158 matches
-
splendidă zi! Semnele Fortunei erau mai mult decât promițătoare. Domnul Clyde, mut de uimire, primi salutul vesel al vânzătorului Reilly și zece dolari, iar Ignatius, cu halatul plin de bancnote, primite de la puști și de la magnatul crenvurștilor, se urcă în troleu cu inima ușoară. Intră în casă și o găsi pe mama lui vorbind cu voce scăzută la telefon. — M-am gândit la ceea ce mi-ai spus, șoptea doamna Reilly în receptor. Poate nu-i o idee atât de rea, fetițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
extrem de benefic pentru pacienții mei. Despre ce e vorba, Buzz? Dacă nu e în interes de serviciu, atunci e vorba de un favor. Cu ce te pot ajuta? Mirosul de sânge și pene îl sufoca pe Buzz. Polițistul observă un troleu care făcea legătura între barăcile anexă și clinică, cu o cabină staționată pe rampa de încărcare a crescătoriei de pui. Hai să mergem în biroul tău. Am câteva întrebări despre o femeie care știu sigur că ți-a fost pacientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mele. — Doar câteva întrebări, Terry. — Presupun că nu se pune problema să primești niște bani în loc de răspunsuri. — N-am nevoie de bani, am nevoie de informații. Și dacă nu le livrez, îți duci clienții în altă parte? Buzz arătă spre troleu. — Fără curent nu merge. Fii drăguț cu mine, Terry. Zilele astea lucrez pentru municipalitate și s-ar putea să-mi vină poftă să ciripesc despre drogurile pe care le fabrici aici. Lux se scărpină în ceafă cu bisturiul. — Doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în scopuri medicale, aprobate politic. — Doc, vrei să-mi spui că nu-i dai ce smântânești lui Mickey C., la schimb pentru referințele lui? Doar știi bine că ăia de la oraș îl urăsc pe Mickey! Lux se înclină în direcția troleului. Buzz o luă înainte și urcă. Doctorul apăsă pe un comutator, iar dintre cabluri săriră câteva scântei. Prinseră a se mișca încet în sus, apoi opriră pe o rampă suspendată lângă un portic cu o priveliște spectaculoasă asupra oceanului. Lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unde am rămas să așteptăm trenul din jurul orelor 21, ca să putem ajunge la Chișinău. Am ajuns în gara din Chișinău după orele 22, mijloacele de transport nu mai mergeau, așa că am plecat pe jos din centrul orașului, din stația de troleu “Lumea Copiilor”, până în strada Matei Basarab, la margine de oraș. în liniștea nopții, mergând pe străzile Chișinăului, auzeam mereu bubuituri de tun, se dădeau lupte grele la Vadul lui Vodă. Distanța de la Chișinău până la Vadul lui Vodă este de circa
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fost formată din mai multe mașini. în față era mașina poliției. Am călătorit într-o mașină a Partidului „România Mare”, împreună cu prof. Iurie Ilașcu, cu fratele doamnei Nina Ilașcu, cu senatorul Corneliu Bichineț. Coloana de mașini , ajunsă în dreptul stației de troleu Topaz, pe Calea Ieșilor, nu departe de Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, se oprește brusc. Noi, care ne aflam mai în spatele coloanei, nu înțelegeam ce se întâmplă. La un moment dat vedem că Ilie Ilașcu coboară din mașină, traversează strada, chiar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nu departe de Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, se oprește brusc. Noi, care ne aflam mai în spatele coloanei, nu înțelegeam ce se întâmplă. La un moment dat vedem că Ilie Ilașcu coboară din mașină, traversează strada, chiar prin dreptul stației de troleu unde se află un chioșc, de unde cumpără mai multe ziare. Unii din trecători l-au recunoscut și s-au oprit privindu-l. Pe chipurile lor se vedea bucuria și mirarea că le-a apărut așa, deodată, în cale. Din acest
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mă așteptam mai puțin, chiar din partea ei, care, fără cuvinte, s-a urcat în mașină. Abia acum m-am gândit la teoria de mai sus și asta pentru că, după doar câteva sute de metri parcurși, ne-am oprit deoarece un troleu agățase, și el, două Dacii care veneau din sens invers. Băteam tot felul de apropouri, dar mai mult de câteva răspunsuri monosilabice n-am primit. "De ce ai urcat în mașină?", o întreb, în timp ce unii încercau să extragă Dacia din botul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
agățase, și el, două Dacii care veneau din sens invers. Băteam tot felul de apropouri, dar mai mult de câteva răspunsuri monosilabice n-am primit. "De ce ai urcat în mașină?", o întreb, în timp ce unii încercau să extragă Dacia din botul troleului. Răspuns n-am primit, dar măcar m-am prins de ce era atât de multă lume în stația de la capătul liniei. Staționam. Conversația lâncezea. În dreapta văd hotelul meu, care-mi făcea semn cu toate balcoanele să vin puțin acasă. O rog
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cam așa eram eu acolo, cu "bunătatea" în mașină și cu inspirația fugită de acasă. Stăteam deja de douăsprezece minute. O Salvare țiuie în față noastră, nu cred că e salvarea mea. Aceasta ridică doar niște pasageri răniți. Cei din troleu s-au împărțit în două tabere: unii că ar fi de vină Daciile, alții că nesimțitul ăsta de vatman, sau ce-o fi el, gonește ca un nebun și de-ata s-au "pupat". Gata, ce să-i mai spun
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
politicos, dar tot mi-a trecut prin cap bancul cu Bulă care a salvat o țipă de la viol. Cum? A convins-o. Mergeam deja de două minute prin stațiune. Cârduri de oameni plecau de la plajă. în spatele meu, un cortegiu de trolee mă claxonau violent. Rulam cu vreo 25 de kilometri la oră, în speranța că apare o minune. Minune, ce minune? Doar să-mi spună ea că e puțin obosită și s-ar întinde puțin în patul meu, goală, că e
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
se poate atunci, vreo doi tei cu câte trei-patru cuiburi de cioară pe crăci, poate și unul de guguștiuci, mai scorburoși săracii, mai jumuliți din cauza Floriilor, mai cu viermi sub scoarță, mai ciuntiți ca să-ncapă liniile de tramvai și de troleu, asta înseamnă că mai bine aș fi crescut într-o casă de copii decât într-o familie așa de degenerată? - Voievoade, nu știu... Oamenilor le lasă gura apă după ceva ocultism, simbolul cucuruzului și implicațiile lui... chestii ascunse pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață rece, muind oasele și gândul. Un bondoc transpirat, cu sacoșe doldora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întâi niște hangare din cărămidă lungi și mohorâte, care par părăsite, ici-colo vede un om care se mișcă haotic, parcă sub influența unei forțe oculte, țintind trasee de neînțeles pentru eventualul privitor dar omul își urmărește cu îndârjire scopul. Câteva trolee așteaptă la cap de linie părăsite iar unul din care au fugit toți pasagerii, se ia la întrecere neloială cu locomotiva care străbate, în viteză, cartierul de case cu străzi, trasate drept paralel și perpendicular pe calea ferată. Trece peste
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
totul i se pare firesc, până și vântul îl cunoaște! -Am ajuns acasă! își spune preocupat de aceleași idei. Asfaltul pare găurit peste tot de urmele tocurilor cui. Zăpușeala s-a așternut peste orașul moleșit de soarele prânzului. Până la venirea troleului se refugiază într-un con de umbră ce-l lasă o gheretă de răcoritoare însă n- are mult de așteptat. Merge câteva stații și coboară cu valiza imensă, balansându-și greutatea dintr-o mână în alta. Își privește mâinile aproape
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cotlet, lasă că ajungi tu la întreprindere. Nu m-am așteptat ca Utilajul pe care l-ai schimbat cu Frigul să fie atât de bun și de perspectivă. În sfârșit, Laur pleacă de la restaurant și merge până la capătul liniei de troleu respectând indicațiile primite. În Tomis, noul cartier al Constanței, se vede vânzoleală de macarale, utilaje și mașini specifice șantierelor de construcții, însă trebuia să meargă mai departe să ia o mașină dintr-o stație de autobuz. Nefiind oră de vârf
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sunt doritul vis...Ce te cuprinde. lecturi universale dilema mușcătoare mă-ndeamnă spre fobie cu-atâtea paradoxuri ce lunecă pe clape precum infirme gesturi ascunse în cutie când cutezam detalii și osândeam prin ape hulpavul echilibru e-n linii de trolee cu amintiri de coapse trecând pe bulevarde și-n spate de obloane trecutul cu o cheie închide sus pe ziduri prea galbene mansarde iar dintr-o veșnicie mă mustră un supliciu magia locuiește în ceasuri nictalope dar pentru mine toamna
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
BOERESCU - Iubim tocăniță?... Îl giugiulim pe stomac?... Le înfăptuim pe sarmale?... Pentru ca tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem nici un chef de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
convins că acolo, la cinema „Central“, R. m-a făcut să renunț la primul an de facultate. Cum, mai în jos, în stația de pe vremuri a troleibuzelor din fața Primăriei, am urcat-o cu de-a sila pe Pu într-un troleu, speriat că aș putea rămâne pentru totdeauna cu ea. Cum, chiar pe aici, pe lângă „Colombo“, la intersecția cu Calea Victoriei, în fața Librăriei Academiei de odinioară, am ieșit dintr-odată speriat din coloana cu care venisem de la căminul de fete de la Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pronunța numele fericitei pământence. Îmi aminteam cum îi îmbrățișasem și cu câtă ardoare îi sărutasem. Dar cui? Sau îi admirasem, cu tot obstacolul (noroc uneori cu obstacolul!) pe care-l impun dresurile feminine, pur și simplu în tramvai sau în troleu, în tren sau la ștrand, în Cișmigiu sau în plină stradă? Răspunsul meu, doar terestru, era unul singur: totul e invers; umerii aceia, cu siguranță, nu erau alții decât ai zeiței, concretizați în diferite ipostaze. Sau erau și nu erau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Jucam rolul enigmaticului dur. L-am privit pe Marele Bronz drept în ochi, am dus degetul peste buzele strânse, omul a priceput că există și mari secrete păzite cu lacăte grele și dus am fost. Când am ieșit din Ferentari, troleul ducea cu el un om victorios. Sfatul Ninetei prinsese: "Joacă tare; altfel ieși flenduri din Ferentari!" Și mi-a mai zis Nineta ceva: "Să nu te dai mare cu vioara, în patria vioriștilor, că-ți fac băieții arșice din obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
colț de stradă, scripcari cerșetori cântând "La crâșma din Ferentari", să fiu ciuca bătăilor și gazda tuturor ponoaselor. Mă lovise însă norocul. "Depravatule, numai Dumnezeu te-a dus în Ferentari!", îmi spunea mereu glasul Ninetei. Și, tot la vremea când troleul mă scotea din Ferentari, mi-au atins din nou sufletul vorbele tatălui Marelui Bronz: "Nici nu știu cum te cheamă, dar Marele Bronz ar fi mândru de tine. Era fericit atunci când vorbea despre tine. Chiar am fost un pic invidios. Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de la tine am avut atâta putere În mâini ca s-o bag În genată și să fug Înapoi la școală având tocmai o consultație f. importantă cu profesoara de engleză și ceva urgent de rezolvat Înainte. M-am suit În troleul Înghesuit ținând strâns ceea ce posedam; o scrisoare. Dar nu m-am mai putut abține și am citit-o acolo mergând, stând Într-un picior, ținându-mă cu o mână de bară. Acum camera asta Îmi pare să se află În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la intrarea restaurantului să-și întâmpine preferențial clienții obișnuiți ai casei. Buchetele erau ornate cu ferigi... în funcție de obraz, avea pregătiți câte trei și cinci trandafiri selectați cu greu. S-a orientat fără greș când ne-a văzut coborând dintr-un troleu... ne-a îmbiat cu un buchet subțire, dar Edy generos a împins-o șoptindu-i : - Dacă vrei, lasă-mi amintire o floare... poate îmi impulsionez chiar impresionez prietena! Vino pe la masa noastră peste vreo 10 ore și n-o să ne
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Și își azvârli bluza în capul lui Edy, de care uitase. Edy nu făcea în continuare nici o mișcare... înlemnise, nici nu mai respira ca nu cumva să ne incomodeze și să supere gazda, dar mai ales, că nu mergea nici un troleu pe care putea face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti mânioasă: - Edy, de ce te miști atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]