173 matches
-
uiți, mâine seară la patru, ești aici, la intersecție, că de nu... Vai, domnule, cum să credeți că nu aș veni?! Noi suntem ca la armată! Familia Tălparu rămase pe marginea drumului. Toți păreau puțin dezorientați. Mihai și Alina priveau triști după taxi, iar unchiul și părinții, spre casa părintească. De câțiva ani buni mă tot jur să nu mai vin aici. De când a murit tata. M-am săturat să tot bat glodurile. Am dus-o pe mama la două cămine
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
azi sunt cu totul altele decât deontologiile strigate de oameni care scriu mai mult decât citesc. În seara când am semnat contractul cu România TV, m-a sunat Cristi Burci - proprietarul ziarului, om pe care-l cunosc de pe vremea când triștii care-i populează azi sediul se pregăteau să dea treapta - să mă felicite. Și să-mi propună să revin, ca editorialist, în paginile/pe site-ul Adevărului. Am acceptat, de principiu, oferta. Mi s-a creat un cont (încă activ
Ciutacu, replică dură pentru Ciocăzanu: Un ratat, se închipuie ziarist by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78766_a_80091]
-
avea o cocoașă fizică, i-a dat totodată și cocoașa morală în suflet, i-a [dat] suflet de grec mizerabil pentru vecii vecilor. Privirea popoarelor arice e sau clară și curajoasă sau adânc tristă. Englezul are ochi sinceri*. Slavul ochi triști. Nici unul din popoare nu are ochi de pungași și de spioni cum le are un Roset ori un Pantazi Ghica. ["NU GĂSIM O ZICERE... "] 2264 nu găsim o zicere care să coprinză pe acest?, ba încă, deși avem în limba
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
genunchii chirciți. Era legat de gât cu un lanț ciudat de gros, ținut în mână, la celălalt capăt, de prezentatorul care-și scosese costumul negru și, în cămașă și pantaloni scurți, făcea acum pe dresorul. Maimuța avea ochii atât de triști, încît nu-i puteai privi dacă erai trecut de vârsta copilăriei. Cu ea se terminau "numeroasele animale sălbatice" anunțate la intrare. Urmă femeia cataleptică, dormind pe vârfuri de săbii, nimeni alta decât muieroiul blond în rochie aurie sclipind metalic. Ofițerul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sunt copii. Când îi auzeam vorbind așa, îmi părea rău, dar nu puteam face nimic. Îi întrebam cum ar fi dacă ei s-ar afla în spital, iar mami și tati n-ar veni să-i viziteze? Nu ați fi triști? Iar ei răspundeau: «Triști». «Dacă nu mergem să o vedem, Shizu o să fie și ea tristă, nu?» Îi făceam să înțeleagă, mai mult sau mai puțin. Oricum, eram și eu destul de confuz. În august Shizuko a fost transferată la spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trebui să facă toate astea, dar fetița simte că nu este în stare să facă nici o mișcare. Mâinile și picioarele nu vor s-o asculte. Părinții puilor au sosit din nou la cuib. „Ce-ați pățit, de ce sunteți așa de triști?” Dar nu mai e nevoie de nici o explicație. Privesc și ei în jos și-și văd puiul neastâmpărat. Apoi, fără a sta prea mult pe gânduri, încep să zboare, să se agațe. „Ce să facem? Cum să-i ajutăm?” „Fotbaliștii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
brațele mamei, trecîndu-mă peste puțul adânc de patru etaje... Am fost, tot în Floreasca, pe strada cu nume de muzician și am intrat în vila enigmatică în care, la patru ani, mă jucasem "de-a doctorul" cu Silvia, privindu-ne triști mugureii sexelor goale. Tot acolo mă văzusem foarte des în memorie stând la fereastră și uitîndu-mă pe o cărticică al cărei nume, când brusc mi l-am amintit, m-a umplut de emoție: "Povestea prințului Saltan". Dar adevărata, revelație, adevărata
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
În primul rând, Vică a uitat să mă filmeze când am citit la KGB Bar, dar pe Kostea nu te poți supăra, el e unul dintre puținele bunuri comunitare pe care tinerii scriitori le prețuiesc cu adevărat. Îmi amintesc ce triști eram toți când i-a reeditat Tzone cartea, aia cu care debutase la 14 ani, drept pentru care cineva a lansat pe la Gaudeamus zvonul sinistru c-ar fi murit Vică. Nu e adevărat, Kostea e viu, Nina Cassian poate să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
dus să stea la el, Într-un șopron și eu m-am dus după ea; nu voiam să-l lase pe Pepone pe drumuri pentru nimic În lume, băiatul ăsta e Încîntător... are niște ochi negri imenși și nespus de triști... N-o să uit niciodată curtea unde era șopronul: oamenii stăteau acolo claie peste grămadă, cărau apă de la un șantier din apropiere. Toate bordeiele alea, dintre care cele mai bune erau de chirpici, altele erau din păpuriș, bucăți de placaj, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
altfel, acorduri scrise cu portalul www.liternet.ro și site-ul www.romaniaculturala.ro, realizat de Institutul Cultural Român. Suntem bucuroși de fiecare dată când diferite bloguri (culturale sau nu) ne bagă în seamă articolele. Suntem însă, cum altfel, decât triști atunci când suntem furați. Și tocmai la site-ul Televiziunii Române nu ne-am fi așteptat. La TVR Cultural se difuzează emisiunea „Înapoi la argument“, realizată de Horia-Roman Patapievici (pe care, ținem de la început să spunem, nici prin gând nu ne trece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
îți închei pantofii cu toc înalt, de ce te machiezi, genunchii ei se învârt dintr-o cameră în alta, iar eu, printre ei, încâlcită, încerc să o împiedic, mami, rămâi, mami, totul este atât de trist fără tine, suntem atât de triști, rămâi cu noi, iată mâinile ei pe părul meu, trebuie, nu am de ales, spune ea, va fi bine, va fi mai bine pentru toată lumea, dar nimănui nu i-a fost mai bine, ei sigur nu, și în urechile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-au vărsat ani de zile în lume, la radio, prin presă și în cărțîi dovedind prin efectele care au avut Ioc forța teribilă a cuyînțuIuL Rărriîne un miracol că scriitorii nu au apărut cu toții în acest secol ca niște triști dezmoșteniți, așa cum mulți dintre ei au ajuns adevărați martiri, pierind în lagărele de concentrare sau în fața plutoanelor de execuție. Arta lor n-a rămas însă neatinsă. Prestigiul cuvântului s-a clătinat și generațiile actuale au de luptat cu restabilirea acestuia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
impune cu mintea. Am ajuns în vreun punct precis? Nici vorbă, drumul e în continuare deschis, ceilalți 4 sunt tot alături... (ne)sfârșit. SORIN - bass Îmbucătura de viață prea mare pentru a fi înghițită de unii („de ce sunteți așa de triști?“), distracția de vineri seara („folclor/folclor/folclor“), vocea unei generații (pfffffff), zeci de mii de kilometri, două albume („parcă îmi place mai mult asfalt“), mainstream („ba nu, underground“), ce vreți voi („... .“), bună seara, suntem Luna Amară din Cluj. Dacă trupa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Ani lipsiți de ciocolata matinală. Ani în care Alioșa devenise Alexandre. Faima lui Ivan creștea de la un anotimp la altul, străbă tând Europa, Asia, Americile... Acum ziarele publicau poza lui mare, pe jumătate de pagină. Purta barbă, avea ochi cenușii, triști și perciuni îngrijit tăiați. Dominique le păstra pe toate. Le împăturea atent. Le înghesuia sub pat, acolo unde dormita cutia cu cretă. Pe urmă nu se mai uita la ele niciodată. Pleca să cumpere verdețuri și fructe, la piață, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
început să danseze vals printre mese. Hai s-o ștergem de aici, îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada și sunetele acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
galaxii. Extraterestrul Își terminase Între timp de băut cel de-al doilea sau al treilea păhărel, Îl umplu și pe al treilea sau al patrulea sau al câtelea o fi fost, apoi, ridicându-l până-n dreptul ochilor săi neașteptat de triști, Îi cercetă conținutul. Când dădu cu ochii de Mașa, Își coborî parcă rușinat, ca un câine prins cu mâța-n sac, privirea. „Ce-o fi În capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
undeva în gol, zise: -Câte amintiri frumoase te leagă de orașul copilăriei tale? -Și cele triste acum, zise Radu oftând. Andrei oftă cu capul plecat, zicând pentru el: - Doamne, câtă durere cuprinde viața! în acel moment intră bunicul. Văzându-i triști, umplu paharele cu vin, luând unul în mână. -Luați câte un pahar cu vin. Atât Radu cât și Andrei îi urmară îndemnul. -Mă bucur că l-ați însoțit pe nepotul meu. -El este Andrei colegul meu, iar ea e Ramona
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
iertarea lui Ionuț. -Nu cred că Ionuț va primi! -Să-l lăsăm să decidă singur. -Bine, fie cum zici tu Ramona, domnul Radu ridică din umeri. Discuția lor fu întreruptă de Ionuț, fiul lor care intră ca o furtună. Văzându-i triști, el îi sărută pe față. -S-a întâmplat ceva? întrebă Ionuț, privindu-i lung. -Tocmai vorbeam despre doamna Angela Ulmeanu, zise doamna Ramona și îi explică totul în legătură cu casa tatălui său. -Nu știu de ce n-o lăsați în pace
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
care o avea, iar Ioana în rochie albă cu voal de mireasă, roșcată cu ochi albaștri, puțin melancolincă. Pășeau amândoi timizi spre sfântul altar în sunetul lin al clopotelor. Părinții mirilor care și ei se aflau în biserică, surâdeau puțin triști în spatele lor, așa cum se cuvine în astfel de ocazii. Undeva, într-un colț din naosul bisericii o puteai zări și pe doamna Angela Ulmeanu îngenuncheată în fața unei icoane, unde plângea rugându-se, fără să mai țină cont de orogliul și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
într-un scurt voiaj în stațiunea Sovata, fiind cea mai apropriată. El nu-și permitea să lipsească prea mult pentru a nu lăsa grija fermei doar pe umerii tatălui său. Această despărțire rapidă parcă lăsă părinților un gust amar, privind triști în urma lor. Doamna Angela Ulmeanu, care-i privea singură de sub un tei, din marginea șoselei, lăcrimează la dispariția lor după colț. Intrară înăuntru și se pregătiră de plecare: „La ce să mai rămân, dacă fiul meu a plecat”, își zise
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe Enea Căpută, după cum urmează: Zicând: dumneata, Bade Enea, dacă nu te rodeau așa de tare șoarecii în foale și dacă nu ți-ai fi luat așa de harnic traista cu merinde, poate că în alte feluri se întocmea și triștea noastră Și eu, simțind iarăși prag cu primejdie, am scăpărat, aprinzând lampa de miner și luminându-i pe toți, ai noștri, cei de față, aflați în mare cumpănă Iar Enea Căpută și-a ridicat cu greu căpățâna, întocmai ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se poate răbda încă mult și bine, fiindcă, după cum s-a pomenit de la Domnul și Dumnezeul nostru, Mântuitorul Iisus Hristos, care a postit cu bucurie mare timp de patruzeci de zile și de nopți, om îndura și noi, fără cârtire, triștea noastră Și iar i-am zugrăvit situația noastră, că mai bună este decât a celor care fără de noroc au fost aruncați pe Ape sărate, iar așa, fiind ca noi, aici, e mai bine și nu avem a ne plânge Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe principalele bulevarde ale capitalei pe tărgi, În cărucioare Împinse manual, În ambulanțe sau În spatele fiilor mai robuști, cu o pancardă uriașă În fruntea cortegiului, care să spună, sacrificând nu mai puțin decât patru virgule pentru eficiența distihului, Noi care triști marșăluim aici, vă așteptăm pe voi toți fericiți. În cele din urmă, nimic din toate acestea nu se dovedi necesar. Este adevărat că suspiciunile privind o implicare directă a maphiei În transportul de bolnavi nu se risipiră, este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să nu fie tristă, vroiam să mă simt bine ca s-o înveselesc, pentru că mi-era frică să nu devin și eu în scurtă vreme trist. Simțeam că oglindirea în luna aceea putea să ne facă să devenim dintr-o dată triști. Beam pentru că nu vroiam să mă gândesc la asta, Angela. Beam și eram plin de încredere, pentru că viața mi-ar fi dat ocazia să-mi iau revanșa, beam pentru că am fi avut un alt fiu și nu i-aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
e munca scopul nostru, nu avem compulsie de winneri și de performeri, dar nici cultul fiestei, al bucuriei, nu-l avem. Această dublă castrare, de autoafirmare și de joie de vivre, dau împreună o hoardă de amărâți, adică de nevoiași triști și atât. Mihaela: Traume ascunse Zece ani e o criză de intrare în pubertatea democrației, maestre, cum zicea tovarășul Lenin, e boala copilăriei capitalismului, iar ce spui tu îmi amintește de mine ast-vară la țară, încercând să explic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]