1,177 matches
-
un macaz și ea se văzu aruncată la pieptul lui. Îl prinse de braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de semnal dispărând amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl ținu un moment de braț, până când Îi trecu senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună „Vino acuma“. Simți că-i era teamă să fie lăsată singură câtă vreme trenul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lăsă pe spate În scaun, fumând. — Ia măcar puțin muștar franțuzesc și doi lăstari de pătrunjel. Dar nici unul din subalternii săi nu-i dădeau nici o atenție. El zâmbi Înțelegător și le umplu paharele. Zăpada Începu să cadă iar și, printre troienele purtate de vânt, dr. Czinner Îi văzu pe țăranii din Subotica răzlețindu-se peste linie și Înclinându-și trupurile Întrebătoare spre sala de așteptare. Unul dintre oameni ajunse destul de aproape de fereastră ca să vadă și să examineze fața doctorului. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
portofelul la loc În buzunar. Făcuse tot ce se putuse face, așa că ieși să găsească mașina care-l aștepta. În ultimele câteva ore soarele fusese ascuns de nori, dar prezența lui se văzuse În strălucirea zăpezii ce cădea, În albeața troienelor. Acum apunea și zăpada absorbea cenușiul cerului. Nu va ajunge la tren Înainte de lăsarea Întunericului. Dar chiar și speranța de-a prinde trenul deveni vagă, pentru că atunci când ajunse la mașină, constată că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apartamentele la "cheie franceză", cum se zice printre noii locatari, care au de făcut finisări și reparații măcar un an -, prieten, ăsta, Trifon, cu Haralamb, directorul nostru. Și cu marele Săteanu! Hai, nu-i timp de ei, că ne prinde troianul aici. Mergem la mine în birou să semnez și să vă pună secretara ștampila pe bon. Pătrund amîndoi în clădirea secției și urcă la etaj. În secretariat, Don Șef e întîmpinat de Vlad. Sudorul meu spune Ștefănescu, aflînd ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un val de aproape doi metri chiar în fața ușii laterale, care dă spre gară, încît nu se mai poate circula decît pe ușa centrală, unde doi șoferi, cu lopeți improvizate din bucăți de placaj, încearcă să înlăture o parte din troianul în continuă creștere. Grupul de muncitori navetiști a pătruns în biroul șefului autogării și se ceartă. Mașinile prinse la peron stau în zăpadă pînă la ferestre. O alta, sosită între timp, a reușit să intre în curtea autogării, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zăpadă. În unele încăperi încep să se aprindă luminile. Sala de așteptare e goală iar ghișeele pentru bilete, închise. În spatele geamurilor de sticlă mată, două casierițe, singurele care au putut răzbate, stau lîngă calorifer și șușotesc. Vlad taie în două troianul din curte, înotînd pe alocuri pînă la piept și pătrunde în biroul șefului de autogară, întrebînd de cursa rapidă. E la Sălcii, v-am spus și aseară. Cum se luminează bine, pornesc utilajele să desfunde șoseaua. Cred că pe la prînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adună între vîrful degetelor, le întoarce spre el, mai pufăie o dată din țigară, să nu se stingă și-abia apoi le filează. "Și nu ne du pre noi în ispită" murmură el aruncînd două cărți pe masă. De afară, de peste troianul ce acoperă fereastra, se aude vîntul izbindu-se sub streașina restaurantului. În clipele de acalmie, de sus, din dormitorul Sultanei, răbufnesc rîsete de oameni beți. Andrei, îl ia Mihaela de braț pe șofer tot timpul rapid, cu opriri de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adolescență, se apăsa de marginea băncii cînd răspundea la orele profesorului acela tînăr și frumos... Vede o clipă cum pămîntul se rotește, aclamat de țipetele mulțimii de pe trotuar, apoi se simte căzînd pe ceva moale, afundîndu-se, privind nedumerită la malurile troianului care se închid asupra ei, ca niște dinți albi, de femeie frumoasă, încleștîndu-se în colțul cearșafului, în timp ce părul blond, pufos și rece o acoperă... Ce naiba or fi țipînd ăia? face Mihai un gest cu capul spre piață. Vreun accident saltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
semnăturile se vor strînge. Dar pentru asta este nevoie de un început, de un exemplu, o probă a capacității noastre de a întrona liniștea, respectul, ordinea, cinstea față de instituțiile naționale. Ne trebuie bulgărele de gheață în jurul căruia se va aduna troianul, care va putea declanșa avalanșa ce va curăța de putregaiuri, de escrocherii și de idei străine, periculoase Țării. De aceea am venit la Vladia, pentru a realiza în mic, dar în realitate, ceea ce vrem să facem în mare, pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spatele lui, ținându-l de după piept cu amândouă mâinile. Cu șiragul de săniuțe după noi, o pornirăm la vale într-o furtună de pulbere de zăpadă. Săniuța repezită mergea fulgerător, apoi odată o simții că saltă sus. Mă trezii în troianul ridicat la malul pârâului de băieți, ca să taie iuțeala și să se oprească săniuțele.” Mihail Sadoveanu, La săniuș Iarna E iarnă. A căzut multă zăpadă. Pe întregul pământ s-a așternut un covor de diamante. Vremea e când frumoasă, când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
școala. Sunt multe școli aproape îngropate iarna sub zăpadă, goale și întunecate ca niște peșteri, unde copiii se sufocă din cauza fumului sau tremură de frig, privind cu groază fulgii albi care cad fără încetare și se așează fără răgaz în troiene peste căsuțele lor neștiute de nimeni și amenințate de avalanșe. Voi sărbătoriți iarna, copii! Gândiți-vă însă și la miile de ființe cărora iarna le aduce mizerie și moarte! Mădălina Grecu, clasa a V-a C Bun venit, iarnă! Toamna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ștefan acolo, că dă piatră să fii, tataie, și tot Îți dă lacrimile dă patriotism și dă mândrie națională. Acum, io l-am văzut când a deschis ușa care nici nu să poate Închide la drept vorbind, la ce dă troiene e pă culoar, și când s-a dat jos. Propriu-zis, nu l-am văzut. Am simțit numai că nu mai ie după miros, mirosul ăla dă tămâie și dă lânet, adică l-am văzut doar când a aprins luminarea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
versuri amare plecarea matematicienilor. Cine a spus că suntem un popor vegetal? Suntem un popor de matematicieni nomazi și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un porc! Regatul meu pentru un porc! Prelegerea aceasta zglobie, dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tot zice că prin ea ar vedea lumea, de ce nu? Flavius-Tiberius știa că porcul nu putea fi prea departe. Îi auzea parcă grohăitul lângă vreun container de gunoi sau În jurul unor pubele. Ajutați de Grațian care se apropia Încet din pricina troienelor, ar putea recupera dobitocul. Îl disprețuia din tot sufletul pe omuleț, dar nici pentru sine nu avea mai mult respect, iar dimensiunea simbolică pe care o acordase inițial gestului său sfârșea acum În deriziune. Trăise și el ca toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hârtii scrise cu pixul. Exact ca și în încăperea din „R“, spațiul era luminat de un singur bec și pereții erau făcuți din cărți cu coperte cartonate, aranjate asemenea cărămizilor. Însă în mare parte, această ispravă omenească era ascunsă de troienele și tumulii de hârtie scrisă care se ridicau până la înălțimea taliei și-a umerilor. În mijlocul camerei se afla o scară în spirală, care urca până la tavan. Scara era făcută din cărți vechi, legate în piele, de dimensiunea unor dale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu Va și cu ceilalți și pleca privirea ori de câte ori vorbea cu cineva!), dormeau pe „prispafarî”, În „coșu’căruțîi”, În „stogu’ di fân” și urmărea cu mare atenție și admirație „minunili lu’ Ionel”. Venise iarna, ninsese din abundență și se formaseră troiene, ulițele erau Înzăpezite iar Ionel făcea bărbătește pârtii de mers spre grajd, poiată, bordeiul bunicului, cotețul lui Ghițî și spre cușca lui Vizanti. Și În timp ce bunicii Îl lăuda pentru hărnicie și bărbăție iar Va, Înfrigurat, urmărea „lucraria” de dincolo de geam
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lua cu el o bucată de drum, să-mi arate cum se conduce un tractor pe șenile... Cei care ne păzeau nu erau prea severi, fiindcă nu aveai unde să dispari... După amar de vreme, când am tot Înotat prin troiene, a venit și moloșagul. Omătul a Început să se topească și Încetîncet a dat colțul... Drumul devenise greu chiar pentru un tractor pe șenile. S-a renunțat la una din platforme... Într-o dimineață, Înainte de a pleca la muncă, șeful
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uită de vremea de-afară. Spre seară, când se întoarse acasă, constată însă că, departe de a se potoli, viscolul se întețise. Vântul sufla acum în rafale, ca în inima Bărăganului, și zăpada creștea văzând cu ochii, așternându-se în troiene. Ai văzut dacă n-ai vrut să asculți de vorbele mele?... se apucă să-l certe Mariana, de cum îl văzu intrând pe ușă. Cum o să-l botezăm pe copil pe o vreme ca asta?... Cine-o să-ți vină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț, coboară și degajă drumul cu repeziciune, fără nici o vorbă, fără nici un gest inutil. Deși sub șubă este cald și bine Dora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Eul ei se pare a se fi transferat în silueta întunecată a bărbatului așezat la înălțime, în fața ei. Nu-i vine a crede că întâlnirea cu el a fost aievea. Nu-i vine să creadă nici că această călătorie printre troiene, în plină noapte, pe locuri și mai ales spre o țintă necunoscută este reală și nu doar o fantasmă a ei. Nu își amintește cu precizie cum s-a despărțit de Victor. Nu i-a lăsat nici o informație despre ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
om, iar omul nu dintotdeauna și-a dorit-o? În definitiv, nu este ea izvorul tuturor păcatelor și o frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine deloc, se frământa el deseori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
riscând un discret zâmbet Împăciuitor. Pe măsură ce discuția continua și el aflase la ce să se aștepte, părea tot mai șiret și mai sigur pe sine. Înălțimea Voastră știe cum merg lucrurile la Curte. E greu să supraviețuiești Între ahei și troieni. Unii trag la dreapta, alții la stânga. Sunt tot felul de influențe. De presiuni... Pe de altă parte, se știe că nici Înălțimea Voastră nu sunteți partizanul unei alianțe cu Anglia... Până la urmă era vorba de a vă servi cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai aprig, s-a lăsat gerul. Pe sub pomi, dimineața, oamenii găseau păsări înțepenite; moara era un sloi, drumurile nu se mai cunoșteau. Cei porniți cu treburi o luau peste curți de-a dreptul, chiar și peste case uneori, cocoțați pe troiene. Doar Strada Primăriei fusese deszăpezită de bărbații târgului, chemați cu goarna. Așa era în ziua în care a bătut orologiul. Nici nu apucaseră oamenii să se dezmeticească - iar când au făcut-o, mintea lor s-a dus la cutremur -, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
JPG. De fapt, se ajunge pe un alt site. În aceste momente, victima downloadează practic un fișier executabil care încearcă să downloadeze un alt program malware de pe net pe calculatorul infectat. Un alt virus de care suferă rețeaua Facebook este troianul Zeus, care se transmite prin trimiterea de mesaje directe care conțin link-uri spre screensavere în care apar două femei. Cei care se lasă păcăliți își instalează pe calculator programe malware, informează
Un nou virus de pe Facebook îţi pune calculatorul în mâinile hackerilor () [Corola-journal/Journalistic/67761_a_69086]
-
Și... Agamemnon?! - "În cort a rămas Agamemnon Singur gândind la fapte ce n-aveau să fie: Și-nchipuia că într-o singură zi cuceri-va cetatea. Nesocotitul, el nu știa gândul ascuns al lui Zeus, Încă mai fusese menit ca troienii și-aheii să-ndure Vaiete multe și-amaruri în valma cumplitelor lupte." - L-am cunoscut și eu pe Mitu Gogea-junior, zise Trandafir. Era profesor de muzică la fosta școală normală "Iosif Vulcan", din Oradea. Prima sa Simfonie - pe atunci nu
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]