154 matches
-
le avea. Muierile încă vorbeau pe la porți: - Se duce. Se mută mai la centru, că a ieșit doctor. Ei, ce vrei, acu are bani... Fata a aflat tocmai pe seară, când s-a întors și-a văzut odaia goală și trențele mă-si spânzurând în geamurile deschise. S-a oprit în prag și a privit pe rând pereții albi, pe care se mai vedeau urmele lucrurilor luate și hârtiile desprinse din pioneze. Pe dușumele, Procopie uitase un caiet cu scoarțe albastre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Aglica pierise. Mai rămăsese o creastă de ciulini uscați și buburoși. - Uite câinii, Paraschive! spuse ăl bătrân. Dulăii urcau în goană poteca. Erau ogărîți și mușcați. Atârnau floacele de pe ei. Trecură. - Și ce soare! zise pungașul. Urât e la pârnaie, Treanță! Ridică un bolovan și-l aruncă după ceată. Codoșul se scarpină după ceafă și începu să fluiere. Îi era cald și bine. Se mișcau alene, slăbiți de nemâncare. - Tare-i dibaci să umbli așa, de capul tău! Priviră pomii prăfuit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văzut Paraschiv. Era un ăla jimbat, cu o față neagră, tăiată sub ochi. Mesteca o bucată de tutun. - Cum îți zice, mă, ție? - Da ție cum îți zice? Ce-oi fi vreun șpiler? Vătaful a ridicat pumnul să-l lovească. Treanță înlemnise. Cu o mișcare iute, pungașul i-a prins mușchiul între degetele lui subțiri. I-a înmuiat mâna. Din ochii verzi ca mucegaiul ieșeau scântei. Se uitau și ceilalți. - Așa, micule! îl zădărî unul. Cel tânăr -la slăbit și i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ușă. Ăl bătrân îl privi cu spaimă. Bănuise el ce bănuise. Ăsta era om al dracului, se vedea după cum pune mâna. Nu se înșelase nici de data asta. Paraschiv vorbea îndîrjit, privind groapa adâncă, sălbatică: - Mi s-a făcut sete, Treanță, să stăpânesc numai eu peste hoți, să călăresc Grivita și Filantropia, să văd ce e-n Obor și Mandravela și să-i fur Stăpânului pe Didina, să v-o dau vouă s-o mârliți și s-o batjocoriți, că 1
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că trăiesc, că sânt liberi și că petrec. Când s-au mai matolit, a început Gheorghe să-și aducă aminte. Îl întreba Bozoncea: -V-au bătut, mă? - Pe săturate. Râdea Stăpânul. - Va să zică, a învățat și Paraschiv meseria? Mai că nu plângea Treanță. 281 - Ne-au ars cu cărbuni... -Ei? - Da, și ne-au bătut cu frânghia udă... Se făcea carnea ca la găini pe hoți, că pătimiseră fiecare și știau ce-i aia bătaie la politie. - Și cine mai era pe-acolo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la ceilalți. Număra zilele, și ele parcă nu mai treceau. -La luat pe codoș și-au mers la Tarapana, să facă rost de bani, că avea de gând să meargă cu daruri la Didina. A trebuit să mărturisească ălui bătrân. - Treanță... - Ce e? - Mă, sâmbătă mă duc în nuntă... - Ce nuntă? - Eh... A ghicit caiafa. - Păzește-te, Paraschive, că nu te văd bine... - N-o fi el mai al dracului decât mine... -De. - Da până atunci am nevoie de tine, trebuie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să te caut eu, că nu vă cunosc nici pe unul, nici pe altul... Se strânseseră încă vreo doi trecători care nu înțelegeau. - Așa e, spuseră de bună-credință. -Bine, caută-mă, se învoi clientul, bucuros că scapă numai cu atâta. Treanță îl luă ca la poliție. Îl scotoci prin buzunarele pantalonilor, i le întoarse pe dos, trecu apoi la cele ale hainei. Mormăia: - Aicea nu-i, aicea nu-i... Cum ziceai dumneata că e portofelul? - De piele, spuse Paraschiv cu ochii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iasă la primăvară. Viermii prin a tale plete, Dulce, cum să se desfete... Gheorghe nu mai bău. Bozoncea se făcuse albastru la obraz. Turna vinul în el și nu ostenea. Sâmbătă, pe la patru după masă, a plecat Paraschiv. La ușă, Treanță i-a șoptit înspăimîntat: - Bagă de seamă, bagă de seamă... Pungașul i-a râs în nas: - Taci, fleoarță, din gură! Paguba dracului! Afară, ningea mărunt, cu fulgi mici și deși. Orașul, alb ca o rochie de mireasă, strălucea în lumina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine mie, că în seara asta scap eu de toți dușmanii mei... V-ați făcut ai dracului, ai? -La trimis pe Gheorghe după curve: - Să-mi aduci aici toate coardele, Treanță, m-auzi tu? Că vreau să fac una mare! Da repede! Du-te la gară, la Hotel Nord și cară-mi toate boarfele de-acolo, să-mi vii cu ele, să le pun să joace cu mine, că voi nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe, care gâfâia asudat. Încă se auzeau lăutarii și chiotul curvelor venind din urmă. - Aici erai, Paraschive? a întrebat starostele. Didina a căzut pe așternuturi. A înțeles cel tânăr. Stăpânul s-a întors către codoș: - Asta o fi muierea lui, Treanță, că tu mi -lai trimis la însurătoare. Și -la plesnit cu pumnul de -la pus jos. Paraschiv s-a dat doi pași înapoi, a apucat lama suriului și-a așteptat. De-abia se dezmeticise din plăceri și o lene ucigașă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
du-mă mai repede undeva la căldură. Ăl bătrân îi apucă umerii zdreliți și-l purtă. Pe drum, Paraschiv leșină. -La dus în Crucea de Piatră la o țiitoare a lui și-a chemat un doctor să-l îngrijească. Dimineața, Treanță tot mai tremura. În Cațavei se strânsese lume ca la urs. În zori, Stăpânul a scos-o pe Didina în curte în pielea goală și și-a desfăcut cureaua de la nădragi. A pus lăutarii să-i cânte. Țiganii nu prea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Oh, nu mai trece iarna asta... Își amintea noaptea aceea de pomină, fuga lui și lumina rece a lunii, mirosul de sânge și mai ales fierbințeala loviturii, ura lui gâtuită și leșinul care-l apucase. Dacă n-ar fi fost Treanță, n-ar mai fi scăpat, -lar fi găsit starostele și -lar fi terminat acolo, în câmpul Mandravelei. Pe urmă s-a ridicat din pat și-a început să umble. - Gata, spuse, putem să ieșim în treabă, Gheorghe... - Ce treabă, lasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tânăr. Se cam saturaseră de staroste că-l vedeau bătrân și moleșit, fără poftă de lucru. Se încuia de la o vreme zile întregi cu ibovnica în casă. Și fără el, ceilalți erau parcă fără cap. Nu se mișcau. Lipsea și Treanță, n-aveau ponturi, o duceau prost. Mai dăduseră ei două-trei lovituri, ieșise slab. Acolea, câte o maimuță și vreo patru ghiuluri, nimica toată. Gaborii tot pe capul lor ședeau. În primăvară, ce-i veni Stăpînului? Nu, că el o ia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să se pomenească. Vorbeau ăilalți: - Să știți că-i în anul morții. I-a sucit de tot mințile gagica... A aflat și Paraschiv. Parcă 1-a împuns cineva cu un cui în inimă. N-o uitase. -La chemat pe Gheorghe: - Treanță, acasă la ea să mi te duci... - Mă omoară Bozoncea. - Gura, gâlmă, că te lovesc! Te faci luntre și punte să-i vezi ochii. Spune-i că dacă ține nuntă cu Bozoncea, vin de-o fur! Altfel, să te urmeze
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la Paraschiv. Până să-l apuce bine, 1-a spintecat pungașul râzând. Când i-a văzut sângele curgând în noroi, a chiuit o dată la ceilalți. Venea lumea puhoi. Nu mai era timp de pierdut. A strigat la Gheorghe: - Ia-o, Treanță, pe mireasă, că eu am o răfuială cu Stăpînul! Și s-a urcat pe scara trăsurii. Nevasta lui Praporgicu s-a băgat între ei. Dintr-un pumn, pungașul a pus-o jos. Starostele s-a ferit într-o parte. Din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plini de păsări și țipăt. Nasul plângea pe umărul lui §i-i strângea mâna rece: - Mă frățioare, nu muri, mă, că ai nuntă azi, nu muri... Și-n loc de văl de mireasă, vecinele au pus la poarta Didinei o treanță neagră, pe care-o bătea vântul primăverii. Până seara au ocolit mahalalele ca să-și piardă urmele de sergenți si, când s-a întunecat bine, au coborât în groapă, la loc sigur, plătind șoferilor, oamenii lor. Gheorghe a făcut un foc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
omor dacă te mai prind! îți miroase a bărbat? - Cățea! Semeni cu mă-ta! Nu scăpa una nebătută. Aveau mână grea meșterii. Loveau cum așezau cu mistria. Spre primăvară, toată mahalaua era un țipăt. S-aprindea jarul în fete. Lepădau trențele groase de iarnă și le jucau țâțele în bluzele de atică. Se ridicau mereu altele. Creșteau lungi în picioare ca berzele, cu mijlocul subțirel, firave de le bătea vântul, cu ochii aprinși de poftă. Când venea vreuna cu burta mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
norii, vălătuci-vălătuci. Apoi s-a iscat un vânt. Gutuile galbene se scuturau în grădini. Muierile alergau prin curți după rufe. Le luase vijelia cu prăjini cu tot. Alergau și ocărau. Marița se păruise cu o vecină, că li se încurcaseră trențele. Maidanul fusese cosit de scaieți. Pământul aspru și tare gemea sub biciul vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul. Vântul se ogoise de la o vreme. Se făcuse liniște. Încremenise și firul ierbii. Cerul întunecat căzuse jos. De departe se auzeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
decât un pat și un dulap. Dacă se mai găseau două, trei scaune alături și o masă. La o săptămână, perceptorii se întoarseră. După ei, abia se târa un camion tras de o gloabă. Muierile strigau: - Vin să ne ia trențele! Nu-i lăsați! Nu-i lăsați! Ieșiseră și băieții cu praștiile. - Huo! strigau. Cel cu toba lovea pielea cu două bețe: Bum! Bum! Bum! Intrară, cărară la camion mesele hodorogite, scaunele, ce găsiseră, nu se uitau. - Când aduceți banii le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
terminat Paraschiv și pe Rică, căruțașul de-l băgase la pârnaie cu Gheorghe. Îl găsise în câmpul Herăstrăului cu căruța lui. Cărase niște cireșe. Avea alți cai, numai vână. Cum a dat cu ochii de el, și-a adus aminte: - Treanță, n-o fi ăsta Rică? - El e, da lasă-l! - Ce să-l las, că din pricina lui am stat eu la mititică... Și-a băgat brișca-n burta lui. Îl căutase din ochi și pe celălalt, pe Sulă, dar acesta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de ce pângărești tu toate lucrurile? - Gura, hodorogule, ce, ți s-a urât cu binele? Să nu-mi umbli cu șahăr-mahăr... Fac ce-mi place, m-auzi? Și scuipase cu scârbă. Pe urmă spusese mai înbunat: Lumea asta-i o hazna, Treanță! Mie omu mi-e dușman. Să nu-l văd... Ochii lui se împăienjeniseră de ură. Gheorghe lihoti de groază. - Râzi, bă, rîzi! Bătrânul necheza: - Hî, hî, hî... Dădu în plâns. Didina așeză palma ei ușoară pe pieptul celui tânăr, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
copoii. Pungașii văzură uniformele și lucirea stinsă a armelor. Gloanțele șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul. Gheorghe căzu în genunchi. > - Ce-i, Treanță? se miră Paraschiv. El râse numai. Avea o privire limpede, netulburată. . - Mă Gheorghe, ce-ai, mă? Ăl bătrân mai apucă să spună: - Uite, ia tu banii ăștia, și scoase din buzunarele nădragilor largi un pachet de hârtii. Voiam să-mi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a născut cu ... o ... cu o cărticică și cu o cârjuliță în mână dân mă-sa. Avea o cărticică șî o cârjulițî în mână din mă-sa. Avea o cărticică șî o cârjuliță."l Moașa zice: Facem un copil dă trențe, zâce, îl punem lângă mă-sa, când o veni ursătoarele să-l urseze. El să dă după ușă în partea aia, ia o mătură, ia o mătură ș-o dă-n dosul lui șî el stă acolo s-aștepte ursâtorile
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
femme de vingt-huit ans" [Maupassant, Notre cœur, p.51,52] și asta deoarece Parizienele de mici își au toate trăsăturile bine conturate "Mlle Laurine, jolie, mince, frêle, blonde et hardie, avait, à douze ans, l'assurance d'une femme de trențe. C'était une de ces petites Parisiennes précoces qui semblent nées avec toute la science de la vie, avec toutes leș ruses de la femme, avec toutes leș audaces de pensée, avec cette profonde astuce et cette souplesse d'esprit" [Maupassant, La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Renée din La Curée va fi o altă victimă a gusturilor sale pretențioase, care se va ruină plătind cheltuielile 404: "Ensuite éclataient leș gros règlements, au milieu de ce gâchis de l'argent de poche: vingt mille francs chez le modiste, trențe mille chez la lingère, douze mille chez le bottier; son écurie lui en mangeait cinquante mille; en six mois, elle eut chez son couturier une note de cent vingt mille francs" [Zola, Nana, p.408]. În Aux Bonheur des Dames
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]