949 matches
-
două piese care lucrează în contact. Verbul a juca poate fi reflexiv a se juca și duce la expresia: așa nu mă mai joc, a-și bate joc, a se juca cu focul, cu sănătatea, a juca festa. Când este tranzitiv, a se juca însemnă a păcăli, a pune în joc un număr, iar intranzitiv însemnă a participa ca jucător la o competiție sportivă, pe când tranzitiv înseamnă a practica un anumit joc sportiv. Expresia a juca ochii în cap trimite spre
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
-și bate joc, a se juca cu focul, cu sănătatea, a juca festa. Când este tranzitiv, a se juca însemnă a păcăli, a pune în joc un număr, iar intranzitiv însemnă a participa ca jucător la o competiție sportivă, pe când tranzitiv înseamnă a practica un anumit joc sportiv. Expresia a juca ochii în cap trimite spre părerea despre un individ inteligent. Jocul presupune un sportiv/actor și un public/ spectator cu o inteligență specială, practică (observare și participare la joc, relația
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
CREIER/fiindcă sînt foarte inteligent/ și în întuneric” („În gropi fierbe viața roșie“). Ca și în cazul lui Vinea („Dintr-o vară“, „Dicteu“, „Tuzla“ ș.a.), tînărul Tzara descoperă, prin breșele discursului simbolist, tranzitivitatea realului. În substanțialul său studiu despre dimensiunea tranzitivă a poeziei moderne, Gheorghe Crăciun făcea următoarea observație: „Chiar și atunci cînd Tzara își ia în serios vocația de disident al logicii gramaticale, lumea din care el pleacă și în care el se întoarce e cea imediată, e realul” (Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu un Argument al autorului, postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80”, Pitești, 2002, p. 267). „Lumea din care pleacă”, uneori, poemele „orientalului” Vinea este, de asemenea, realul. Nu însă și cea în care „se întoarce”: după secvențele tranzitive, textele sale se pierd în reverii fantaste stimulate de amintire. Greutatea de plumb a lirismului, atitudinea contemplativă, melancolică, nostalgică și introvertită cîștigă aproape întotdeauna în poezia sa. Dimpotrivă, poemele lui Tzara sînt prin excelență centrifuge, universuri în expansiune, animate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
coerciției. În contextul controversei donatiste, Augustin a fost tentat să admită o formă - chiar și îmblânzită - de control forțat al statului asupra comunităților „indisciplinate” ale schismaticilor 1. Episcopul Hipponei a imaginat această formă de intervenție seculară ca pe o corecție tranzitivă, asemănată cu asprimea unui dascăl care își mustră elevii. Dar „violența nu aduce nici beneficii dialectice, ci încurajează de la sine o altă violență”2. Aici Augustin se îndepărtează de o tradiția monastică a creștinismului răsăritean care - de la Origen la Maxim
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
generale, am încercat să mă servesc de acest concept, în primul rând pentru a demantela o serie de opoziții, considerate multă vreme din categoria celor dure (mimesis/poesis, fictiv/real, natură/convenție, subiect/obiect, conotație/denotație, epic/liric, transparent/opac, tranzitiv/reflexiv etc.). Trebuie să specific de la bun început că am preferat conceptul de metatranzitivitate tocmai pentru că permite o mișcare dublu integratoare, atrăgând atenția asupra împrejurării că ne aflăm în prezența unui tip de literatură ce se deschide, simultan, spre sine
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în prezența unui tip de literatură ce se deschide, simultan, spre sine însăși și spre real. Așadar, deși nu exclude reacomodarea amicală între text și realitate, această poezie rămâne prin excelență ambiguă, deopotrivă mimetică și nemimetică, într-un fel fals tranzitivă, din moment ce se folosește de înșelătoarea trasparență exhibată la un nivel de suprafață, tocmai pentru a atrage atenția asupra multiplicității modurilor în care se poate înfățișa realul. Nu în ultimul rând, țin să precizez că un punct de plecare și, totodată
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asupra multiplicității modurilor în care se poate înfățișa realul. Nu în ultimul rând, țin să precizez că un punct de plecare și, totodată, o provocare, în lipsa căreia poate nu aș fi ajuns să scriu această carte, a fost modelul poeziei tranzitive propus și analizat de Gheorghe Crăciun, în volumul său intitulat În căutarea referinței și dezvoltat în consistentul studiu din 2002, Aisbergul poeziei moderne. 1. Lumea și textul. Considerații preliminare pentru schițarea unei ficțiuni teoreticetc "1. Lumea [i textul. Considerații preliminare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
examen mai atent nu poate trece neobservată împrejurarea că, de fapt, în decursul aceluiași secol, s-au manifestat, așa cum a demonstrat cu argumente convingătoare Gheorghe Crăciun 2, și alte direcții, precum cea experimentală, ludică și manieristă a avangardelor și cea „tranzitivă”, a concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență, a experienței individuale cotidiene, deschisă către comunicarea cu cititorul, lipsită de metafore sau de supradeterminări simbolice și, mai ales, înrudită, din punctul de vedere al procedeelor, cu proza ficțională. Vom reveni asupra acestor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
gândul recunoașterea heterogeneității principiale a lumilor - reale sau ficționale - care amalgamează neîncetat datele percepției și pe cele ale imaginarului, elemente posibile și imposibile, credibile și incredibile, ca într-un joc iluzionistic de oglinzi? Din această perspectivă, dimensiunea ludic-manieristă și cea tranzitivă nu ni se mai înfățișează ca termeni ai unei opoziții ireconciliabile, ci mai curând ca dimensiuni complementare, putând să coexiste chiar în interiorul aceluiași poem. De altfel, tentative de a evidenția neutralizarea acestei opoziții au mai existat, dar ele s-au
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spunem, este o distanță greu de ignorat, dar binomul denotație/conotație se dovedește, de departe, insuficient pentru a explica specificul celor două moduri poetice. Mai adecvat, în aparență, din punctul de vedere al terminologiei cel puțin, se dovedește cuplul cvasi-sinonim tranzitiv/reflexiv, împrumutat din binecunoscutul studiu al lui Tudor Vianu, Dubla intenție a limbajului și problema stilului. Vianu, cum știm, sesiza caracterul tranzitiv al limbajului uzual, dar excludea cu totul ideea de tranzitivitate din câmpul poeziei, acceptând-o doar ca pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
moduri poetice. Mai adecvat, în aparență, din punctul de vedere al terminologiei cel puțin, se dovedește cuplul cvasi-sinonim tranzitiv/reflexiv, împrumutat din binecunoscutul studiu al lui Tudor Vianu, Dubla intenție a limbajului și problema stilului. Vianu, cum știm, sesiza caracterul tranzitiv al limbajului uzual, dar excludea cu totul ideea de tranzitivitate din câmpul poeziei, acceptând-o doar ca pe o dimensiune a prozei. 2.2.2 Dubla intenție și „fantasma” referentuluitc "2.2.2 Dubla intenție și „fantasma” referentului" Pentru a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
O face pentru alții și o face pentru el. În limbaj se echilibrează o stare sufletească individuală și se organizează un raport social. Considerat în dubla sa intenție, se poate spune că faptul lingvistic este în aceeași vreme reflexiv și tranzitiv. Se reflectă în el omul care îl produce și sunt atinși, prin el, toți oamenii care îl cunosc. În manifestările limbii radiază un focar interior de viață și primește căldură și lumină o comunitate omenească oarecare”219. Cele două categorii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că se dovedesc oarecum mai flexibile. Ceea ce ne propunem în continuare este o rapidă trecere în revistă a modului în care poezia eșuează (parțial) în tentativa de a rămâne fidelă realității, de a fi, cu alte cuvinte pe de-a-ntregul tranzitivă. În primul rând, pentru că, dacă menținem opoziția tranzitiv/reflexiv în interiorul semnificației, așa cum ne obligă o minimă rigoare (ar fi cu totul inadecvat să vorbim despre tranzitivitate ca despre o dimensiune exterioară literaturii, din moment ce nu este exterioară limbajului), și nu uităm
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
propunem în continuare este o rapidă trecere în revistă a modului în care poezia eșuează (parțial) în tentativa de a rămâne fidelă realității, de a fi, cu alte cuvinte pe de-a-ntregul tranzitivă. În primul rând, pentru că, dacă menținem opoziția tranzitiv/reflexiv în interiorul semnificației, așa cum ne obligă o minimă rigoare (ar fi cu totul inadecvat să vorbim despre tranzitivitate ca despre o dimensiune exterioară literaturii, din moment ce nu este exterioară limbajului), și nu uităm nici o clipă că funcția de reprezentare este una
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cel mult fixat prin convenție, dar în practica literaturii putem spune cel mult că există texte care tind către el. Nu este însă mai puțin adevărat că „există două forme ontologice fundamentale de raportare la realitate, una reflexivă și alta tranzitivă, forme în care își are originea procesul de construcție a categoriilor individualității pe care le promovează poezia”221. În acest sens, putem vorbi, într-adevăr, despre întoarcerea realității în poezie, dar discuția se dovedește cu atât mai complexă, cu cât
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care interferează continuu cu alte limbaje: aforismul, proza, eseul, limba vorbită etc. Ceea ce simboliștii au alungat pe ușă (anecdotica, elocvența, contingentul, retorismul, didacticismul, epica) a revenit în poezia urmașilor prin fereastra larg deschisă a contaminării genurilor 223. Totuși, în privința binomului tranzitiv/reflexiv se pot formula, cum am arătat deja, anumite rezerve. În primul rând, trebuie precizat că, deși specialiștii au separat demult problemele legate de sfera semnificației de cele ce țin de sfera referinței, conceptul de tranzitivitate lasă, într-un anume
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
procedee narative, prozastice (și prozaice), fără a neglija conținutul și tranzitivitatea sensurilor -, esențială rămâne, până la urmă, regula care separă proza de poezie. „Recurs în procesul poeziei moderne”, subtila postfață a lui Mircea Martin la studiul lui Gh. Crăciun consacrat poeziei tranzitive, conține o remarcă esențială în acest sens: ...poezia transparentă, directă, n-ar putea exista fără fundalul poeziei deviante, tipic moderniste, așa cum aceasta din urmă, la rândul ei, s-a afirmat în relație cu elocvența romantică. Fără perechea ei invizibilă, dar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
remarcă esențială în acest sens: ...poezia transparentă, directă, n-ar putea exista fără fundalul poeziei deviante, tipic moderniste, așa cum aceasta din urmă, la rândul ei, s-a afirmat în relație cu elocvența romantică. Fără perechea ei invizibilă, dar prezentă, poezia tranzitivă n-ar avea relevanță 240. Într-adevăr, poezia reflexivă, lirică, metaforică și ezoterică pare întrucâtva a fi fost „exilată”, astăzi, în subteranele poeziei realiste, tranzitive, întocmai după cum limbajul comun fusese alungat din scenă, ca „nepoetic”, de modernismul înalt. Un motiv
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
s-a afirmat în relație cu elocvența romantică. Fără perechea ei invizibilă, dar prezentă, poezia tranzitivă n-ar avea relevanță 240. Într-adevăr, poezia reflexivă, lirică, metaforică și ezoterică pare întrucâtva a fi fost „exilată”, astăzi, în subteranele poeziei realiste, tranzitive, întocmai după cum limbajul comun fusese alungat din scenă, ca „nepoetic”, de modernismul înalt. Un motiv în plus de a susține că un real folos s-ar putea obține din explorarea situațiilor de frontieră (prin care înțeleg nu numai cazurile de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din trecut, a contribuit decisiv la „renegocierea și redesenarea unei serii de frontiere”241 (nu în ultimul rând ale acelora dintre literatură și paraliteratură, dintre „înalt” și „jos”, comic și tragic etc.). 3. Încercare de cartografiere a teritoriului poeziei (meta)tranzitive. câteva reperetc "3. ~ncercare de cartografiere a teritoriului poeziei (meta)tranzitive. câteva repere" 3.1 Încercare de definire a poeziei metatranzitivetc "3.1 Încercare de definire a poeziei metatranzitive" Din toate cele spuse până acum s-ar putea deduce că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de frontiere”241 (nu în ultimul rând ale acelora dintre literatură și paraliteratură, dintre „înalt” și „jos”, comic și tragic etc.). 3. Încercare de cartografiere a teritoriului poeziei (meta)tranzitive. câteva reperetc "3. ~ncercare de cartografiere a teritoriului poeziei (meta)tranzitive. câteva repere" 3.1 Încercare de definire a poeziei metatranzitivetc "3.1 Încercare de definire a poeziei metatranzitive" Din toate cele spuse până acum s-ar putea deduce că „realismul” poetic de care ne ocupăm nu ar reprezenta altceva decât
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Lowell sau Charles Olson, de la Bertold Brecht la Pasolini și Montale, de la Frank O’Hara la Maurizio Cucchi sau Mircea Ivănescu, poeții ultimelor decenii nu au încetat să caute poezia „în afară”, adică în individualitatea obiectivă și, uneori, în valorile „tranzitive” ale limbajului. Însă această poezie se vrea implicit și teorie a poeziei, tematizând adeseori însăși posibilitatea sau imposibilitatea verosimilității este așadar mai puțin o ilustrare a „transparenței”, cât o tentativă de a proba eficiența mecanismelor reprezentării (fie că se are
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
posibil, polisemantismul termenilor de mimetic, respectiv ficțional (aceștia constituind, în fond, criteriile de delimitare a teritoriului poeziei metatranzitive). Astfel, cel dintâi (mimetic) va fi folosit atât pentru a desemna acel tip de poezie care - scrisă într-un un limbaj literal, „tranzitiv” - nu urmărește (cel puțin la un nivel de suprafață) să ne spună mai mult decât ceea ce ne spune, încurajându-și cititorul să creadă că în „transparența” ei ar putea întrezări lucrurile însele, dar și pentru a sugera că această poezie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o nostalgie mai abil sau mai stângaci disimulată, a esențelor primordiale și a tiparelor atemporale. Pentru a vedea prin ce mijloace poate fi depășită o atare viziune, ne vom opri deocamdată - nu înainte de a preciza că din spațiul poeziei (meta)tranzitive de peste Ocean s-ar putea selecta oricând și alte repere - asupra creației lui Robert Lowell. Și aceasta nu numai pentru că Lowell este, alături de Wallace Stevens, William Carlos Williams și Cummings, unul dintre cei mai cunoscuți poeți americani din secolul XX
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]