378 matches
-
toate propozițiile din text pot fi identificate componentele semantice esențiale ale unui text întreg. Voi introduce și voi explica pe scurt aceste denumiri (agent, proces material etc.). Dar în cele ce urmează voi evidenția faptul că sistemul de analiză a tranzitivității prezintă interes în analiza narativă întrucît evidențiază sistematic, pentru orice text, ce tipuri anume de procese tind să se deruleze, care dintre indivizi sînt sau nu sînt agenți, cine sau ce pare a servi drept mijloc, ș.a.m.d. Întregul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
procese sînt mai evolutive și pot fi folosite la aspectul continuu. Din punct de vedere gramatical, procesele mentale se disting prin faptul că pot să introducă , ca fenomen al procesului, o propoziție întreagă (care va avea propria ei analiză de tranzitivitate, cu proces și participanți). Astfel, ele diferă de toate celelalte procese, în special de cele comportamentale cu care par să se întrepătrundă! Procesele mentale, deci, „proiectează”. 4.9.3. Procese verbale Procesele verbale sînt procese de rostire, de vorbire într-
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
y” 2. circumstanțial: "x este la/despre/ca y” 3. posesiv: "x are y” George era victorios. George era cîștigătorul. A avut loc la ora 3. El are o slujbă grozavă. Revenind, ceea ce se poate cîștiga din analiza atentă de tranzitivitate a scenelor și personajelor este un tablou preliminar cu cine este agent și cine suportă acțiunea (dacă contează: ei pot să fie pasivi, sau lipsiți de putere sau doar leneși), dacă personajele sînt executanți sau gînditori, dacă instrumentele și forțele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
suportă acțiunea (dacă contează: ei pot să fie pasivi, sau lipsiți de putere sau doar leneși), dacă personajele sînt executanți sau gînditori, dacă instrumentele și forțele domină în lumea reprezentată ș.a.m.d. Pentru aplicații ale aparatului de analiză a tranzitivității în descrierea personajelor - stări de spirit, capacitatea de a controla lucrurile și de a deduce conexiuni cauzale, sau lipsa de putere - vezi Halliday (1971), Burton (1982) și Kennedy (1982). Lecturi suplimentare Lectura despre personaj și mediul înconjurător e bine să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
originale și stimulatoare despre cum funcționează descrierea în multe texte literare, inclusiv în începuturile romanelor Casa umbrelor și A Passage to India. Despre thriller, surpriză și suspans vezi, de exemplu, Rubin (1999), Palmer (1978), Sauerberg (1984) și Luelsdorff (1995). Despre tranzitivitatea după Halliday, aplicată la literatură, impune prin claritate Simpson (1993), Capitolul 4. Mai pot fi consultați Toolan (1998) și Short (1996). Vezi și lucrarea influentă a lui Halliday despre schimbările de stil în The Inheritors de William Golding - Halliday (1971
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
șoarecele" va ilustra, de exemplu, ideea că anumite verbe sînt tranzitive sau că există acord între substantiv și determinant etc. Faptul că nu știm despre ce pisică este vorba nu are importanță: în acest caz sînt luate în calcul numai tranzitivitatea verbului sau acordul. 3. Tipuri de context Cotextul Cotextul nu înseamnă în mod necesar mediul fizic, momentul și spațiul enunțării. Să analizăm această succesiune de fraze dintr-un roman: OSS 117 se îndreaptă nonșalant către bar. În încăpere nu se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
este specia sensibilă, iar X, Y sunt subiecții cunoscători. În această situație, cum mai este posibil ca SX și SY să fie în același timp identice cu roșeața din cub, dar diferite între ele? Nu cumva încălcam în acest caz tranzitivitatea identității? Normal ar fi că atunci când spunem că SX este identic cu ȘO a unde O este obiectul extramental și ȘO specia așa cum este ea în compusul hilemor fic a, iar SY este identic cu ȘO, să rezulte că SX
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
SIy. Deși speciile lor inteligibile diferă, X și Y ajung, în finalul procesului, să cunoască aceeași esență a obiectului. Contraargumentul (B) formulat de Claude Panaccio pare a fi plauzibil și pare a fi mai dificil de respins decât primul: în conformitate cu tranzitivitatea identității, daca accept că SIx este identică cu quiditatea obiectu lui și că, la rândul ei, SIy e identică cu quiditatea obiectului, trebuie să accept concluzia că SIx e identică cu SIy. Dar cum se știe că speciile diferitor subiecți
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
substance or the subject in the way of the philosophical tradition, the experience of the city replaces substance and subject with transitivity.“ Din punctul de vedere al dimensiunii sale epis temologice, experiența urbană reprezintă o reconstrucție metafizică a mișcării, a tranzitivității, opusă, după cum afirmă comentatorul englez, metafizicii tradiționale a substanței. Mișcarea nu este văzută însă de Benjamin ca principiu ori ca esență transcendentă a lumii, ci ca formă sesizabilă în forme cotidiene, gesturi, personaje, atitudini. Orientarea „epistemologică“ a lui Benjamin, despre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
parțial bazată pe criterii literare și mult mai mult pe cele geografice. Poeții Cercului aparțin aceleiași generații a războiului și diferențele de modele culturale, de estetică nu sunt atât de pregnante încât să justifice o altă părere. Opoziția reflexivitate vs. tranzitivitate 42, care ar corespunde opoziției Cerc literar/albatrosiști este și ea parțială, în cazul ambelor grupări regăsim o permanentă oscilare între un univers oniric, spiritual, redat prin structuri simbolice sau metaforice și invazia cotidianului, a concretului în spațiul poetic. Generația
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
generației amintite, dar reprezentanții ei o fac programatic, textele lor au tendința de a se transforma în arte poetice, autoreferențialitatea devenind și ea o trăsătură a unei poezii care reflectă o criză a umanității. Există totuși o ezitare constantă între tranzitivitatea și reflexivitatea acestor texte, ezitare pe care a remarcat-o și critica literară, jocul verbal axându-se pe luciditatea creatorului care nu poate uita și nu se poate iluziona că ceea ce face este altceva decât literatură, adică lume secundă, construită
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
banale, scandaloase, provocatoare sau, chiar, absurde) și ezitarea în conturarea unui univers care, deși pare arhicunoscut, se fluidizează și devine tot mai greu de delimitat, undeva la granița dintre real și imaginar, dintre cotidian și oniric. O permanentă trecere de la tranzitivitate spre reflexivitate în cazul acestor texte, așa cum, de alftel, s-a mai remarcat. Tocmai oscilarea aceasta constituie și punctul de convergență dintre poeții albastrosiști și cei ai Cercului literar de la Sibiu, dar reprezintă și o trăsătură a liricii ulterioare. Percepția
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
2013) D'Angelo, Frank J. - The Rhetoric of Ekphrasis, în JAC. A Journal of Rhetoric, Culture & Politics, vol. 18.3, http://www.jaconlinejournal.com/archives/vol18.3/dangelo-rhetoric.pdf (data consultării: 12 aprilie 2014) Funieru, Alexandru, "Generația războiului" și dilemele tranzitivității (I), în Agero, revista pe internet a Asociației Germano-Române, http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Generatia%20razboiului%20si%20dilemele%20tranzitivitatii%20de%20Alexandru%20Funieru.htm (data consultării : 22 aprilie 2014) Mitchell, W. J. T. - Ekphrasis and the Other in Picture Theory
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
suportă vicisitudinile istoriei. De aici până la ideea provizoratului estetic, a talentului încremenit în proiect, a unei traiectorii literare subminate de însăși (sic) condițiile în care-și face apariția, nu mai este decât un pas.", Alexandru Funieru, ""Generația războiului" și dilemele tranzitivității (I)", în Agero, revista pe internet a Asociației Germano-Române. 41 "Nici cercetătorii postdecembriști, puși pe sinteze și monografii, nu au acordat importanță adevărului estetic al momentului, în unele cazuri pur și simplu existenței acestei literaturi, preferând fie s-o ignore
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
va constitui și baza versurilor din volumele publicate în deceniul următor - cel mai important fiind Îndreptățit la căderea în gol (1996; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) -, cu deosebirea că textul cunoaște aici o detensionare progresivă în sensul fluenței și al tranzitivității. În postură de eseist, Ț. mixează structura de curs universitar, speculația riscantă și tonul de popularizare. A scris și numeroase studii de istorie a României, care abordează cu precădere intervalul 1918-1920. SCRIERI: Semnul mișcării, pref. Al. Andrițoiu, București, 1986; Miresmele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
fie substituită o alegere care ameliorează satisfacția tuturor sau ameliorează bunăstarea unora fără să o afecteze pe a altora. Postulatul nr. 2: Absența dictaturii. Nici un individ și nici un grup de indivizi nu-și poate impune preferințele colectivității. Postulatul nr. 3: Tranzitivitatea alegerilor colective. Dacă societatea estimează că A>B și B>C, atunci ea estimează de asemenea că A>C. Altfel spus, procedura alegerii colective trebuie să evite paradoxul lui Condorcet (sau efectul Condorcet), enunțat în 1785 astfel: preferințe individuale tranzitive
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
cazul curent". Denotație și conotație Orice persoană care transmite un mesaj prin intermediul limbajului, care spune sau scrie ceva, urmărește ( conștient sau nu) una din cele două intenții ale limbajului: cea tranzitivă sau cea reflexivă. Stilul științific se caracterizează prin tranzitivitate maximă, urmărind să exprime o idee ori o lege, să descrie fenomene sau relațiile dintre ele într-un mod cât mai clar, precis, exact, corect. El nu lasă loc altor înțelesuri sau interpretări, se adresează rațiunii și logicii și exclude
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
F. Kerlinger 6 : 1) exclusivității: putem spune cu precizie a=b sau a diferit de b, dar nu ambele. A=B => echivalența empirică = înseamnă că A și B nu pot fi distinse din punctul de vedere al unui atribut; 2) tranzitivității egalității: NU SE PRODUCE AUTOMAT (A=B și B=C, datorită erorilor de măsurare nu implică automat A=C); 3) tranzitivității inegalității: la fel; de exemplu: soțul dominant față de soție, soția față de copil nu implică soțul dominant față de copil. 2
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
echivalența empirică = înseamnă că A și B nu pot fi distinse din punctul de vedere al unui atribut; 2) tranzitivității egalității: NU SE PRODUCE AUTOMAT (A=B și B=C, datorită erorilor de măsurare nu implică automat A=C); 3) tranzitivității inegalității: la fel; de exemplu: soțul dominant față de soție, soția față de copil nu implică soțul dominant față de copil. 2.2.4. Nivele de măsurare Cantitatea nu este separată de calitate, ci coexistă cu aceasta, ea reprezintă un mod de existență
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
ordinal prin ranguri cresc sau descresc cu intervale inegale intervale care sunt, de regulă, mai mari la extreme și mai mici la mijlocul seriei. 0 altă problemă a seriilor ordinale de ranguri se referă la măsura în care este satisfăcut postulatul tranzitivității ordinale, formulat astfel: dacă A>B și B>C, atunci A>C. În principiu, se consideră că acest tip de tranzitivitate este o condiție definitorie pentru nivelul ordinal al măsurării. În lipsa ei, ordonarea își pierde sensul. Practic însă, este posibil
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
la mijlocul seriei. 0 altă problemă a seriilor ordinale de ranguri se referă la măsura în care este satisfăcut postulatul tranzitivității ordinale, formulat astfel: dacă A>B și B>C, atunci A>C. În principiu, se consideră că acest tip de tranzitivitate este o condiție definitorie pentru nivelul ordinal al măsurării. În lipsa ei, ordonarea își pierde sensul. Practic însă, este posibil ca postulatul tranzitivității să nu fie integral satisfăcut. Exemplul tipic în acest sens îl constituie clasamentele sportive. Se poate întâmpla ca
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
astfel: dacă A>B și B>C, atunci A>C. În principiu, se consideră că acest tip de tranzitivitate este o condiție definitorie pentru nivelul ordinal al măsurării. În lipsa ei, ordonarea își pierde sensul. Practic însă, este posibil ca postulatul tranzitivității să nu fie integral satisfăcut. Exemplul tipic în acest sens îl constituie clasamentele sportive. Se poate întâmpla ca o echipă aflată, de pildă, pe locul cinci să nu fii învins toate echipele aflate pe locurile inferioare și nici să nu
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
aflate pe locurile inferioare și nici să nu fi fost învinsă de toate echipele aflate pe locurile superioare locului cinci. C.H. Coombs distinge în acest sens două tipuri de serii: serii ordonate și serii parțial ordonate. Doar primele îndeplinesc postulatul tranzitivității, fiind propriu-zis serii ordinale, celelalte apropriindu-se mai mult de nivelul nominal al măsurării. În practica măsurării se folosesc însă tehnici prin care se verifică îndeplinirea tranzitivității, eliminându-se sau reformulându-se itemii care nu se înscriu în seria ordinală. Seriile
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
două tipuri de serii: serii ordonate și serii parțial ordonate. Doar primele îndeplinesc postulatul tranzitivității, fiind propriu-zis serii ordinale, celelalte apropriindu-se mai mult de nivelul nominal al măsurării. În practica măsurării se folosesc însă tehnici prin care se verifică îndeplinirea tranzitivității, eliminându-se sau reformulându-se itemii care nu se înscriu în seria ordinală. Seriile ordinale de interval Față de seriile de ranguri, seriile ordinale de interval adaugă relației de ordine intervalul sau distanța care separă o valoare de cealaltă. Relația dintre
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
C-D), după cum: (4-3) = (3-2) = (2-1) Numerele atribuite reflectă deci nu numai rangul (poziția) pe care se găsesc mărimile caracteristicii măsurate, dar și intervalul care separă un rang de altul. Este evident, prin urmare, că seriile de interval îndeplinesc postulatul tranzitivității în sensul că dacă A>B și B>C, atunci A>C. Pe lângă acesta, seriile de interval îndeplinesc parțial și condiția de aditivitate, în sensul că se pot efectua operații de adunare sau scădere a intervalelor, fără ca aceste operații să
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]