14,678 matches
-
explorate cele mai variate tehnici, reîncadrarea și schimbarea unghiului se fac frecvent în timpul aceleiași mișcări a macaralei. Ca să nu uităm o secvență antologică, în care camera se deplasează circular în jurul cuplului îngropat în ciment, făcut să arate la fel de fluid și transparent ca apa dintr-un acvariu. Multe din aceste detalii duc cu gândul la Amelie. Deși măgulit de comparație, Yann Samuell declară că scenariul, complet cu detaliile vizuale, era terminat acum doi ani, înainte de lansarea lungmetrajului lui Jeunet. Într-adevăr, ambele
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
își vede foarte rar tatăl, care se cam înstrăinase de el: ,artiștilor nu le plac bărbații" îl scuză fiul, dar pe un ton în care răsună, pianissimo, amărăciunea. Întreg textul este candid, cu un zâmbet abia schițat și o umbră transparentă de nostalgie. întreaga scriere ascultă, parcă, de vorba bunicii lui Sartre din superba sa carte Les mots (,Cuvintele") ,glissez, mortels, n-appuyzez pas" (lunecați ușor, muritori, nu apăsați). Finalul mi se pare încântător, ca, de altfel, întreg textul: ,lăsându-mi în
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
și proiectându-și imprecațiile în obrazul boit al luxurii. Contramodelul său fiind cel al unui eros frust, țărănesc, ingenuu la modul împerecherii făpturilor lui Dumnezeu. Un adevărat spectacol pirotehnic îl constituie însă inventarierea industriilor, a tehnologiilor și mașinilor, cu scopul transparent al osândirii lor. La antipodul lumii rurale și mușcând din ea cu voracitate, până la atingerea fibrei de rezistență a nației, progresul industrial (care altor poeți din epocă le smulge accente de entuziasm) este echivalat cu un blestem, un preludiu al
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
și formă; sursa e o sintagmă din engleză, dar elementele componente sînt latine: mass provine indirect din latină, prin intermediul francezei, în vreme ce media este chiar un latinism cult. Pronunțarea specific engleză este transpusă, adaptată în grade diferite, deoarece cuvîntul e destul de transparent și permite o lectură potrivit normelor românești ale corespondeței scriere-pronunțare. În uzul românesc actual circulă două variante de pronunțare: șmas'mediaț și (mai apropiat de engleză) șmas'midiaț. Prima formă - cea mai răspîndită, confirmînd asimilarea fonetică a cuvîntului - a fost
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
însăși circulația lor extrem de restrînsă, de-a dreptul confidențială, mai degrabă într-o zonă a magiei decît într-una pragmatică și devine, pe nesimțite, nu un act punitiv, ci unul exorcizator. În contextul luptei pe care Paula Ribariu, acest David transparent și fragil, a angajat-o cu Muzeul Național de Artă Contemporană, cu acest Goliat infatuat, semidoct și dogmatic, întrebarea de la început este pe deplin legitimă. Textul care urmează, comentariu mai vechi la o expoziție a Paulei Ribariu, încearcă să readucă
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
devine o pacoste pentru Serafim și chiar pentru sat. Proprietarul său, ajuns de minunea consătenilor, îl duce la târg să scape de el: îl schimbă pe o capră, capra pe o gâscă, iar gâsca pe un cocoș roșu - după modelul transparent al lui Dănilă Prepeleac. Sărăcia nu produce decât... prostie (și reciproca e la fel de adevărată). ,Moldoveanul moale" nu are șanse să devină un comerciant tare, dacă nu e nici măcar un țăran de ispravă. Alte întâmplări completează comedia vieții la țară: somnul
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
trasează în fizionomia umană.Politicienii sunt oameni care stau mereu în centrul vieții publice, care controlează spațiul public și care nu mai pot ieși în "lume" ca persoane particulare.Ei își pun atunci o mască pentru a nu fi "previzibili", transparenți, mai ales pentru adversari. Iar această mască acaparează treptat persoana particulară, eul individual al purtătorului ei. La unii dintre oamenii politici mai există încă o distanță, un clivaj între mască și persoană, la alții masca și persoana s-au contopit
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
slujba statului. Nouă, pentru că a apărut de curînd, la editura Paralela 45, în colecția "Biblioteca românească". Veche, fiindcă "proiectul" are, aflăm din interviul cuprins în Addenda, luat de Ovidiu Pecican, un anume "trecut". Este, povestea aceasta, o "parabolă" mult prea transparentă ca să fi derutat, la vremea ei, cenzura. Reluată acum, cu eventuale modificări, dă "culoare de epocă" unor impasuri mai mult sau mai puțin mărunte, dar semnificative, totuși, pentru porția de ratare, depășită (de tot, oare?) cu greu, care li s-
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
Alexandrei Târziu stă în sprințăreala fabulelor ei, care nu susțin niciodată, pînă la sfîrșit, un același punct de vedere. Și n-ai decît să te întrebi, cam năucit de-atîtea rocamboluri, ca Oamenii Puterii din Imperiul impostor (una din cele mai "transparente" proze ale ei), " Cum dracu' rezistă valoarea, în ce se camuflează?" Firește, e și-un zaț de Orwell aici, dar din O gură de aer, nu din 1984... Și totuși, ce face dintr-o înșiruire de grozăvii, de la indiferența de
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
nu huli, nuuu huuuuuliiiiii, nu hu... mâna întinsă a preotului cade, genunchii se îndoaie încet, glasul se întrerupe brusc, încă se mai aud vorbe râsete, acum un om înalt și greu zvâcnește pe scânduri între scaune răsturnate, pahare sparte, cioburile transparente și vinete subțiri și groase, tăioase, mucuri de țigară și scrum, berea gâlgâind fără zgomot dintr-o sticlă, mijlocul omului acoperit cu fața de masă umedă, pătată, cum o trăsese după el în cădere, un om încă, apoi o insectă
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
a autorității, din moment ce imaginea servește ca dovadă a adevărului comentariului și evocă noțiunea de vizibil ca probă. Astfel de semnificanți se dau drept nesemnificanți și au efectul de a camufla faptul că documentarul este și el o reprezentare, nu o transparentă și inocentă redare a lumii reale. Oricum, Potter se folosește de aceste coduri având conștiința implicațiilor lor politice și reușește să submineze eficiența acestui "realism". Voice-over-ul feminin nu doar încadrează narațiunea, ci e și pus la treabă pentru a destabiliza
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
de nivelul prozei cu adolescenți de la noi, gen Ion Grecea sau Mircea Sântimbreanu. Singur în fața dragostei e binișor supralicitat de critica basarabeană, cu excepția lui Mihai Cimpoi, care a catalogat bine romanul ca "o bucată de muzică ușoară: sprinten, plăcut, ușor, transparent, ieftin, tulburător pe alocuri" (în aprecierile anexate volumului). Poate că Unchiul din Paris e ceva mai mult decât atât. Dar și el mizează pe reconsiderarea unui clișeu: figura ilegalistului comunist. Nu e tratată eroic și triumfalist, ci, dimpotrivă, tragic: ilegalistul
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
început și până la sfârșit, o structură bipolară, romancierul dovedindu-se atent și consecvent în delimitarea și cartografierea fiecărui teritoriu. Atâta simetrie ar putea obosi - și ar fi o dovadă de naivitate din partea autorului să o expună ca atare, în chip transparent didactic, precum în moralitățile medievale. Arta prozatorului român se vede însă tocmai din amestecul savant al substanțelor caracterologice și din fărâmițarea conflictului central într-o sumedenie de particule epice elementare, frânturi de scene, crâmpeie de episoade, gesturi mărunte și "întâmplătoare
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
să le capteze și să le retransmită pictorul. Panourile mele, și cu atît mai mult iconostasul de la Cluj, chiar asta încearcă să facă, încearcă să surprindă momentul în care materia se deschide, înflorește, își pierde opacitatea și devine un mediu transparent care nu absoarbe lumina, ci o generează, o eliberează din propriile sale resurse, din cele inițiale, și lumina asta nu este lumina din afară, cea dirijată, lumina care se stinge și care aruncă umbre, ci o lumină fără sursă și
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
Numai că nuditatea propriu-zisă nu e dublată de una stilistică. În romanul de față, umorul, (auto)ironia, vorbele de spirit trec din bagajul autorului în cel al personajelor sale, ridicându-le din simpla vulgaritate și plasându-le pe o scenă transparentă, unde orice stridență se vede. Ca într-o piesă de teatru, dialogul are un rol important, eroii căutând nu numai orizontala acuplării, ci și verticala afirmării personale. Performanța din pat rămâne indispensabilă, dar ea se cere completată (altfel decât la
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
zile a săptămânii și însumează 25 de ore de reprezentație. Un alt doilea gând reflex care-mi vine este comparația cu Tetralogia wagneriană (mă mir totodată de ce muzicologii care semnează studii consistente în acea revistă nu menționează o asemenea paralelă transparentă, au epuizat oare anterior acest subiect sau poate că îl ocolesc?). Încercând să-l justific, găsesc mai multe argumente decât mă așteptam. Cele evidente sunt la îndemâna oricărei istorii a muzicii: Wagner a lucrat între 1848-1874 la Der Ring des Nibelungen
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
de păpușă evadată dintr-un muzeu de ceară, cu toată unduirea, e drept, ușor rigidă, a trupului său prelung și cu semne vizibile de împlinire, oarecum asemănător cu acela mai consacrat al compatrioatei sale Daniela Condurache, în ciuda vestimentației mereu asimetrice, transparente și decoltate, degeaba, Andreea Marin continuă să fie o figură inumană, vreau să zic ne-umană: un fel de Data din cunoscutul serial cu aventuri extragalactice. Încercarea ei sinceră de a zîmbi eșuează totdeauna în rictus, dorința de a-și
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
în Panama, unde tatăl său se afla în misiune diplomatică, petrecîndu-și întreaga copilărie prin diferite capitale din cele două Americi, de unde cosmopolitismul întreagii sale opere, alături de o precoce conștientizare a problemelor și identității mexicane. Primele sale romane, La región más transparente și Las buenas conciencias ilustrează acest paradox. La începutul anilor ’60, Fuentes, ca majoritatea “capilor” Boom-ului devine un apărător hotărît al revoluției cubaneze, scrie articole de un marxism militant, care, însă nu transpare în cele mai bune romane ale
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
deși, paradoxal, înăuntrul textului, există un debil fir detectivistic. Cititorul, chiar și cel „specialist“, va încerca - demers inevitabil eșuat - să compună, să recompună, povestea/poveștile Antoniei, un soi de personaj, un erou vag sugerat, autocoroziv și „teoretic“, în măsura în care, sub măștile transparente pe care le împrumută, vorbește despre un singur lucru. Despre soarta romanului și a ficțiunii în genere. Cititorul află de la început cine e Antonia: un robot cu înfățișare feminină, un robot care citește și care își fixează tipul potrivit de
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
Iosefina Stoia este un fel de mamașă, o codoașă bătrînă, bună la orice aranjamente, și ea ostenită de atîtea chefuri la care, bun înțeles, nu s-ar gîndi să renunțe și de atîtea complicități. Bombănelile nu sînt decît un paravan transparent, un alt truc la care apelăm de atîtea ori cînd ne ascundem opțiunea adevărată. Antologică este, după părerea mea, scena în care Malvolio citește scrisoarea pe care o primește, chipurile, de la stăpîna sa, Contesa Olivia. O declarație de dragoste nebănuită
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
prin natura definitivă a formelor, are o ascendență alpină, o cotă scăzută a temperaturii și oferă o percepție învăluită de penumbre, Sultana Maitec este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și poate că de aici, chiar de la acest aparent paradox, ar putea fi inițiată o lectură mai consistentă a complementarității și a disjuncției dintre cei doi artiști. Spre deosebire de Ovidiu Maitec, a cărui preocupare este în mod constant
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
tentația aproape mistică a materializării luminii, a ipostazierii invizibilului, cu alte cuvinte exact acea opacizare a transparenței. Marile suprafețe pe care pictorița le umple cu aur au, simultan, două înțelesuri diferite: pe de o parte ele sînt complet anulate, devin transparente și materialitatea lor este dizolvată într-un amplu orizont de lumină, iar, pe de altă parte, lumina impalpabilă primește atribute spațiale, se revelează pînzei asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
stânga și dau foaie după foaie cu aceeași mână, fără să mai apelez la dreapta, pe care îmi sprijin capul . Cărțile care se dezmembrează le repar cu îndemânare, prin coasere sau lipire, iar pentru reconstituirea filelor rupte folosesc bandă adezivă transparentă. Mă înțeleg foarte bine și cu textul care se derulează pe ecranul calculatorului, nu fac deloc o dramă din concurența dintre carte și computer. Textul rămâne text, chiar și scris pe nisip. Am citit, aproape tot ce-am citit, în
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
reformă, demiterea Rodicăi Stănoiu s-a făcut de pomană. Mai multe ziare care apar în Capitală au publicat declarația surpriză a sopranei Angela Gheorghiu care l-a atacat pe directorul Operei Române, Ludovic Spiess, în termeni cît se poate de transparenți, dar fără să-l numească: „Se pare că există o amnezie a unui cîntăreț de operă care a uitat că în vremuri mai grele decît vremurile de acum făcea turnee în toată lumea, și acum, ajuns director, îi împiedică pe tineri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13051_a_14376]
-
orașul asediat de heralzi o ploaie de slove-n turnir așa cum a fost nu se mai știe o uimire crește noptatic pe bolgii de slavă vezi cum lumina s-a stins pe redute din clipă în clipă sigur reveriile acestea transparente lasă să se vadă metafizica morții și te cutremuri prin sângele lor vâslește fâlfâitul nocturn al îngerului exterminator vae soli se-aude de pe cel mai înalt catarg al amiezii ucigașe cine se mai poate salva să aștepte ivirea celui de pe
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]