179 matches
-
fost atacate combinat de cavaleria grea inamică și de brigada 8 de infanterie a lui Kempt (din divizia 5 de infanterie a lui Picton). Cavaleria britanică, impulsionată de aceste succese, uită de orice disciplină, ignoră ordinele de repliere trâmbițate de trompetiștii lui Uxbridge și își continuă șarja dincolo de linia lor dintre Papelotte și La Haye Sainte și se îndreaptă direct spre „Marea Baterie” franceză, tăind tunarii și împrăștiind atelajele și muniția. Șarja este surprinzătoare și violentă și mulți tunari francezi fug
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
cele două stiluri nu sunt nici pe departe așa de stricte, mai ales că după un timp s-au format și orchestre mixte, ""New Orleans Rhythm Kings"" și ""Creole Jazz Band"", sub conducerea cornetistului King Oliver. Acestui grup aparținea ca trompetist secund Louis Armstrong, care avea să joace un rol determinant în dezvoltarea jazzului. În timpul primului război mondial, centrul muzicii de jazz a devenit orașul Chicago de pe lacul Michigan, unde veniseră mulți muzicanți din New Orleans, alungați de condițiile nefavorabile ale
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Count Basie, caracterizată printr-o interacțiune ritmică a diferitelor secțiuni, alternând cu improvizările libere ale soliștilor, ca saxofonistul tenor Lester Young.Anii treizeci au reprezentat în același timp epoca marilor soliști, saxofoniștii Coleman Hawkins și Johnny Horges, bateristul Gene Krupa, trompetistul Rex Stewart, pianistul Teddy Wilson și mulți alții. Cântărețe de jazz vestite din această epocă au fost Ivie Anderson, Billie Holiday și Ella Fitzgerald. În anii patruzeci, numeroși muzicieni din orchestrele de jazz au început să se elibereze de cadrul
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
virtuozității pe ritmuri foarte susținute. Așa s-a născut stilul ""Bebop"", care marchează o evoluție importantă axată pe abilitatea tehnică a interpreților și pe complexitatea ritmică și armonică, datorat în primul rând pianistului Thelonius Monk, saxofonistului Charlie "Bird" Parker și trompetistului Dizzy Gillespie. Acest stil a însemnat o schimbare radicală în jazz: din muzică "dancing" a devenit o artă intelectuală de prim rang, fără concesii făcute marelui public. Alte personalități ale stilului "Bebop" au fost trompetistul Fats Navarro și cântăreața Sarah
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
saxofonistului Charlie "Bird" Parker și trompetistului Dizzy Gillespie. Acest stil a însemnat o schimbare radicală în jazz: din muzică "dancing" a devenit o artă intelectuală de prim rang, fără concesii făcute marelui public. Alte personalități ale stilului "Bebop" au fost trompetistul Fats Navarro și cântăreața Sarah Vaughan. Unul din experimentele făcute cu muzica de jazz de inspirație clasică, făcute către sfârșitul anilor patruzeci, îl constituie înregistrările făcute de o grupă de instrumentiști în frunte cu trompetistul Miles Davis, care făcuse parte
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
ale stilului "Bebop" au fost trompetistul Fats Navarro și cântăreața Sarah Vaughan. Unul din experimentele făcute cu muzica de jazz de inspirație clasică, făcute către sfârșitul anilor patruzeci, îl constituie înregistrările făcute de o grupă de instrumentiști în frunte cu trompetistul Miles Davis, care făcuse parte din grupul din jurul lui Charlie Parker. Se caută o revenire la o muzică mai liniștită și mai accesibilă, totuși destul de complexă. Este ceea ce s-a numit ""Cool Jazz"", caracterizat prin arcuri melodice relaxate, cu mai
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
a Americii. Datorită saxofonistului Stan Getz, pătrunde influența muzicii sudamericane în stilul "Cool". Un alt interpret de seamă în acest stil este saxofonistul bariton Gerry Mulligan. O parte a muzicienilor de pe coasta de est, în special în New York, reuniți în jurul trompetistului Clifford Brown și a saxofonistului Sonny Rollins, continuă totuși stilul lui Charlie Parker, într-o formă mai aprinsă și agitată, denumită ""Hard Bop"". În 1955, Miles Davis împreună cu saxofonistul John Coltrane și alți instrumentiști formează un quintet, ale cărui performanțe
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
cum ar fi Keith Jarrett, Paul Bley, Andrew Hill sau Brad Mehldau. Diversitatea stilistică nu a scăzut, noi curente se dezvoltă, recunoscându-se și o tendință de reîntoarcere la tradițiile jazzului clasic sub forma ""Neoclasicismului"", cu saxofonistul David Murray și trompetistul Lester Bowie sau ""Clasicismului"" în jurul trompetistului Wynton Marsalis. Dimpotrivă, ceea ce s-a numit ""Groove Jazz"", ""Acid Jazz"" sau ""Nu-Jazz"" a îmbinat funk-ul, soul-ul sau muzicile etnice (indeosebi "bossa nova", dar si "hip-hop"-ul) cu tehnicile si efectele electronice cele mai
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Bley, Andrew Hill sau Brad Mehldau. Diversitatea stilistică nu a scăzut, noi curente se dezvoltă, recunoscându-se și o tendință de reîntoarcere la tradițiile jazzului clasic sub forma ""Neoclasicismului"", cu saxofonistul David Murray și trompetistul Lester Bowie sau ""Clasicismului"" în jurul trompetistului Wynton Marsalis. Dimpotrivă, ceea ce s-a numit ""Groove Jazz"", ""Acid Jazz"" sau ""Nu-Jazz"" a îmbinat funk-ul, soul-ul sau muzicile etnice (indeosebi "bossa nova", dar si "hip-hop"-ul) cu tehnicile si efectele electronice cele mai recente ("sampling", "loops", "beats", "remix"). Reprezentativi
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
patru al secolului trecut, jazzul suedez a început să ia forme proprii, nemaifiind ca până atunci o simplă copie a idolilor americani. Până spre sfârșitul anilor 1940, cei doi care au dezvoltat jazzul suedez într-o direcție proprie au fost trompetistul și compozitorul Gösta Törner și basistul și compozitorul Thore Jederby. Alți doi jazzmeni care au venit în atenția publicului în timpul și după cel de al doilea război mondial au fost clarinetistul Åke Hasselgård și șeful de orchestră (inițial basist) Simon
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
devenit pentru scurt timp proiecționist. După ce a efectuat serviciul militar, a urmat un curs de muzică prin corespondență. În 1955 a înființat formația de muzică rock and roll The John Barry Seven, în cadrul căreia a activat ca solist vocal și trompetist. Barry a compus pentru cântărețul Adam Faith și pe această cale a intrat în lumea muzicii de film. The John Barry Seven s-a dovedit un succes, formația lansând numeroase șlagăre. În anul 1960, Barry a realizat primele sale coloane
John Barry (compozitor) () [Corola-website/Science/311637_a_312966]
-
top 10”, MCM Romania. În 2001 în componența formației intervin schimbări. Mai intâi, pleacă chitaristul Dan Popov, iar apoi Valeriu Mazîlu pleacă în formația Zdob și Zdub. Pierderile au fost compensate în luna octombrie a aceluiași an, când au venit trompetistul Ghenadie Cazac și clapistul Igor Cristov, care a influențat sound-ul formației. În decembrie 2001, împreună cu alte formații și artiști din Rusia, printre care Alisa, Bi-2, Krematorii și Zemfira, au participat la festivalul „Rock-Pirog”. Tot în același an trupa a mai
Gândul Mâței () [Corola-website/Science/309515_a_310844]
-
Hall (New York) cu formația pianistului și șefului de orchestră american Duke Ellington. Va mai cânta alături de alte nume importante ale muzicii de jazz, precum cântăreața Ella Fitzgerald, pianiștii Bill Evans, Ahmad Jamal și Hank Jones, șeful de orchestră Quincy Jones, trompetiștii Dizzy Gillespie și Thad Jones, saxofonistul Paul Desmond, chitaristul Joe Pass și bateristul Mel Lewis. Efectuează turnee și în Australia, Brazilia, Bulgaria, Franța, Germania, Italia, Japonia, Polonia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii etc. Face parte din juriile unor concursuri internaționale
Aura Urziceanu () [Corola-website/Science/309570_a_310899]
-
grenadieri” ținea mai mult de tradiție, deoarece grenadierii de la începutul secolului al XIX-lea nu mai foloseau în realitate grenade. Grenadierii călare purtau uniforme similare cu cele ale grenadierilor pedeștri din Garda Imperială: bonete înalte din blană de urs brun (trompetiștii purtau bonete albe) lipsite de placa aurie decorativă care orna bonetele Grenadierilor pedeștri, cămăși albe cu albastru, epoleți aurii, pantaloni albi și cizme negre. Călareau cai masivi, de rasă, de regulă de culoare neagră (bai brun) sau maron (alezan foncé
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
succese. A dirijat o interpretare a operei sale preferate, "Der Freischütz" de Carl Maria von Weber și, pe 23 iunie 1884, a dirijat muzica proprie inspirată după piesa de teatru a lui Joseph Victor von Scheffel, "Der Trompeter von Säkkingen" („Trompetistul din Säkkingen”), prima interpretare publică profesionistă a unei lucrări de Mahler. O poveste de dragoste arzătoare, dar ulterior eșuată cu soprana Johanna Richter l-a inspirat pe Mahler să scrie o serie de poeme de dragoste, care vor deveni textul
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
cu instrumentiști de prestigiu ca Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Nicolae Crăciunescu și Marcel Budală. Începând cu 1973 practic toate înregistrările de până la sfârșitul carierei sunt realizate alături de formația lui Ion Onoriu, orchestră căreia se alătură mai târziu clarinetistul Mieluță Bibescu, trompetistul Costel Vasilescu și țambalistul Toni Iordache. Gabi Luncă a fost invitată special de președintele României, Nicolae Ceaușescu, să-i bine dispună pe guvernanții ce se aflau în vacanță la Comorova. Versurile "„Un părinte poate crește/7-8 copii sau 10/ Dar
Gabi Luncă () [Corola-website/Science/305031_a_306360]
-
carierei sale a cântat mai mult "be-bop" și "hard-bop", ulterior s-a situat în avangarda stilului free. De-a lungul carierei, a organizat cel puțin 50 de ședințe de înregistrare în calitate de lider, apărând alături de multe nume celebre în epocă, precum trompetistul Miles Davis și pianistul Thelonious Monk. Muzica sa a influențat generații după generații de saxofoniști. Spre sfârșitul carierei, muzica sa a căpătat tot mai mult accente spirituale, acesta fiind unul din motivele pentru care a fost canonizat sub numele de
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
-și continua cariera muzicală, moment ce coincide cu perioada de înflorire a be-bopului. După întoarcerea acasă a urmat un turneu cu orchestra lui King Kolax, iar ulterior a colaborat cu orchestra lui Jimmy Heath, căruia i-a fost prezentat de către trompetistul William Massey, fost camarad în marină cu care cântase în orchestra militară Melody Masters. În paralel, până spre sfârșitul deceniului a studiat teorie muzicală cu ghitaristul și compozitorul Dennis Sandole. Dacă inițial cânta la saxofon alto, în această perioadă, John
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
curs de afirmare, cu care avea să cânte ocazional spre sfârșitul anilor ’40. Diverse documente din epocă atestă că încă de pe atunci începuse să fie cunoscut sub numele de “Trane”. În aceeași perioadă, prin 1946, a colaborat ocazional și cu trompetistul Miles Davis. De asemenea, după lăsarea la vatră și până pe la mijlocul anilor ’50, a colaborat cu alți muzicieni de renume precum Dizzie Gillespie, Earl Bostic și Johnny Hodges. Primul solo al lui John Coltrane poate fi auzit în piesa "We
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
primit o propunere din partea lui Miles Davis. Acesta trecea printr-o perioadă mai dificilă, intrând într-un con de umbră, după succesul răsunător din anii ’40, toate aceste neajunsuri datorându-se cel puțin în parte, problemelor cu consumul de heroină. Trompetistul revenise în lumea muzicală după mai mulți ani de declin, dorind să formeze un cvintet. Coltrane s-a alăturat grupului condus de Miles Davis, cunoscut drept “Primul mare cvintet”( First Great Quintet), împreună cu Red Garland la pian, Paul Chambers la
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
discuri în 2005. Înregistrarea fusese făcută de către Voice of America, iar albumul publicat, "Thelonious Monk Quartet with John Coltrane at Carnegie Hall" s-a bucurat de succes. Tot în 1957, Coltrane înregistrează primul album de succes, Blue Train (1957), împreună cu trompetistul Lee Morgan, basistul Paul Chambers și trombonistul Curtiss Fuller, album considerat cea mai mare realizare a muzicianului din această perioadă. Patru din cele cinci piese ale albumului sunt compoziții ale lui Coltrane, iar piesa care dă numele albumului, împreună cu "Moment
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
El a plasat un orificiu în apropierea pavilionului trompetei și l-a acoperit cu o clapa căptușita cu un material moale, cu rol de dop. Acționarea acestei clape avea ca efect urcarea fiecărei note cu un semiton. În 1801 un trompetist din Viena, pe nume Anton Weindinger a îmbunătățit proiectul lui Kolbel, producând o trompeta cu 5 clape. Există, în sfârșit, o trompeta care producea toate notele gamei, fără să fie greu de cântat la ea. În 1815 Heinrich Stoelzel a
Trompetă () [Corola-website/Science/314270_a_315599]
-
(n. 4 august 1901, New Orleans, Louisiana - d. 6 iulie 1971, New York City), poreclit „Satchmo”, a fost un trompetist și cântăreț de jazz, unul din exponenții cei mai reprezentativi ai "stilului New Orleans" în muzica de jazz executată în Chicago în jurul anilor 1920 - 1930. , născut în New Orleans (Louisiana) a avut o copilărie zbuciumată. Părinții sai s-au despărțit
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]
-
peregrinări prin oraș, îl întâlnește pe Joe Oliver, considerat cel mai bun cornetist din New Orleans, supranumit "King Oliver", care îi dă lecții de trompetă, îl acceptă în formația sa și, într-o seară, Armstrong îl substituie cu succes pe trompetistul orchestrei, Kid Ory, el însuși fiind o celebritate locală. Abia în noiembrie 1918, stimulat de performanțele efectuate pe ""riverboats"" - mici vase ce navigau pe Mississippi - începe să învețe notele muzicale și să descifreze partituri, devenind astfel un muzician profesionist complet
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]
-
ale liniilor muzicale, având tendința de a conferi solistului un rol în același timp conducător, dar și integrat în textura muzicală. Este angajat de ""King Oliver"", venit și el la Chicago, în formația ""Creole Jazz Band"", unde are posibilitatea ca trompetist solist să-și desfășoare întreaga virtuozitate pe care o dobândise între timp. Într-adevăr, iubitorii de jazz sunt unanimi în a recunoaște în execuțiile lui ""Satchmo"" inventivitate, fantezie ritmică și melodică, unite cu un impresionant volum sonor și un timbru
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]