1,362 matches
-
acestor călătorii și care acoperă 5 continente. Nina Mihăilă explorează subtil relația între ape, ceruri și pământ, privite că lumi distincte dar, totodată, întrepătrunse. Elementele ocazionale de civilizație umană reprezintă contrapuncturi discrete la senzația de atemporalitate, plutire și solitudine care transpare din fotografiile expuse. Expoziția "Ceruri, ape, pământ" reunește în imagini un univers fascinant, care include ghețari și lacuri glaciare, întinderi de apă și plaje sălbatice, cele mai mari maree din lume, fiorduri misterioase, insule, sanctuare de păsări migratoare, terase de
Ceruri, ape si pamant vazute prin ochii Ninei [Corola-blog/BlogPost/97567_a_98859]
-
avem noi, cei care realizăm emisiunile, niciun fel de parti-priuri. Să ne dorim să scoatem în evidență tot ce e mai bun. În fond, ziaristul nu trebuie să comenteze, trebuie doar să arate obiectiv ceea ce vede. E adevărat că uneori transpar subiecte în care nu ai cum să nu te atașezi de oameni, de locuri, pentru cauzele care luptă. M-am atașat de voi pentru că am cunoscut foarte mulți oameni minunați, dedați limbii române, adevărului istoric. Tot timpul spun că românii
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
de a face politică”, edificat pe „înțelesurile comune care ne fac pe toți americani”. Exemplul vieții sale a fost un alt senator de Illinois care a făcut apel la poporul SUA, Abraham Lincoln, legendarul președinte a cărui imagine și simbolistică transpar din întregul volum. „Îndrăzneala de a spera” este cea de-a doua carte a celui care avea să devină cu un deceniu în urmă președintele-eveniment, președintele-manifest, președintele-fenomen. De aceea poate se și deosebește radical de vechea „Dreams of My Father
„Îndrăzneala de a spera”, de Barack Obama [Corola-blog/BlogPost/94101_a_95393]
-
din istoria reală a României și o înapoiază cu fraze spirituale în care limba română generează forța de atracție. O prezentare a jurnalistului Adrian Ursu se pretează în primul rând la domeniul său profesional, ca alcătuitor de expuneri din care transpare forma artistică a limbii române! Dar este cuvenită pentru jurnalist și o caracterizare mai puțin încadrată în strictețea notei biografice, căci, așa cum un copil e trecerea de la viață la viață, un străjer al limbii române e trecerea de la noblețea umană
ADRIAN URSU. TRECE DE LA NOBLEŢEA UMANĂ LA CUVÂNTUL OMULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378216_a_379545]
-
Scrisoarea I : „La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, / Pe când totul era lipsă de viață și voință,/ Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns.../ Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.” Ceea ce (ni se mai spune) transpare dincolo de ele este tocmai „substratul (o sub-stare) metafizic” al unui discurs ontologic de o „admirabilă și precisă precuvântare a lumii, o spunere a ei înainte de cuvinte.”(p.30.) Nu fără o tentă de malițiozitate, Amăriuței îl taxează pe Călinescu, cel
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
integrare cosmică a diferențialelor, omul este cenzurat. Aceasta înseamnă că omul nu poate să ajungă la o cunoaștere pozitivă absolut adecvată a realității, nici a Marelui Anonim, nici a lumii înconjurătoare, nici a propriei sale ființe’’. Din poemele Marianei Didu transpare un anume ecou din zarea gândirii lui Lucian Blaga și anume: ființa umană deplină - indiferent dacă o numim, în prezentul volum, Iubit, Iubită, Brâncuși, Eminescu, Picasso, Dali, Chagall... - rezultă dintr-o mutație ontologică unică în univers ,,prin modul de existență
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
numai la oamenii de condei, ci la toți semenii. Cred că este felul cel mai concret de a începe însănătoșirea societății românești. - Doamnă Ana Blandiana, mulțumim pentru interviul acordat și rămâneți între preferințele noastre mereu, pentru vitalitatea și lumina care transpar din poezia Domniei Voastre! Maria Stanciu Foto: M. Stanciu
Lumina trebuie să pornească din noi [Corola-blog/BlogPost/93605_a_94897]
-
artistului plastic Petru Birău din Valea Jiului, și mai apoi în toată revista, avem ocazia să surprindem teme general umane, arhetipale chiar, în imagini cu mare impact estetic, chiar sufletesc, prin mânuirea vie a culorii și iubirea sau adâncimea gândirii ce transpar din ele, căci mai oglindesc și veșnicia, după cum spunea Blaga (iar noi îl parafrazăm), ce s-a născut la sat. Iar dacă, deschizând revista, prin absurd, am uita titlul acesteia, din primele pagini ni-l vom aminti, căci în ele
REVISTA „ARDEALUL LITERAR” Nr. 2, 3, 4 din 2013 [Corola-blog/BlogPost/93617_a_94909]
-
ghiveciul lui dintr-un colț al camerei părînd să lanseze vibrații dialogale, arbust care se dovedește a fi din plastic. Din păcate, tocmai genul acesta de evenimente nu le exploatează Shyamalan, evenimente menite a reflecta realist psihoza generalizată care însă transpare grotesc și neinspirat din privirea permanent exoftalmic-rătăcită a lui Zooey Deschanel închipuind o nevastă nevrotică în pragul unei crize de nervi sau a unui atac de panică. M. Night Shyamalan a reușit să iasă din anonimat cu The Sixth Sense
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
acțiunii, realizând un Oneghin modern și convingător. Baritonul s-a remarcat mai ales în duetul final alături de Tatiana, unde ne-a înfățișat un gentleman îndrăgostit și conștient de greșelile trecutului, ca și de nefericitul său destin. De altfel, acest lucru transpare încă din scena balului din casa cneazului Gremin, când, după mulți ani, Oneghin o revede pe Tatiana și începe să-și reproșeze atitudinea avută anterior. În rolul Olgăi a fost distribuită mezzosoprana rusă Polina Garaeva, laureată a primei ediții a
Spectacol ?n spirit pu?kinian by M?d?lin Alexandru ST?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/83272_a_84597]
-
secol, de muzicologul Vasile Tomescu, prezentate aici în bună parte în forma integrală și incluzând altele inedite din arhiva dăruită de soția muzicianului, lui George Breazul, donată, la rândul ei, Uniunii Compozitorilor, sau din arhiva casei memoriale, a cărei „istorie” transpare din paginile cărții precum și a fondului Ion și Ilinca Dumitrescu. Lor se adaugă 42 desene, crochiuri și caricaturi, autoportrete, chipuri ale celor apropiați ca familie, dar și pe planul activităților artistice și un grupaj de fotografii din care se poate
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
frumoase texte ale volumului, intitulat "Pomul de pe Cale": "Despre marile întîlniri ale vieții îți vine cel mai adesea greu să vorbești. Nici ceea ce se transmite nu poate fi numit în cuvinte decît după o anumită maturizare. Miracolul din inima ta transpare mai repede prin cîntec, culoare sau metaforă. Tradițiile spirituale apelează la parabolă, la paradox, la simbol." (p. 171) Exact la acest procedeu recurge Marius Vasileanu atunci cînd scrie despre Ioan Ladea, despre Vasile Lovinescu sau despre Sandu Tudor: pericope laice
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
unul dintre paradoxurile neîndeajuns exploatate în film, bărăbatul cu o reputație de virgin sau chiar mai rău, trăind cu discreție o tumultoasă viață amoroasă, păstrîndu-se totuși sufletește virgin pentru momentul scontat al morții soțului Ferminei, nebunia și frumusețea acestei situații transpare prea puțin, notele sublim-absurdiste ale poveștii sub pierdute făcînd loc unui tipizat de cultură latino în versiune victoriană cum spuneam. Unele cadre riscă să devină interesante, precum unul care decupează doar o parte din chipuri și o umbrelă roșie care
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
timpului. Imaginea, gândită strict în termeni de eficiență a comunicării, trebuia să fie directă, cu impact instantaneu asupra privitorului. Fizionomiile sunt expresionist accentuate prin trăsături minimale, incisive. Culoarea se reduce la zemuri spălăcite de albastru și ocru care lasă să transpară cartonul brut, nepreparat. Cvasimonocromia ca refuz al voluptăților cromatice e programatică. Avem de a face aici tocmai cu simplificările la care Tonitza înțelege să recurgă pentru "a ajunge la adevăr". De notat că Daumier, artist cu care Tonitza a fost
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
spre alte escapade spirituale. Există însă și o omogenizare. Departe de a fi previzibil și univoc, cinicul său, - Jiquidi, bântuit și el de diverse manii, îndură ca Ivan cel Groaznic spaima de singurătate. Dispare însă auxiliarul mistic. La bătrânul amfitrion transpare teama în fața zidurilor închise. Claustrofobia îl poartă pe străzi, evadează în scurte pauze din locuința sufocantă. El efectuează plimbări în pas alergător ca să curme melancolia. Se surpă alura de infailibilitate când despică el însuși disjuncțiile firii sale de satir și
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
doar libertatea de a o pune în valoare, la cote superlative. În arhitectura epică se despart două nivele: cel al acțiunii cotidiene, sub semnul monotoniei, reprodus fidel, dar care nu aspiră să influențeze mersul lucrurilor și celălalt, curentul subteran, care transpare la suprafață doar prin convulsii, clătinări de echilibru. O tehnică de acest gen a utilizat și Faulkner în romanul Sartoris. Undeva, în decursul relatării, e strecurată o aluzie (extrem de vagă) la o imagine îngropată în memorie, refulată. Scriitorul împrumută unghiul
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
film este relația dintre tată, Papinou Bauby, și fiu, care, grație unui mare actor, Max von Sydow, se transformă într-un moment antologic pentru filmul de artă. Fiul joacă rolul de bărbier într-o scenă de o mare sensibilitate, dragostea transpare printre rînduri, printre lăudăroșeniile conștient șarjate și autoironice ale tatălui care-și servește astfel fiului și o serie de sfaturi de viață în timp ce acesta mai croșetează mici retușuri numai pentru a prelungi apropierea. Deși filmul nu dă curs unei aventuri
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
și de prețuire. Piesele Warning pentru fagot, voce procesată și live electronics și Reverberații pentru fagot, percuții, live electronics și sunete procesate de Mihaela Vosganian sunt gesturi sonore de virtuozitate componistică în lumi și cu profuzii de sugestii în care transpar incinte de temple cu ritualuri scintilante și irizante totodată. Arta modelării percuțiilor de cele mai diferite forme a prezentat-o pe Mihaela Vosganian în postura de pictoriță cu sunete, fapt care a avut și o tușă de senzațional. Cub Rubik
Recitaluri ... de fagot by Mircea ?tef?nescu () [Corola-journal/Journalistic/84082_a_85407]
-
coborât-a, Asta-i casa cea frumoasă, Colind pentru suflet, Sus la vârful muntelui, Mândru joacă Pătru-n raiu, Steaua sus răsare. Construcțiile sonore sunt bazate pe structuri modale, arhaice, completate cu acorduri de cvarte, cvinte sau eterofonii. Din aceste sonorități transpar astfel, anumite elemente de limbaj și stilistică muzicală specifice secolului XX, noțiuni familiare pentru cei care au avut privilegiul de a-l avea ca îndrumător, fie și pentru scurt timp, pe maestrul Dan Voiculescu. Compozitorul însuși afirmă că nu doar
Vremea colindelor rom?ne?ti by Iliana VELESCU () [Corola-journal/Journalistic/84308_a_85633]
-
sunt mai toate companiile de dans de astăzi - dansează intens, având o mișcare uneori fluidă, alteori frânt unghiulară. Pe muzica aparținând tot lui Eric Lamoureaux, cei patru interpreți, Loren Palmer, Philippe Rouair, Eva Vandest și Moustapha Ziane, au făcut să transpară în mișcarea lor așteptarea dar și întâlnirea, în evoluții individuale dar și în evoluții în doi, într-o plastică când calm sculpturală, când dinamică. O notă cu totul aparte a adus pe scenă cea de a doua companie franceză, Compania
Dansul contemporan francez din nou la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8432_a_9757]
-
și potențate grație unei colaborări cu instanța autoscopică ce dispune de propriile-i latențe poetice, aidoma unei oglinzi ce se privește în altă oglindă: "A scris poemul / despre cum a scris / poemul" (Stihul). Dacă ne referim la traiectul biografic ce transpare în această producție, la rezervorul său de amintiri revărsîndu-se intermitent în text, impregnîndu-l cu o sumă de percepții genuine, ne dăm seama că avem a face cu un strat ruralist, filtrat, distorsionat, însă nu mai puțin persistent. Departe de crezul
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
pe evoluții. E aici o parte perfect conștientă, lucidă". Precum un artizan ce se respectă, insistă pe primejdia distragerii prin detalii: "Ocupîndu-te și oprindu-te la pasaje și la fraze, pierzi din vedere întregul". Ardelenismul funciar al lui Liviu Rebreanu transpare și în intenția de-a produce un roman, rămas nerealizat, în care să fie prezente două personaje folclorice, Păcală, prototipul mobilității, al agerimii lunecoase a valahului, și companionul său, Tândală, prototipul ardeleanului mai încet la acțiune și la judecată, aparent
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
Se prea poate să fie vorba de un update, de o îmbunătățire progresivă. (La Neagu Djuvara, longevitatea, ca formă de optimism dezlănțuit în fața paginii scrise și rescrise echivalează cu faimoasa supraviețuire a lui Radu Cosașu.) De altfel, o asemenea atitudine transpare cel mai limpede într-un paragraf de la finalul celei de-a doua secvențe, Cum m-a învățat școala franceză să scriu mai bine românește în care protagonist, printre zeci de colegi în carne și oase, e nici mai mult, nici
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
Mai ales o Zeiță numită Maria, care, din câte înțelesese el, era totuna cu Bibi Miriam din teologia lui Mahbub Ali... De acum încolo o să mă rog la Bibi Miriam și o să fiu sahib... Ba nu. Sunt Kim.” Totuși, uneori transpar acele nuanțe care i-au dat apă la moară lui Edward Said. „La St. Xavier’s.... nu trebuia să uiți niciodată că ești sahib și că într-o bună zi, după ce îți promovai examenele, aveai să le dai porunci indigenilor
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
prezinte indicii suficiente că ar fi vorba de versiunea pierdută. Prudent, editorul îl denumește „Manuscrisul de la Rohia” și îl înconjoară cu numeroase dubii și precauții filologice, deși, în fond, din nota asupra ediției și din anexele pe care le întocmește, transpare convingerea că ne aflăm în fața celei de-a treia versiuni a Jurnalului... Ipoteză, desigur, susceptibilă să deschidă o nouă pistă de cercetare cu privire la geneza și la intenționalitatea textului. Așadar, a redactat N. Steinhardt o a treia versiune a acestei cărți
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]