562 matches
-
al sorții Când stăm smeriți la cozile-așteptării Cu piepturi dezgolite-n fața morții Fărâme de iubire-n inimi ninse Azime calde coapte-n doruri mute Purtăm în noi speranțe neatinse De caravana gândurilor slute. Trudind pe metereze de destine Iluzii-aleargă-n trap de cai zănatici Ne strângem pumnii, vrem un dram de bine Purtând în palme jar de maci sălbatici ... Limassol, Cipru 17 noiembrie 2012 De ce ți-e teamă? Te-mbraci în straiele tăcerii stranii Năluci în pumnii tăi se zbat zănatic
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
pace manuscrisul Zi ceva să nu mai stăm ca muții Eu am citit că până și mamuții Dialogau să nu-i prindă plictisul Nu mai duce degetul la gură Că mie îmi urlă liniștea în cap Îmi umblă hergheliile la trap De sus în jos, pe-un hipodrom de zgură Tu nu vezi că s-a răsturnat odaia Și ne ducem traiul pe tavan? Dar ce spun eu, că totul e în van Și-mi vine să-ți răstorn în cap
MAI ZI CEVA de ION UNTARU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352157_a_353486]
-
Nărăvașul cal, pe care am încălecat cândva, mă tot duce la plimbare nu știu unde și cât vrea. De s-o sătura de mine, nu știu unde, nu știu când, mă v-a arunca îndată și pleca-va nechezând. Haide, bidiviu, pornește potolit, în trap ușor, legănată-mi va fi calea până unde, stă un dor. L-oi culege, de m-așteaptă nu știu cum și nu știu când, tu mai ține cale dreaptă și nu mă lăsa acum. Îți voi da, sirep cuminte, fire de nisip
DI, CĂLUŢ de LEONID IACOB în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356451_a_357780]
-
coboară în negrele abisuri. Nimic nu-i întâmplare, e totul drămuit Urmezi în viață drumul ce ție ți-e sortit. Așa că tu înfrunta a vieții tale valuri Și lupta pentru vise și mori pentru idealuri. Mereu alergi în viață ,la trap sau la galop De vină e destinul ,de-ajungi un biet cal șchiop. Căci asta-i mersul lumii,unii în vârf de valuri Și alții azvârliți ,epave înspre maluri. Unii își petrec viața în tihna și plăceri Iar alții au
MĂRGELE DE STICLĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355947_a_357276]
-
a se opri cu cai și căruță la primul făgădău. A băut deț după deț de jinars d'ăl rău dar era mult prea amărât ca băutura să se lege, ca muierea cea stricată, de el. A pornit caii la trap voios, dar glodul devenea din ce în ce mai vârtos, animalele osteneau, hamul pârâia în cusături și se lăsa și întunericul, smoală, peste ei. Nu-și mai amintea, când ne povestea, cum a nimerit în cel șanț. Cum roțile se învârteau singure în osiile
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
numai grații Partea-a doua, molto vivace Că se oprește și tramvaiul între stații Și violoncelul tace Numai dirijorul solemn Îi dă unui solist cu bagheta în cap că era de lemn și acesta atacase uvertura prea violent și la trap Cucoanele din rându-ntâi Fiecare cu câte un evantai Unul de la Paris, altul de la Versailles, Scot câte-un oftat languros Din creștet până la călcâi: Vai ce frumos, vai de frumos! În rest orchestra marșează: Lasă dom'le că merge oricum
CONCERT de ION UNTARU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355597_a_356926]
-
de voie căci părăsindu-ți locul Figura de ansamblu, n-o afectează jocul Să-mi spui ce ai de spus discret și pe șoptite Cum picură tăcerea în seri din stalactite Să te menții în formă, vom merge doar la trap Aș vrea să fii atentă și semn să-ți fac din cap Că inima nu are de ce să ne palpite: Noi suntem manechine cu arcuri ruginite Referință Bibliografică: Plimbare cu trăsura / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 254
PLIMBARE CU TRĂSURA de ION UNTARU în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355722_a_357051]
-
de parcă mi-ar fi dat cineva startul la maraton. Pfff.. am uitat umbrela și a început iar să picure.Eh, n-o fi dracu' așa de negru să înceapă iar să plouă. Autobuz... cobor la Universitate și o iau la trap (se dovedește că necuratu-i cam tăciune că plouă iar mărunt și des, mocănește cum spunea bunica). Clar nu ? Am ajuns cam fleașcă :( Luni / 18 iulie 2016 ora 17.00 / Casa Armatei Galați Invitații au început deja să între în sala
LA MULŢI ANI AVIATORILOR! LA MULŢI ANI CENACLULUI ICARUS ! de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368905_a_370234]
-
tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” De când stau pe banca asta? Ce zi cenușie! Ce oră să fie? Un vuiet în urechi! Tumult de sonuri grăbite îmi sparge auzul! Vârtej. Lătrături gâlgâite intens, jelanii cântate! Fornăieli cunoscute! Totul anunță un trap alarmant de canină. Fox terrierul ivit se-oprește culcat pe labe ca la cunoscută poruncă. Boticu-i umed se mișcă ușor Așteaptă să capete învoire s-o pornească din loc. Scutur din cap aruncând uitări și dureri. Un declic! Reny al
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
Nu mai puteau gândi, nu mai știau ce să facă. Nu realizau că în orice clipă puteau fi azvârliți în zăpadă și dați pradă lupilor. Noroc că sania urca și caii obosiră repede. Respirând greu, au revenit cu pasul la trap. Nu se știe câte secunde sau poate minute a durat această spaimă. Cert este că sperietura a fost reciprocă, pentru că și urletele lupilor au încetat. Rareori se mai auzeau din depărtări ca niște gemete înăbușite. Dar armăsarii tot mai sforăiau
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > CAII MEI Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Caii mei de pe pereți au purces în trap săltat și-au pornit, îndrăzneți, să-și găsească grajd în sat. S-au oprit la prima poartă și-au ieșit toți gospodării să se-ntrebe care soarta îmi vopsește telegarii. Tot pe drum, vreo doi bătrâni, ce parcă-s uitați
CAII MEI de DORA PASCU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354508_a_355837]
-
trecea spre magazin, călare! Își cumpăra țigări cu traista! Întâi simțeai o răcoare în spate, apoi parcă se așternea liniștea în aer, mergeam la poartă și atunci îl vedeam, de fapt vedeam o siluetă și nu o față, un chip! Trapul calului se auzea de departe, calul acela nu mergea la pas niciodată, era văzut doar la trap sau în galop! Era un cal negru, înalt, cu coama lungă fluturând de-o parte și de alta a gâtului, cu capul sus
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
se așternea liniștea în aer, mergeam la poartă și atunci îl vedeam, de fapt vedeam o siluetă și nu o față, un chip! Trapul calului se auzea de departe, calul acela nu mergea la pas niciodată, era văzut doar la trap sau în galop! Era un cal negru, înalt, cu coama lungă fluturând de-o parte și de alta a gâtului, cu capul sus, ca la defilare, cu urechile drepte, cu ochii lucitori, cu nările roșii, mari cât pumnul, fornăind continuu
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
nu luceau, nu priveau, mai repede absorbeau, o față lungă, smeadă, niciodată rasă dar barba nu era mai mare de două degete, rară, fața aceea niciodată nu se întorcea să răspundă la salut, niciodată nu l-am auzit vorbind, doar trapul calului marca sonor trecerea... La oblâncul șeii vedeam năpârca, spaima tuturor, un bici lung de câțiva metri, din fâșii de piele argăsită de bou, gros cât mâna la mâner și cu venin și flăcări în vărf, crăpa cămașa ca hârtia
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
ogrăzile vecine se auzeau glasuri de femei și de bărbați, care mai aranjau ce mai era de aranjat până se aprindeau stelele deasupra, ca o boltă de biserică de care atârnau candele albe. Ca din pământ a apărut năluca, în trap întins, țeapănă în șa, trecând înspre soarele roșu ca o poartă spre un alt tărâm. Tata și-a înălțat trupul, ridicând mâna stângă în care ținea toporașul cu care scurta nuielele pentru împletit în gard: -Te omor, necuratule, dacă pun
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
sau imaginându-mi anumite scene pe care doream să le văd. Drumul spre sala de spectacole mi se părea foarte lung, deși în mod obișnuit făceam doar 10 minute! Genunchii îmi tremurau de fiecare dată, iar inima o lua la trap, încât nu o mai puteam opri. Intram timidă în sală (sunt o timidă incurabilă), ca un copil într-o încăpere cu multe jucării nevăzute și pe care și le-ar fi dorit! Făceam rost, încă de la intrare de toate materialele
CÂND REFLECTOARELE SE APRIND ŞI CORTINA SE RIDICĂ... de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352616_a_353945]
-
parcă el făcea parte din ființa sa... îl năpădea căldura, privind mânzul cum alerga liber pe lângă maică sa. Ce mânz frumos aveți, striga un sătean către ei... bunicul și cu nepotul își dădeau din cap în același mod. După un trap pe ulițele satului au încetinit ritmul sus pe deal, așa se apropiau de locul lor, de unde puteau să strângă niște crengi uscate. Pe seară într-un ritm încetinit se apropiau de sat, vroiau să guste din belșug, din liniștea locului
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
pe care-l putea face tot drumul până acasă. A apucat lanțul de belciug și a vorbit ca un mare șef: - Mergem imediat acasă, Bătrâna. Cu pas întins, fără să te superi. - De ce nu mergi călare? Ajungem mai repede la trap mărunt ori în galop. - Pentru că..., pentru că... Tu ai vorbit? Iar? Iapa a nechezat scurt privindu-l pe băiat cu aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel și-l punea în situația de a nu găsi răspuns la multe întrebări
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
tras piciorul întins, l-a îndreptat și pe stângul, înălțându-se, și a pornit la pas. După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea la drumul spre casă, fără îndemnul ori comanda călărețului, a trecut la trap ușor. Băiatul era cât pe ce să cadă. A strâns cât a putut cu mâinile coama, dar nu reușea să-și păstreze echilibrul Trupul îi sălta ritmic și simțea durere la fiecare contact, la revenire. Instinctiv și-a încordat picioarele
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
putut de strâns de corpul Bătrânei. Din acel moment s-a simțit în siguranță și a avut curaj să privească înainte, în lungul drumului. Privirea i s-a înseninat. Și-a descleștat maxilarele pe care le strânsese tare la începutul trapului și a început să zâmbească. Se simțea bine și toată teama îi dispăruse ca din senin. Era în culmea fericirii. Ar fi vrut să strige, ar fi dorit să fie auzit și văzut de cineva, să fie admirat, dar tot
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
zis odată ceva... Da! Când vei fi mare. Așa a zis. Dar, dacă pot să călăresc acum, nu sunt mare?... Aoleu! Este târziu. Am uitat de asta” - Bătrâna, poți alerga mai repede? Iapa nu a răspuns, dar a trecut de la trap la galop. Trupul copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul vâjâie pe la urechi și drumul de țară face
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
să încalece. Tudorel s-a urcat repede și a rugat-o: - Să alergi mai încet. Așa ca la început, Bătrâna mea dragă. Animalul a nechezat ștrengărește, ca semn de înțelegere, a fornăit tare de două ori și a plecat în trap mărunt. Pe ulița satului mai mulți oameni se uitau după ei mirați. Tudorel era cuminte. Nu făcea cu mâna, așa cum ar fi dorit prima oară, nu lăsa coama din mâinile strânse pe ea și nici privirea nu o lua de pe
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
sfințite, care se închină înaintea lor și se gândește la ele cu credință, acela primește într-ade �văr Trupul și Sângele lui Iisus Hristos. Cel care le primește cu nevrednicie, acela într-adevăr reneagă Trupul și Sângele lui Iisus Hristos; oricum, Trapul și Sângele lui Iisus Hristos sunt acelea care, în credință sau în necredință, sfințesc sau osândesc. Dar această Taină se săvârșește în Biserică și pentru Biserică, ea nefiind nici pentru lumea exterioară, nici pentru foc, nici pentru un animal irațional
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
fie deplină, adică nu doar duhovnicească ci și trupească. Tot așa sunt împotriva Bisericii și explicațiile fără sens despre raporturile Sfintelor Taine cu stihiile și creaturile iraționale (de vreme ce Sfânta Taină este întemeiată numai pentru Biserică) și orgoliul spiritual care disprețuiește trapul și sângele și respinge unirea trupească cu Iisus Hristos. Nu vom învia fără trup așa cum nici un duh, în afară de Dumnezeu, nu poate fi numit în întregime netrupesc. Cel ce disprețuiește trupul greșește prin orgoliul spiritului. Despre Taina Hirotoniei, Sfânta Biserică ne
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
a întregii căi străbătute de către acesta în credință și smerenie; și că prin Sfântul Maslu se exprimă chiar judecata dumnezeiască peste alcătuirea pământească a omului, tămăduindu-1 când toate remediile curative nu mai au nici o putere, sau îngăduind morții să distrugă trapul pământesc ce nu mai este de folos Bisericii pământești și căilor tainice ale Domnului. Biserica trăiește, chiar pe pământ, nu o viață omenească, pământească, ci o viață dumnezeiască, plină de har. De aceea, nu doar fiecare din membrii ei, ci
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]