135 matches
-
școala are nevoie de o infuzie externă de interes, deci de o travestire a activităților (considerate) importante pentru a părea și plăcute; despre inutilitatea unui asemena efort ne avertizează chiar John Dewey: "Acest al doilea tip de plăcere (obținut prin travestirea unor activități altfel anoste n.a.) intră în joc atunci când obiectele sunt făcute interesante. Se profită de faptul că o anumită cantitate de stimulare a oricărui organ produce plăcere. Plăcerea care se naște este folosită pentru a acoperi golul dintre eu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de afirmare de sine sau a valorilor sale. Părul reprezintă forța, peruca simbolizează aportul unei forțe exterioare și indică faptul că subiectul are nevoie de susținere, de o energie suplimentară. Există, de asemenea, o noțiune de imagine înșelătoare și de travestire. Persoana își ascunde slăbiciunea în spatele unei fațade. Inimă Inima este prin excelență organul vieții. Simbolizează dorința de a trăi, dinamismul, dorința și voința (a face ceva «din toată inima»). Dar mai ales prin asociere cu dragostea, inima își găsește semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și la cine se referă fabula Șarla și ciobanii unde personajul canin e "ca toți cîinii nemțești, / Cînd, leșinați de foame, doresc să-i miluiești"? Compunerea-omagiu datorată lui Caragiale a avut ecouri în presă: "Publicul a rămas rece la această travestire a istoriei" considerată "vifleim național" dar autorul se va fi consolat cu faptul că își citise Scrisoarea pierdută la Palatul regal, că a doua zi, la premieră, chiar Carmen Sylva dăduse tonul aplauzelor și își va fi păstrat convingerea împărtășită
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
conservau etimonul și indicau originea (Palicar), cu nume preluate din patrimoniul culturii europene antice sau renascentiste care orientează spre o anumită concepție de viață eliberată de norme constrîngătoare (Falstaff, Nastratin, Hans) sau înglobează o nuanță de autoironie și aptitudini de travestire (Zoil, Farsor); Eminescu și Delavrancea refereau la Caragiale printr-un apelativ de distanțare (grecul, grecule) însă pentru mai tînărul Zarifopol, cel care ar fi dorit să fie numit Moș Virgulă era gratulat cu deferență nemțească prin sintagma protocolar-aulică Herr Direktor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
el, tu/el), ci se repliază Într-o zonă care se vrea a neutralității, dar care este, de fapt, a unei subiectivități falsificate. Din locutor, eul devine interlocutorul unei instanțe bănuită a fi simplă, dar care, În realitate, este dublă. Travestirea persoanei Întâi Într-un personaj caracterizat de ambiguitatea identității e trăsătura definitorie a trecerii ficțiunii În realitate. Trădându-și Însușirile inițiale, autorul de jurnale intime este, În același timp, obiect și subiect al practicii confesive. Focalizarea internă (termenul e al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
elogiază acum "frumusețea de mică stampă" a romanului, în care observă "preocupări superioare de stil și compoziție". Pornind de la constatarea că tot ce apare aici ca izbândă ar duce în alt roman la eșec (ca în Bizu, spre exemplu, unde "travestirea era incompletă" deoarece "criticul se ghicea în romancier și vorbea de multe ori în locul lui."), Sebastian apreciază romanul ca pe "o carte armonioasă", pentru că "cercul ei închide o poveste sumară, expusă just și comentată subtil"193. Taman pe dos vede
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și fantastic. Funcționarea" celor două lumi, realitatea și imaginarul, este însă asemănătoare în ce privește schema raporturilor de putere dintre componentele lor, dar și funcția simbolului și structurarea narativă, mai ales pentru tipul de cultură predominant orală. Imaginarul nu este "o simplă travestire a realității" (Boia 24) și nicio invazie brutală a datelor concrete în abstract (opinie comună a cercetătorilor francezi citați și a istoricului român), ci o filtrare a acestora, chiar până la distorsionarea semnificațiilor lor (memoria colectivă poate reașeza "adevărul", reinterpretându-l, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
XVIe-XVIIe siècles". Thomas 76). Raportul între dualitate și unitate apare ca o formulă centrală de organizare a imaginarului perioadei. Necesitatea de a reduce efectele rupturii identitare generează formele de voluntarism, de ostentație, deseori seducătoare estetic (ornamentații, decoruri), de disimulare (metamorfozele, travestirile, apologia schimbărilor) sau de forță (voința de a se impune, etalarea puterii). La sfârșitul acestei scurte treceri în revistă a câtorva aspecte legate de unele forme istorice ale imaginarului, se poate constata că distanțele reale dintre occident și orientul ortodox
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ascultă nici atît de presiunea neașteptată a particularismelor etnoreligioase reprimate, și cu atît mai puțin de o viziune comunitară "imaginată", ca să folosim termenii lui Benedict Anderson. Aceasta nu este altceva decît un artificiu bazat pe mărirea prejudiciilor politice sau pe travestirea ne-mulțumirilor de natură administrativă și lingvistică. De fapt, imensa majoritate a membrilor minorităților slave ale Imperiului habsburgic profesa religia catolică întocmai ca austriecii și ungurii. Aceasta era deosebită prin limbajele sale, dar toleranța puterii vieneze făcea ca această alteritate
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pp. 280-290). Carnavalul este alcătuit din numeroase manifestări, integral sau parțial ritualizate. Lista componentelor ritualice esențiale variază Însă de la un autor la altul: performanțe artistice, farse și dramatizări hilare, forme de amenințare simbolică, defilări marcate de acte și declarații licențioase, travestiri, consum excesiv de băutură, spectacole stradale improvizate (D. Gilmore, 1998, pp. 16-26); mascări, acțiuni de negare a ordinii, relații ambivalente Între sexe, manifestări efemere, care neagă statusurile și rolurile sociale și accentuează ideea de libertate (C. Humphrey, 2001, pp. 40-42); inversarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]