894 matches
-
Dora cu ani în urmă și pe care Alindora i-l reamintise pentru a nu îl lăsa să fie copleșit de durere atunci, după ce primise scrisoarea de la acel Ciprian. După telefonul cu Dorina, alergase la spital cu scrisoarea în mâinile tremurânde. Cu o convingătoare voce blândă, Alindora a repetat cuvintele Dorei de atunci, din spital, adăugând doar câteva cuvinte: "A plecat fără să sufere, fără să fie victima vreunei înverșunări terapeutice. A plecat ușor, fără suferințe, așa cum ne dorim și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a socotit că a sosit momentul, a apărut în poarta împărătească a altarului și, cu mâinile ridicate către ceruri, a invocat cu evlavie: Sfinte Duh, ni te arată! Și, când a constatat că acesta întârzie, a repetat cu o voce tremurândă: Sfinte Duh, ni te-te ar-ată! În lipsa Sfântului Duh, aproape îngrozit, a exclamat din nou: Sfinte-Sfinte Duh, ni te arată! Nu-i! S-a nădușit în traistă! A răspuns dascălul dintr-un ungher de lângă strană, în timp ce încerca să dosească într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea aceea plină de tenebre era un lucru cu totul nou pentru dânsul. De unde venise? Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mereu, prin orânduirea mobilelor într-un mod inteligent. Ceea ce m-a uimit Z 30 Rareș Tiron oarecum a fost flacăra slabă și pâlpâitoare a unei lumânări de ceară, ce ardea pe o măsuță foarte scundă, răspândind în jur numai fâșii tremurânde de lumină, cu nuanțe întunecate, chiar acum, în secolul în care energia electrică stă fără încetare și cu devotament în slujba omului. Însă, mai cu seamă, uimirea a încolțit în mine, fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sentimentalismele lui "kitchoase", așa cum este el vândut de piața hollywoodiană a love romance-urilor lacrimogene. Vis nețărmurit despre bărbatul străin, curtenitor, galant, atent, despre suspine la lumina lunii pe pat de roze, despre declarații de dragoste în genunchi, cu buze tremurânde, inelul strecurat pe deget, până când moartea ne va despărți, despre nopți pierdute în pasiune, unul în brațele celuilalt... în opoziție cu asprimea, indiferența, bădărănia chiar a bărbatului japonez, care, chiar dacă a început, în ultimul timp, să mimeze cu stângăcie comportamentul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi reușit s-o înțeleagă, chiar dacă, de bună seamă, m-ar fi luat la pieptul lui și m-ar fi consolat. Dar de fapt spaima propriu-zisă îmi este străină. Eu nu sunt așa. Nici Doré nu fusese așa. Cu mâinile tremurânde și sufocat de groază, am îngrămădit în rucsac blocul de desen, tocurile, tușul și plicul de la tata, pătat de cât de des îl pipăisem, și am fugit jos împreună cu toate celelalte viețuitoare mici. Apoi am stat până dimineața pe piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
iar un merit deosebit îi revine cameramanului Aleksei Fyodorov. Imaginile au ceva din difuzul unor acuarele, regizorul și cameramanul lui au folosit lentile speciale, sticlă pătată, efecte speculare, jocuri de lumini și umbre. Pe chipul fiului se proiectează lumini timide, tremurânde, strecurate prin cețuri, pâlpâiri de umbre efemere traversează încăperea, fețele dobândesc abia discernabile halouri, contururi fragile de oboseală și o tristețe aproape extatică precum cea care se degajă din vechile icoane. Este ca și cum am vedea totul printr-un ochi încărcat
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
e programatic afirmat în primul poem al volumului: "Ca un ied coborând în așternutul de paie al staulului/ am privit ziua părăsind placenta întunecată a nopții./ De mii de ori am privit-o cum își trage/ chircită și cu / picioarele tremurânde, trupul firav din mlaștina /beznei. Cum lasă în urmă cenușa unor vise obscure./ Cum se furișează prin capilarele pline de un sânge / viclean spre arterele orizontului. Cum lasă să se usuce/ pe pielea ei nouă mucozitățile dezagreabile ale / somnului. Cum
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
aproape tragică, mărturisire amoroasă"; "de mai multe săptămîni i se ruga fierbinte lui Dumnezeu, și cu sinceritate, să-i dăruiască o singură zi sau un singur ceas cu necunoscutul călugăr de la strană. Mi-am simțit obrazul mîngîiat de o mînă tremurîndă și am fugit pe strada goală, năucit, spre poarta mînăstirii. De atunci nu am mai văzut-o. Din această întîmplare adevărată avea să crească, mult mai tîrziu, Iovanca din piesa Meșterul Manole." Remarcăm, încă de acum, că existența lui Valeriu
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
i-am explicat ca o poveste, cum îi plac lui eroii și cum eroii fac bine, că tatăl lui este un erou și că a murit pentru a salva oameni. Acest lucru știe Albert", a declarat Romanița Iovan, cu vocea tremurândă. Trupul pilotului a fost dus joi la capela "Sântul Ilie" din Capitală (strada Sfântul Ilie nr. 5, Sector 4), unde va rămâne până vineri la ora 13.00 când va avea loc înmormântarea.
CUTREMURĂTOR: Cum a aflat fiul lui Adrian Iovan de moartea tatălui său () [Corola-journal/Journalistic/48666_a_49991]
-
o clinică veterinară din cauza unei infecții ce-i amenința viața, el și-a folosit vocabularul pentru a pleda în fața cercetătoarei. După ce a fost închis de doctori într-o cușcă din spital, Alex i-a spus lui Irene cu o voce tremurândă: „I’m sorry. Come here. Want to go back” („Îmi cer scuze. Vino aici. Vreau să merg înapoi”). Din păcate, papagalul Alex a murit în anul 2007, cauza fiind Ultimul mesaj a lui Alex către prietena și învățătoarea sa a
Alex, papagalul care a învățat să spună “Îmi pare rău” - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66305_a_67630]
-
sau să-l respingă, când se așezase lângă ea în pat și începuse s-o îmbrățișeze și s-o sărute cu o furie plină de dorință și disperare. Își afundase fața în curbura gâtului ei, încercând să dezbrace cu mâini tremurânde trupul ce i se oferea supus. Se întinse nesățios, simțind că exasperarea și agonia poftelor acumulate timp de atâtea luni se topeau într-un spasm languros. O strivi sub greutatea nefirească a corpului său, iar ea scoase doar un sunet
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
colegilor, ai celor de la Bistrița, dar dacă nu se revine asupra felului în care este privit învățământul și sănătatea și cultura atunci nu am ce să caut aici și atunci cer totuși o săptămână de reflecție", a afirmat, cu voce tremurândă, senatorul Sbîrciu, în plenul reunit al Parlamentului. Cu câteva ore înainte, Sbîrciu anunțase, în plenul Senatului, că a demisionat din PDL și că va activa în continuare în cadrul PC. El menționa că nu mai face parte din grupul parlamentar al
Zbîrciu, întors din drum de "ochii colegilor": Îmi cer scuze, îmi e greu să iau o hotărâre () [Corola-journal/Journalistic/45304_a_46629]
-
întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucură și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestala a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurânda ne-a scris: «Va rog să faceți tot posibilul că statuia lui Eminescu de la Montreal să fie înălțata pe un soclu, așa cum am conceput-o». Această dorință sfântă a Maestrului trebuie să fie îndeplinită, și fac un apel la toți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
etapă în procesul de sanctificare a sinistrului cizmar. Nu e greu de bănuit că, între ei, s-au aflat și numeroși securiști, pregătiți să preîntâmpine orice incident. Ei bine, incidentul se produce. Când nu se mai aștepta nimeni, o voce tremurândă, de bătrân, cere dreptul de a vorbi la microfon. Președintele de ședință invocă lista celor deja înscriși, pe care nu figura numele său. Generos, Ceaușescu intervine: "Dă-i cuvântul..." Sala nu bănuie nimic. Era a cincea zi a Congresului și
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
ținea pe genunchi, un șirag de mărgele rupt, un batic negru cu trandafiri presărați Într-un chenar albăstrui, ce-și estompau stridențele coloristice În savante asocieri vegetale armonizându-se estetic Într-un cadru sobru și elegant. Bătrânul apucă cu mâini tremurânde obiectele, plecându-și privirile. Înțelese că ceva neplăcut se Întâmplase și că prezența lor se datora acestui lucru. Recunoscu mărgelele dăruite de Silviu, inginerul crescut de ei, cu câteva zile Înainte de plecare. Baticul i-l cumpărase chiar el. Rosti sfârșit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucura și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestală a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurândă ne-a scris : « Vă rog să faceți tot posibilul ca statuia lui Eminescu de la Montreal să fie Înălțată pe un soclu, așa cum am conceput-o ». Această dorință sfântă a Maestrului trebuie să fie Îndeplinită, și fac un apel la toți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucură și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestala a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurânda ne-a scris: «Va rog să faceți tot posibilul că statuia lui Eminescu de la Montreal să fie înălțata pe un soclu, așa cum am conceput-o ». Această dorință sfântă a Maestrului trebuie să fie îndeplinită, și fac un apel la toți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
gură/ îmi arcuiam șira spinării/ și din ce în ce mai acut auzeam plescăitul de sînge al mării/ resacul scrumbiilor printre stînci.../ peisajele de sub mine se făceau din ce în ce mai adînci,/ vedeam acum, înălțîndu- mă ca în vis/ scutul european, de la istanbul la paris/ vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea/ vedeam frontul anticiclonic, cu izoterme și izobare/ și am văzut și curbura pămîntului, ascunzînduse după soare.// am văzut mingea pămîntului, mările de sticlă verde și norii/ sistemul solar atrăgînd meteorii/ planetele ca
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
distan- țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă” e mai pronunțată. Se face auzit „plescăitul de sînge al mării”, iar peisajele devin „din ce în ce mai adînci”. Poetul își mai permite o glumă culturală, pentru descrețirea frunții prea încrețite a cititorului („vedeam orașele tremurînde, giubea cu giubea/ de la tunis la novaia zemlea”), după care revine la peisajul trans-real adunat, uluitor, în „cîmpul meu vizual”. Acum, pe acest segment, versurile vor aglomera imagini, cu o accelerație ea însăși fantastică a parcurgerii viziunii: „eram un radiolar
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
să pună el mâna pe-un pix și pe-o foaie și să noteze. De-asta, acum câteva zile, când Superman al meu a făcut cu mâna lui o listă, era să mor de inimă. Am luat-o, cu mâini tremurânde, s-o văd cu ochii mei. Mă așteptam să dureze o vreme lectura, așa că mai întâi m-am așezat comod. Iată ce am avut de citit:
Lista lui Superman by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18552_a_19877]
-
trezesc că îmi umblă coropișnițe pe sub piele sau că mi se deprinde un picior de corp și joacă singur “Șotronul”. Ah, și sunt dependentă și de mail. Chiar, putem să facem o pauză minusculă, ca să mi-l consult cu mâinile tremurânde? Ce ți-ar plăcea să schimbi în lume cu blogul tău? În lume nimic, adică nu mi-am propus să salvez balenele și nici pe concurentele la Miss de obsesia salvării balenelor, dar mi-ar plăcea să schimb câte ceva la
Un interviu din Unica de martie și cum arată revista în haină nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19097_a_20422]
-
XX. GREIERAȘUL, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017. Greierașul Mai cade-o frunză și un gând, De crengi se-agață fredonând, Al toamnei pastelat sonet, Dansând în pas de menuet. Un greieraș cu vocea tremurândă, Își cântă-ncet tristețea sa profundă, Prin frigul toamnei trece zgribulit, Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea, Când soarele pământul încălzea: E timpul să muncești drag greieraș, Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
-ți și tu câteva merinde, Că-n iarnă, nimeni nu le vinde!” Citește mai mult GreierașulMai cade-o frunză și un gând,De crengi se-agață fredonând,Al toamnei pastelat sonet,Dansând în pas de menuet.Un greieraș cu vocea tremurândă,Își cântă-ncet tristețea sa profundă,Prin frigul toamnei trece zgribulit,Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea,Când soarele pământul încălzea:,,E timpul să muncești drag greieraș,Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]