214 matches
-
două stihare albe, două perne de mătase, două patrafire, două fețe de masă pentru altar, doi prapori de păr și două ștergare. Sunt însemnate în același inventar și următoarele cărți: o Evanghelie (de România) din 1760; un Minei - 1752; un Triod de Blaj - 1731; un Penticostar - 1808; un Strașnic - 1753; un Octoih - 1760; un Molitfelnic - 1775; un Liturghier - 1808; o Psaltire de România - 1709; o Cazanie; un Orologiu de Blaj - 1808; un Apostol - 1769; un Catavasier fără an și cinci registre
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
se mai păstrează doar fragmentar. Patrimoniu: clopote de 30 de kg; 40 de kg. Icoane: Nașterea Domnului-sec.XVII, Iisus învățător sec.XVIII, Maica Domnului cu Pruncul sec.XVIII. Cărți: Chiracodromion, Bălgrad, 1699; Penticostarion, Râmnic, 1743; Triodion, București, 1747 (însemnări: acest Triod îi a satului Osoiu, 1834; Acest Triod îi prin cheltuiala satului. Scris-am eu, popa Gligor), Evanghelie, Blaj, 1776, (însemnare cu caractere chirilice, nedatată, autor popa Matei din Codor, notarăș sobornicesc, prin care se arată că Evanghelia a fost cumpărată
Biserica de lemn din Osoi () [Corola-website/Science/315449_a_316778]
-
de 30 de kg; 40 de kg. Icoane: Nașterea Domnului-sec.XVII, Iisus învățător sec.XVIII, Maica Domnului cu Pruncul sec.XVIII. Cărți: Chiracodromion, Bălgrad, 1699; Penticostarion, Râmnic, 1743; Triodion, București, 1747 (însemnări: acest Triod îi a satului Osoiu, 1834; Acest Triod îi prin cheltuiala satului. Scris-am eu, popa Gligor), Evanghelie, Blaj, 1776, (însemnare cu caractere chirilice, nedatată, autor popa Matei din Codor, notarăș sobornicesc, prin care se arată că Evanghelia a fost cumpărată de câțiva săteni pentru biserică; însemnare cu
Biserica de lemn din Osoi () [Corola-website/Science/315449_a_316778]
-
întâia oară, prin îndemnarea și cheltuiala dumnealui chir Simeon Pântea, din Selcioa de Sus.” Activitatea lui culturală nu se oprește aici: în 1802, finanțează tipărirea cărții "Esopia" tot la Sibiu.; în 1807, dăruiește bisericii Sălciua de Sus următoarele cărți bisericești: "Triodul", "Penticostarul", "Octoihul" și "Miniul"; anii 1810 și 1824 sunt dedicați pentru retipărirea cărții "Alexandria". Finanțarea tipăririi de cărți și răspândirea lor în rândul oamenilor i-au adus lui Simion Pântea supranumele de „iluminist”. Tocmai datorită acestor activități intense pentru culturalizarea
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
Toma din Beiuș. Scris-am spre aducere aminte ca să se știe de când ii școala"); Octoih, Rîmnic, 1763 (cu însemnarea: ,în anul 1865 în luna iunie 17—18 au brumat, nu au mai fost poame. Scris prin Vasilie (Pelea) învă¬țătoriu"); Triod, Blaj, 1800 (cu mai multe însemnări marginale):
Biserica de lemn din Bucuroaia () [Corola-website/Science/319197_a_320526]
-
construindu-și o biserică de lemn cu împletitură de nuiele și tencuială în anul 1655. Biserica de lemn actuală a înlocuit-o pe cea de nuiele în decursul secolului 18. Despre vechea biserică de nuiele vorbește o însemnare de pe un Triod astfel: "„Să se știe cum la anul 1582 de la Cristos, biserica de la Turdaș, din cóstă, care încă de la daci rămase românilor, au fost sub stăpânirea episcopului Alexă Tordaș, împreună cu toate pământurile de la câmp. Dându-se apoi dintre noi, dintre rumâni
Biserica de lemn din Turdaș () [Corola-website/Science/315926_a_317255]
-
lustere vechi, 4 prapori noi, măsuța pentru parastasă, pe ea luminări cu 3 crengări, crucita de lemn și iconuță spre sărutare, taier pentru oferte, 2 străni, pe pareți 8 icoane vechi. Cărți: Octoich de Blaj 1907, Pentecostar de Blaj 1768, Triod de Râmnic 1761, Mineiu de Blaj 1838, Apostoler de Blaj 1766, toate bine compactate, pe lângă pareți lavițe lungi simple. Biserică muierilor sau tinda despărțita cu părete tăiat alungul mijlocului cu o măsuță pentru icoana și evanghelie spre sărutare, pe margini
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție (Triod Penticostar - 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român - 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidențiată prin cărțile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în Țara Românească (Evanghelia învățătoare, Pravila de la Govora, Îndreptarea legii), cât și în Moldova
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
dus planul la îndeplinire. Ctitorul și urmașii săi au înzestrat biserica cu obiecte de cult de valoare, dintre care se mai păstrează 23 de cărți de cult tipărite până în anul 1899, cele mai vechi fiind o Evanghelie din 1812, un Triod și un Tipicon din 1816, tipărite la Pesta în timpul împăratului Francisc I al Austriei (1804-1835). O parte dintre odoare au fost furate prin anii 1900. În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori. După câteva reparații sumare
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea, care se cântă în biserici în Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor. Slujba se mai numește și "Denia Prohodului", denia fiind o utrenie de seara din perioada Triodului. Vinerea Mare este ziua de doliu a creștinătății, în care a fost răstignit Iisus Hristos. În toate bisericile ortodoxe este o zi în care nu se oficiază slujba Liturghiei. Liturghia ne face părtași jerfei lui Hristos și se consideră că nu
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
clopotele. Credincioșii se adună în biserică iar preotul se îmbracă în epitrahil și felon. Esste tămâiată întreaga biserică și se începe slujba utreniei Sambetei celei Mari. Se face slujba utreniei duminicilor până la "Dumnezeu este Domnul..." . Apoi se adaugă troparele din Triod. Și sfârșindu-se troparele de cântat sau citit credincioșii aprind lumânări din ceară curată , iar preoții ies prin ușile împărătești și încep Slujba propriu-zisă a Prohodului: 1.În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și s-au spăimântat oștirile îngerești
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
părintelui Dositei, episcop de Rădăuți, în anul 1781, noiembrie 7"". Despre vechimea bisericii atestă și o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776: ""Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un Catavasier cu tri grecesc, rusesc, românește cumpărate de satul Solonețu, împreună cu satul Todirești, la biserica din Soloneț, unde se prăznuiește hramul Sf. Nicolae ..."". În secolul al XIX-lea, au fost efectuate unele
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
din Hristos "(Doxologia, Iași, 2009); "Mănăstirea Hadâmbu - 350 ani de istorie și spiritualitate" (editor) (Doxologia, Iași, 2009); "Sărbătorile - daruri ale Învierii "(Doxologia, Iași, 2010);" Duminicile - peceți ale Învierii" (Doxologia, Iași, 2010); Un destin sinuos devenit poezie "(Sf. Mina, Iași, 2010); "Triodul - Golgota pocăinței" (Doxologia, Iași, 2011); "Penticostarul - Cincizecimea Învierii" (Doxologia, Iași, 2011); "Cartea Sfinírilor" (Iași, 2012); "Imnul Icoanei Făcătoare de Minuni de la Mănăstirea Hadâmbu" (Print Multicolor, Iași, 2012); "Paraclisul Maicii Domnului - o scrisoare de pocăință către omul contemporan" (Pars Pro Toto
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
Istorie în vederea conservării patrimoniului bisericii. A făcut excursii cu enoriașii pentru a vizita mănăstiri din județul Prahova, dar și din țară. Biblioteca este mică, a avut și câteva lucrări de valoare care acum se află în custodia Muzeului Mănăstirii Sinaia : Triodul, tălmacit de Inochentie și tipărit la Râmnic în anul 1731 ; 2 Penticostare, tipărite la București, în anul 1743, tălmăcite de Neofit ; Cazania tipărită la București în anul 1768 ; Sfaturi către Duhovnic, tipărită la București în anul 1799. Activități sociale au
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
aprilie 1828 întreaga moșie Mădârjești din Ținutul Cârligăturii cu satul Cudrești (692 ha), precum și 5,25 ha la Bucium, cu case, vie și livadă. Edificiul a ars într-un incendiu din 19 iulie 1827. După cum relatează o însemnare de pe un Triod din patrimoniul bisericii, publicată de Nicolae Iorga în "Inscripții", vol. II, p. 188, un foc mare "„început la casele spătarului Ilie Zmău și arzând Ulița mare toată, Mitropolia, Trisfetitele, Curtea gospod, Podul vechi, Târgul de jos, Heresteaua și Sfântul Constantin
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
a înzestrat schitul cu odoare și cărți de cult. O parte dintre cărți, dăruite în perioada 1640-1647, se mai păstrează și astăzi. Printre acestea se află un Octoih (dăruit în 1640 „mănăstirii sale nou întemeiate numită «Sub muntele Peon»”), un Triod de post (dăruit în 1644) și câteva Minee pe lunile iunie, iulie și februarie (dăruite în 1644, 1646 și 1647). Hatmanul Gheorghe Coci a ctitorit mai multe biserici printre care Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus, unele construcții la
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
de conservare la data predării lui, avea o legătură din piele cu coperți din scoarță de lemn. Este scrisă cu caractere chirilice. Din patrimoniul acestei biserici au mai făcut parte și o cazanie, din anul 1768 tipărită la București, un triod, un molitfelnic și un octoih mare, toate din secolul al XIX-lea. Magazia ridicată din lemnele bisericii de lemn, din perspectiva formei sale, poartă amprenta vechiului edificiu de cult. De formă dreptunghiulară, magazia se prezintă sub forma unei construcții simple
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
ordin 9284/1980) Mănăstirii Cernica. În 1981 s-au predat Oficiului județean de patrimoniu cultural național Ialomița 7 cărți bisericești tipărite înaintea anului 1830 și anume: Penticostar din anul 1743, Antologhion din anul 1755, Minei din 1779, Evanghelie din 1812, Triod din 1816, Octoih din 1800 etc. În prezent, biserica din Manasia mai păstrează Cazania din 1834, tipărită în timpul domnitorului Alexandru Dumitru Ghica Voievod și cu blagoslovenia iubitului de Dumnezeu Episcop al Sfintei Episcopii a Buzăului Chiriu Chesarie, în noiembrie 1834
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
cunoscutuș pentru această carte care o au dat Popa Gheorghe zălog la Greble Todor din Muncel pentru douăzeci de florinți și cinci mărieși, 1782.”) Evanghelie, Sibiu, 1775, Minee pe 12 luni, Blaj, 1751, Penticostar, Sibiu, 1841, Octoih mare, Sibiu, 1751, Triod, Sibiu, 1751, Strastnic, Sibiu, 1751, Molitvelnic, Sibiu, 1776, Apostol, Sibiu, 1776. Noua biserică de zid, cu același hram, a fost construită între anii 1975-1978, după planul ing. Huțiu Petru din Cășeiu, în parte cu material recuperat din vechea biserică de la
Biserica de lemn din Muncel () [Corola-website/Science/315488_a_316817]
-
-o arderea întregii arhive și a cărților de cult. Ca urmare, în arhiva mănăstirii nu s-a păstrat nici un document mai vechi în legătură cu istoricul său. Au supraviețuit distrugerii doar 10 "Minee" cu litere grecești, tipărite la Constantinopol, în 1843, un "Triod" cu litere grecești tipărit la Veneția în anul 1839, un "Penticostar" din 1820, o "Cazanie", un "Tipic", un "Octoih" și 11 "Minee", toate scrise cu litere chirilice, aflate în prezent la Muzeul de Istorie din Slobozia. După Primul Război Mondial
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
iconostas întreg făcut în 1870 deodată cu biserica, 2 strane pentru cântăreți în cari se află următoarele cărți: Un mineiu legat și cu litere cirile din 1838, un orologiu mare, un apostolier cu litere cirile din 1851, un catavasier, un triod, un octoih mare, un strasnic bine legat, un Pentecostar mic legat în 1889 și o căzanie nelegată. Înaintea iconostasului se află o mesuță pre carea stau: icónă cu s-ta Vergura Maria și una mai mică tot cu prea curata
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate citi cuvântul Domnului" și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție (Triod Penticostar - 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român - 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidențiată prin cărțile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în Țara Românească (Evanghelia învățătoare, Pravila de la Govora, Îndreptarea legii), cât și în Moldova
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
pascal gravitează în jurul sărbătorii mobile a Paștilor, care comemorează Patimile Mântuitorului. În jurul sărbătorii Paștilor anul bisericesc este împărțit în trei mari perioade, numite după cartea principală de slujbă folosită de cântăreți la strană în timpul fiecărei perioade, anume: perioada prepascală a Triodului (zece săptămâni înainte de Duminica Paștilor), perioada pascală a Penticostarului (opt săptămâni după Înviere) și perioada postpascală a Octoihului (ține tot restul anului). La Sârbi Susani funia de pe portal reprezintă întregul an ecleziastic, ce pleacă de pe ușorul stâng și se termină
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
în partea de jos. Împărțirea în trei părți a funiei, una pe fiecare piesă a portalului sugerează împărțirea în trei perioade a ciclului pascal. Astfel, cele trei piese ale portalului ar trebui să reprezinte, de la stânga la dreapta, perioadele Octoihului, Triodului și Penticostalului. Octoihul este, întradevăr, particularizat pe ușorul stâng de opt rozete laterale, exterioare compoziției, reprezentând cele opt glasuri succesive în care sunt cântate slujbele Octoihului. O altă caracteristică a Octoihului sunt cele nouă cântări (ode) ale canonului. Această caracteristică
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
octoihului. Ușorul drept al portalului este la rândul lui identificat de cinci rozete exterioare ce indică perioada Penticostarului, adică a cincizecimii. Între cei doi ușori rămâne piesa superioară a tocului ușii care reprezintă perioada centrală a anului liturgic, cea a Triodului, care nu a mai necesitat semne distinctive. Odată identificate cele trei piese ale portalului cu cele trei perioade ale ciclului pascal, semnificația crucilor prinse în mandorle din mijlocul pieselor apare, în consecință, să fie cea a sărbătorilor principale din perioadele
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]