2,886 matches
-
Faptul c? lacul devine centru al armoniei reg?site a lumii, o demonstreaz???i prezen?a sugestiilor muzicale: „ ?? s?rim În luntrea mic?, Îngâna?i de glas de ape "; „ S? plutim cuprin?i de farmec Sub lumina blândei luneVântu-n trestii s? fo? neasc?, Unduioasa ap? sune! " (Lacul) Armonia cântecului (exprimat? nu numai la nivelul expresiei poetice, a sugestiilor fonetice ob?inute prin alternarea vocalelor Închise „u", „i" ?i a vocalei deschise „a", prin repetarea cuvântului „de" ?i prin rimă deschis
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sau alc?tuiesc „bulg?ri" argintii aruncă?i pe pânză „?esut?" de umbra fin? a norilor: „ Lang? lac, pe care norii Au urzit o umbr? fin?, Rupt? de mi???ri de valuri Că de bulg?ri de lumin?, Dându-?i trestia-ntr-o parte St? copilă lin plecat?, Trandafiri arunc? ro?îi Peste undă fermecat?". (Cr?iasă din pove?ți) Aceast? lume fantastic? e loc al unui ritual magic: cr?iasă În ai c?rei ochi albă?tri se oglindesc toate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
După aia, am scos țeava și am șters-o. Am stat și m-am uitat mult la el cum zăcea așa, gras și tomnatic. L-am târât greu până la apă și l-am lăsat cu fața-n jos în niște trestii mâloase. Dup-aia m-am culcat. Devreme de tot, i-am auzit cum răcnesc. Am ieșit și eu fuga. îl găsiseră. Găinaț plângea. S-a pus să lălăie plângând. Adică plângea c-un soi de lălăit. Pe urmă belgienii au
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-Da, totul este cum am vrut.Doar că aș fi vrut un cadou mai special.Îmi doresc atât de mult să primesc În dar o jucărie, o păpușă vie, puternică ca un leu și În același timp plăpândă ca o trestie. Zeul se gândi , apoi Îi spuse: -Bine, am să-ți Îndeplinesc dorința. Doar dacă promiți că n-o să te superi când o să ți se strice jucăria ori vei rămâne fără ea. Băiatul promise, cu flăcări vii În ochii lui albastri
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
-Da, are cap, mâini și picioare, dar este mult diferit de noi.Are creierul foarte dezvoltat, inima lui este foarte simțitoare și..este muritor. -Moare? Păi, am zis că vreau să fie puternic ca un leu! -Și plăpând ca o trestie.... Din acel moment, copilul zeului nu se mai despărțea de om.Și Îl punea la fel și fel de Încercări.Ca să vadă cât este de puternic, Îl lasă Închis Într-un țarc Împreuna cu un armăsar Pegas, cu aripi puternice
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
-Dorul. -Dorul? Ce-i ală dor? E o boală? -E ca o boală. El tânjește după lumea lui. Lumea nemuritorilor! El aici nu poate fi el Însuși.Vrea și el o familie, copii... Aici se plictisește, se stinge ca o trestie când Îi dai foc. -Și unde crezi că ar fi bine pentru el? -Știu eu un loc bun pentru el.Se chiamă Pământ.Ce zici: să-l trimitem pe Pământ, să se Înmulțească și să fie mai mulți oameni? Uite
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
unde era un bazin, în care lipovenii lespezeni topeau cânepa; - Trestioara - pădure în nord-vestul satului Heci, la hotarul cu comuna Tătăruși și orașul Dolhasca. Localnicii spun că numele pădurii vine de la faptul că arborii, majoritatea de fag, sunt drepți ca trestia; - Velnița - loc de pășune, la Dumbrava ; - Viișoara - pășuni de coastă la Dumbrava, la sud de familia Crăciun; - Zăton - loc de la gura de vărsare a pârâului Trestioara (Heci), unde se amenaja un baraj (ca o zătulă), pentru a se prinde pește
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
aho copii și frați Stați puțin și nu mânați Lângă boi v-alăturați Mânați mai! Hăi! Hăi! Iar jupânul gazdă Se duse la lună, la săptămână, Să vadă grâul de-i frumos. Era în spice ca vrabia În pai, ca trestia. Badea din șa s-a aplecat Trei spice în palmă a frecat La vrăbii le-a arătat, Vrăbiile s-au minunat Că grâu-i bun de secerat. La nevastă a spus răspicat Că grâu-i bun de secerat. Apoi a
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
lase-n jos încet. Ea încetă să mai urle ca un animal și leșină cu capul pe spate și gura deschisă. Tortura fu oprită. Omul care o ținea de șolduri o lovi de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde își reveni și începu din nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. O lăsară să lunece jos încet și cu cât se zbătea mai mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele începu
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
le dea expresie decât în fața unui public perceput ca apt pentru acest gen de comunicare foarte personalizat. Care sunt, așadar, "obsesiile" devoalate în aceste patru eseuri? La urma urmelor, constatăm că ele aparțin, conștientizate sau nu, bagajului obsesional al oricărei trestii gânditoare. Acestea, revelate acum de Andrei Pleșu, sunt însă dintre cele de o acută actualitate. Prima, cea care dă și titlul cărții, este bucuria, mai exact, cazuistica bucuriei în Est și Vest. De ce tocmai bucuria? Presupun că și Andrei Pleșu
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
vreodată, în care Dante devine contemporan cu Bulgakov și Daniel Bănulescu, iar hagiografiile medievale se simt mai mult decât confortabil în imediata vecinătate a prozei textualiste). La această scară, totul pare derizoriu, eroii și martirii, sfinții și dictatorii devin pascaliene trestii (mai mult sau mai puțin gânditoare) în bătaia vântului (ficțiunii), identitățile sunt slabe, existențe care au stârnit admirația mai multor generații își revelează micimea și ridicolul. Privit de la înălțimea Ficțiunii (ca sumă a tuturor celor ce s-au scris și
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
ei studiu* asupra canonului și mutațiilor valorice pe care acesta le produce în literatură și cultură (e.g. spațiul nord-atlantic), americanista Cosana Nicolae (de la Universitatea din București) subliniază originea prezumtiv ebraico-sumeriană a conceptului. Kanna, în sumeriană, și quaneh, în ebraică, identificau trestia (cea crescută în mlaștini ori pe malul apelor). Vechii greci l-au preluat cu foarte mici modificări (de altfel, majoritatea istoricilor termenului îl asociază în primul rînd cu elenii și mai apoi cu sumerienii și evreii). Kanon, cuvîntul tradițional grec
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
apelor). Vechii greci l-au preluat cu foarte mici modificări (de altfel, majoritatea istoricilor termenului îl asociază în primul rînd cu elenii și mai apoi cu sumerienii și evreii). Kanon, cuvîntul tradițional grec, desemna, la rîndul lui, un tip de trestie (specială, i.e. parfumată) sau, mai tîrziu, un fel de băț (de o anumită lungime), ambele folosite ca instrumente de măsură. Ulterior, elenul kanon a dezvoltat și sensul de "regulă" ori "lege", probabil în urma transferului simbolic dinspre conotațiile de "precizie" și
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
în calea risipei, el se preschimbă, chiar sub ochii cititorului, în ceea ce este de fapt: într-un poet baroc, într-o sursă inepuizabilă de incantații, de construcții lexicale surprinzătoare, de inovații sintatctice și de expresivitate în sine, gratuită ca foșnetul trestiilor în vînt. Cerebralitatea sa, divagațiile teoretice și instrumentele obișnuite ale logicii, de care textele se impregnează pînă la saturație, sînt simple strategii de poet care se simte dator să întindă capcane cititorului naiv și să diversifice planurile de lectură. În
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
în răspăr/ lumea să o-nghesuie într-un colț și să o-njure mai departe./ Dumnezeii tăi de lume!/ Dumnezeii tăi de floare! Dumnezeii tăi de apă, de cer,/ de nor, de pasăre...!/ Dumnezeii tăi de respirație!/ Dumnezeii tăi de trestie!/ Dumnezeii tăi de cireș!/ Dumnezeii tăi de întuneric!/ Crucea mamei tale, de lume!/" (Du-te-n pîntecele mă-tii de hoit). în acest fel Adrian Alui Gheorghe ni se înfățișează ca un blasfemator paradoxal, răstignit pe propriile-i disonanțe. E
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
ușile batante ale succesului funcționează asincron în cele două situații. În vreme ce unul din termeni stârnește polemici înfocate și creează mode printre prozatori, celălalt trece neobservat. Pe bună dreptate? Rămâne de parcus și de aflat: "cu focul/ ascuns în tulpină de trestie/ în poală cu fructe/ proaspăt culese din grădina/ maicii domnului și în mâini cu un sceptru, în/ formă de fanion CFR/ și cu o măciucă, sprijinit în coasă, acolo și/ la brâu cu/ un cosor de tăiat strugurii, la ultimul
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
ședeau înșiruiți pe malul bălții din vale, aruncând undițele cu gesturi profesionale... In stufărișul ce năpădea balta, viața păsăretului se scurgea între o strigare, un crâmpei de cântec, o fâlfâire din aripi sau o scurtă adăstare pe un fir de trestie. Si totul începea de la capăt, într-o riguroasă repetiție...Pe deasupra trecea o boare de vânt cu miros de iarbă crudă. In jur era atâta armonie și pace de-ți venea să strigi: „Oprește te, omule, pentru o clipă și primește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ușor de căprioară tânără, cu glas mângâietor... Domnița Dana! DANA (intră, la fel ca Ana) PRICINĂ (tot mohorât): Hm... da... Treci lângă soră-ta. (Dana trece) LINGUȘITORUL: Fiica cea mică a Măriei Sale, cu părul bălai ca lumina primăverii, mlădie ca trestia în vânt, înțeleaptă ca zicerea bătrânească... Domnița Liana! LIANA (intră, la fel ca celelalte) PRICINĂ (tot mohorât): Mda... treci și tu... (arată spre celelalte două. Liana trece) Mda... Trei fete, trei belele... Unde mi-ați umblat? Iaca, de supărat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
strângere de inimă. Întâi crezuse că e un copil din clasa ei, dar când s-a apropiat de el și a reușit să-l prindă de mână, l-a recunoscut pe Radu, fiul profesoarei de engleză. Copilul tremura ca o trestie bătută de vânt. În același timp, șoferul de taxi coborî și, lăsându-și mașina de izbeliște în mijlocul străzii, se certa cu un alt participant la trafic, aflat și el în plină stradă. Acesta profera la adresa șoferului de taxi injurii dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
coșmarul prin care trecuse. Era de bănuit că prin fața ei se derula, secvență cu secvență, scena când fusese adusă la locul accidentului. Discuția se curma aici. Începea o nouă criză. Tot corpul i se făcea ca sârma, tremura ca o trestie bătută de vânturi. O asistentă care se afla în preajmă veni zorită, cerându-le scuze vizitatoarelor: Doamna urmează să se odihnească... ne scuzați, trebuie să meargă în salon. Și-i șopti uneia dintre ele: Nu trebuie să o compătimiți, dânsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în dimineața acelei zile, când venea cu căldările pline cu apă proaspătă de la o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea îi dă îndrăgostitului impresia că el e stăpânul lumii și că dincolo de el nu mai există nimeni și nimic. În această postură se afla și Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se făcu rău. Mesenii din preajma ei alegară să-i acorde sprijin, văzând-o că era gata-gata de a se prăbuși. Ina și Alex se opriră din vârtejul dansului, veniră în grabă să vadă ce se întâmplă. Olga tremura ca o trestie bătută de vânt; devenise lividă. Din obraji îi fugise tot sângele, abia putând să articuleze câteva cuvinte: - N-am nimic, Ina, scuză-mă, nu mă simt bine, vreau să merg acasă... vreau să merg acasă, acasă... repetă ea cu un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
alunecușuri care te puteau Înghiți dacă nu erai atent, regiuni tenebroase nemarcate pe hartă -, dar și zone de un pitoresc care-ți tăia răsuflarea, surplombe umbrind coloane de fildeș, faleze rotunjite peste care se vărsau cascade buclate ori drepte ca trestia, lacuri Înghețate de unde țâșneau pâraie când vesele, când triste, traversând lunci de-o inegalabilă prospețime, locuri unde, În ciuda rătăcirilor de moment, nu puteai pierde busola, azimutul fiindu-ți În mod miraculos revelat de la sine. Ne aflam Însă În Recycle Bin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lexicală. E greu de tot; și îți trebuie mult talent, cum a fost cu Arghezi la noi... care... din bube și gunoi să iște frumuseți noi,... plus apostrofările acelea care rămaseră în istoria literară: "O fi fost mă-ta vioară, trestie sau căprioară..." * De la figura în care domină griul și negrul, a "băiatului care se despăduchează", al spaniolului, până aici nu-i drumul prea lung; deși diferențele de cultură ar pune la încercare orice apropiere. Ei, reprezentanții unui imperiu, catolici, arși
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
de reținere, care nu era întru totul antipatie, mă făcea să șovăi înainte de a cerceta motivele acestei ființe. Odată cu ea veni un gând imprecis însă destul de puternic care mă îndemnă să spun: — La urma urmei, eu nu sunt decât o trestie frântă. Nu știam precis de ce am rostit aceste cuvinte, trebuie să fi izvorât dintr-o tainică afinitate cu gândurile lui Honor, căci ea răspunse imediat: — Da. Nu contează. Am oftat amândoi. Mâna mea se mișca întruna pe suprafața mesei. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]