filologică, ar fi restrâns și mai mult cercul celor interesați de acest studiu. O lacună a ediției, care, de altminteri, mă și împiedică să o consider o ediție critică, o constituie absența transliterării textului latin. Facsimilul este, desigur, binevenit și reprezintă o tradiție a școlii editoriale românești, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea (vezi edițiile lui Ioan Bogdan și ale școlii sale). Însă, ca să fim sinceri, transliterarea textului latinesc era obligatorie, fie
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
ediție critică, o constituie absența transliterării textului latin. Facsimilul este, desigur, binevenit și reprezintă o tradiție a școlii editoriale românești, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea (vezi edițiile lui Ioan Bogdan și ale școlii sale). Însă, ca să fim sinceri, transliterarea textului latinesc era obligatorie, fie și numai pentru că facismilul, oricâte eforturi au făcut editorii, este greu de citit ca atare. De asemenea, deși traducerea și studiul introductiv sunt bune, ediția suferă din pricina mult prea multelor (și gravelor) greșeli de tipar
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
și prin filiație naturală, al darurilor pregătite de Instanță, împărtășite prin performativitatea magică și certitudinile spirituale ale înțelepciunii. De altfel, în spectacolul construit în acest spirit de mâna celor doi lectori români, vizionari ai textului canonic shakespearian, îmbogățit cu pasaje/transliterări din Cântarea Cântărilor, Prospero (Alexandru Repan) și Miranda (Ioana Abur) sunt singurii actori care rostesc textul. Restul e muzică, dans, poezie de lumini. Ei intră în scenă abia după ce se trezește la viață trupul tensionat al dansatorului Kofi Kôkô. Acesta
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Romă”) denumește folosirea caracterelor din alfabetul latin într-un text scris în limba japoneză, pe lîngă celelalte trei sisteme de scriere ale acestei limbi: kanji, hiragana și katakana. Același termen se folosește și pentru a numi caracterele latine folosite la transliterarea cuvintelor japoneze în procesul numit "romanizare". Caracterele latine se folosesc în scrierea limbii japoneze în general în următoarele situații: Întrucât pentru introducerea la calculator a textelor în limba japoneză se folosesc în general tastaturi QWERTY, în prezent elevii învăța alfabetul
Rōmaji () [Corola-website/Science/304901_a_306230]
-
sine în folosul comunității și (să nu ne ferim de cuvinte) dragoste de țară. În fața exemplarității unei vieți precum cea a Doamnei Monica Lovinescu, sîntem datori cu o reverență". Uneori e transcrisă chiar directitatea contactului uman, satisfacția calorică a legăturii transliterare: "Ne-a deschis Virgil Ierunca. Înalt, subțire, cu o figură aristocratică. Ne-a îmbrățișat afabil, a luat o sticlă de coniac și ne-a invitat într-o cameră de sus unde ne aștepta Monica. Din primul moment am simțit o
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
literatură, tot la Iași, în 1860. Ambele reviste au fost tipărite, la datele amintite, în alfabetul de tranziție, pentru cititorul mai puțin inițiat putând fi astăzi, deseori, derutant, literele chirilice îmbinându-se, în același cuvânt, cu literele latine. De aceea, transliterarea textului original a implicat o maximă competență lingvistică, de care I. Oprișan a făcut o ireproșabilă dovadă. Recent, I. Oprișan a realizat, la Editura Vestala, o nouă ediție anastatică, oferind cercetătorilor și cititorilor interesați o altă revistă importantă a lui
B.P. Hasdeu și revista Aghiuță by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7266_a_8591]
-
în alfabetul de tranziție, pe care le-am prezentat în România literară nr. 7, din 22 februarie 2007, revista Aghiuță a fost tipărită în alfabetul latin, ceea ce l-a determinat pe I. Oprișan să o reproducă prin scanare, nemaifiind necesară transliterarea. O singură excepție a făcut un scurt text din nr. 22, din 9 aprilie 1864, în care B.P. Hasdeu polemiza cu o publicație româno-bulgară, pe care I. Oprișan l-a transliterat în alfabetul latin în finalul reproducerii fotografice a întregii
B.P. Hasdeu și revista Aghiuță by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7266_a_8591]