504 matches
-
camera de la față, pe care le ocupam - toate deschise petrecerii - se umplură de musafiri. Deasupra ușii ogivale de la intrare, sub bolta în semicerc, ardea festiv un bec puternic ce lumina curtea. Întâmplător, am fost cel care deschise ușa soților Neculce; tropăiau scuturându-și zăpada, el de pe șoșonii de modă veche, din pâslă, purtându-se încă, iar ea de pe cizmulițele cu fermoar. O ajutai să-și dea jos paltonul, le spusei încă o dată „bun venit” și după ce sărutai mâna doamnei Neculce, soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ascultat și admirat. „Tot cinste din partea mea, că eu nu mă uit la bani când e să chefuiesc. Țigane, bagă tare, nu lâncezi! Hai, fă, sus cu voi!” Muți de băutură și de surpriză, bețivanii Începură să aplaude și să tropăie când cele două curve urcară pe masă În ritmuri de manea. Directorul trimisese mașina după ele Într-un sat vecin și-l pusese pe șofer să se tocmească el și să le plătească dinainte, ca să nu fie discuții după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Când Cornel Nistorescu surprindea o zi geroasă de iarnă (SLAST, 1986, 18 ianuarie), nu imaginea în sine a străzii îl interesa, ci starea, senzația crâncenă de frig, de inconfort: Vântul mârâie. Își bagă coada stufoasă pe sub uși [...] În stație, stâlpii tropăie de frig. Un autobuz s-a așezat de-a curmezișul drumului și refuză să plece acasă [...] Simți o ură cumplită, încât îți vine să pocnești pe primul om care trece pe lângă tine. Teoretic vorbind, C. Nistorescu greșește apelând succesiv la
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
l-au împușcat pe papă în Africa. Șaizeci și unu de gloanțe i-au găsit în gaura burții, atât de multe gloanțe câți ani ai tu pe cocoașă. E ceva înfiorător, nu-i așa? DOAMNA WURM: (sare în sus și tropăie scoasă din fire, în timp ce un scâncet înăbușit iese din ea...): Ar fi trebuit dintotdeauna să bănuiesc. Sub apăsarea fricii am vorbit mereu din trupul meu. (suspină) Când cineva are puterea să facă lumea preafericită, atunci lumea trebuie să devină dintr-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aminti. Iată-mă la Potsdam, într-o după-amiază de iunie, condusă de moștenitorul Prusiei la Sans-Souci, la Frederic cel Mare. Dumnezeule! Ce vreme minunată! Am impresia că însăși copilăria mea aleargă de-a lungul acestui parc, unde cei patru cai tropăie vesel, și în mod bizar, copilăria mea legănată în versuri franțuzești dar și pedepsită, tot cu versuri franțuzești, cu zece rânduri din fabulele lui La Fontaine 21, fragmente din Florian 22, și dictări din scrisorile lui Voltaire, cu analiza lor
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
al Iliadei era cu desăvârșire ignorat printre nomazi; tradiția lor includea o expertiză de prima mână într-ale cabalinelor și travestiului, dar mai ales într-ale filantropiei și mizantropiei disimulate în ea. Cabaline, travesti, filantropie, mizantropie: bunele intenții par să tropăie fără grație în mediul de pândă pândită al supraviețuirii, de care ar dori să se emancipeze prea brusc și categoric în trecerea lor de partea fapticului împlinit. Cu cât sunt mai pure, mai golite de substanță, cu atât stârnesc un
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și de mai bine. Se așezară pe bancheta din mijlocul sălii, cedând locul din fața gravurii unei cete centipede de turiști însoțiți de ghidul lor zelos. Când nu au decât cinci zile de vacanță pe an, în răstimpul lor oamenii își tropăie euforic, ca rinocerii, libertatea; hărmălaia lor conține și jubilație, și somație: "păzea, că ne-am intrat în drepturi!" E-atâta ostentație în acest fel de a se prevala de modicele concesiuni făcute lor de menghina funcționalului încât anemica reanimare se
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai nerăbdător de prin vecini deschise larg ușa cortului și, oprit în prag în vreme ce căuta noima priveliștii descoperite, fluieră câteva măsuri dintr-un cântec binecunoscut gazdelor, ce le smulse un oftat nedisimulat: "Și-o să-mi cumpăr Volgă nouă/ Și-o să tropăi la volan/ Să vedem cine-ndrăznește..." Hotărât, găselnița asta cu autodefinirea se prelungise mai mult decât ar fi fost cazul; aportul de inspirație adus de refrenul mult prizat avu totuși nevoie de un oarecare răgaz pentru a se traduce în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
faptul că mergeam tot în necunoscut și de aci încolo. Se făcuse noapte de-a binelea când vaporul se lupta cu valurile”... Și în continuare: “Încolonați, câte patru în rând, plecam din micul port, cu boccelele-n spate, fără cadență, tropăind pe drumul uscat și plin de praf al deltei. Suntem de acum în plină deltă, la Periprava...După o jumătate de oră de mers, colbăiți din cap până-n picioare, la colonie”. La Periprava erau aduși pentru exterminare prin muncă forțată
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
oprit. Un tremur rapid străbătu pielea calului. Vulpoiul se opri, apoi începu să dea îndărăt, într-un fel de dans nervos pe loc, împingând înapoi iapa somnoroasă. „Lupii...“, se gândi Nikolai și apucă patul revolverului de la spate. Calul continua să tropăie pe loc și respira sacadat, ca pentru a alunga muștele. Umbra din mijlocul copacilor era deja foarte deasă, ochiul nu mai deslușea contururile. Iar luna încă foarte joasă încețoșa vederea, cu sclipirea ei lăptoasă. Trunchiurile erau dublate de reflexe alburii
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Nikolai coborî vocea) e sabotaj! Era cuvântul-cheie al epocii, concluzia atâtor verdicte publicate în toate ziarele. Cuvântul care-i plăcea în mod deosebit lui Krasnâi în discursurile lui... De data asta, cei trei activiști se feriră de privirea inspectorului. Batum, tropăind pe loc, încerca, folosindu-se de una din cizme, s-o scuture de noroi pe cealaltă. Krasnâi își dregea glasul. Carasin își lingea buzele. Nikolai oftă și, fără să le lase timp să reacționeze, anunță pe un ton resemnat: — Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
retrase în mijlocul unei duzini de soldați, spre un șanț mare, din spatele taberei. Unul din ei se aplecă să bea, dar se ridică imediat: mâinile scoaseră un terci vâscos, gălbui la culoare. Era un râu mort, îngust, astupat de rămășițe omenești. Tropăiră pe loc câteva clipe, fără a se putea hotărî să traverseze mâzga aceea stătută, unde pluteau la suprafață câteva cadavre. Chiar atunci apăru Marelst și Pavel îi văzu silueta înaintând și afundându-se până la genunchi, până la centiron, până la piept. Brațele
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai presus salatei provocînd spontan entuziasmul consumatorilor. Gustul, ochiul, urechea spectatorului trebuie neîncetat violate. Opera de artă trăiește numai prin ignorarea tuturor regulelor cunoscute [...] Opera de artă nu poate fi o ușă deschisă prin care ghetele murdare ale publicului să tropăie insolent. Spectatorul trebuie deci siluit. Cu chipul acesta, arta e salvată de platitudinea necurmat amenințătoare”. Se poate deduce de aici că pentru Voronca - și pentru avangardă În genere - publicul este privit la modul generic, prin modelul negativ al „burghezului” - categorie
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
e absentă, iar cosmosul Întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia În curte”, „anotimpurile (sînt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele În luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe. Flintele flaute” etc. Într-un peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
perete, scoase pălăria mai privind spre sala plină și din câteva mișcări își coborî și el rucsacul mare și decolorat cu care intrase. Parcă nu i-ar fi găsit locul pe covorul camerei și începu a se învârti în jur tropăind cu bocancii săi mari unși cu grăsime de pasăre. Aștepta așa în singurătatea în care păru că se retrase fără a mai vorbi cu nimeni, doar cu ochii sfredelea cu voluptate atmosfera încărcată a încăperii. Se lipi ușor de perete
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
justițiari și imaculați cei care vor să știe cât de demn m-am purtat în comunism, voi fi foarte îngăduitor cu ei. Ca să fii deștept, nu-i suficient să nu te naști prost. Mai trebuie să fii iertător, să nu tropăi cu bocancii de firmă în viețile oamenilor și, mai ales, să nu măsori virtutea cu același metru cu care măsori treptele de la fundațiile sponsorizate de Soros. Potriveala Trei din patru chestii se potriveau: casa avea coloane - sau, mă rog, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu morți în jur cât vedeai cu ochii. Unii oameni sunt o sursă permanentă de zgomot. Așa s-au născut, așa le e scris lor, să nu se simtă întregi decât dacă o țin într-un scandal, dacă trântesc lucrurile, tropăie, grohăie, vorbesc toți odată; sunt exagerați și când dorm. La orice soluție m-aș fi gândit, până la urmă, tot otrava mi se părea cea mai scuzabilă. Într-o zi, s-au mutat. Mă pregătisem pentru un calvar de durată, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tocmai mi se învârtea prin cap în palmă. Cu condiția, bineînțeles, să-mi împrumute pentru câteva clipe un pix. Aceștia au fost cei mai expliciți: „La pensia noastră, de unde pix?“. Ca la un semn, prin creier au început să-mi tropăie tot felul de gânduri negre și antiromânești. Dar și altele despre lumea în care trăim, despre soarta ingrată a indivizilor cu idei, despre sfârșitul civilizației și așa mai departe. Deși în București există o mulțime de parcuri, iar eu întrebasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
totuși ceva. Și ce parlamentar băgăcios și agresiv fusese! Probabil că aceasta e definiția politicianului: există cât timp dă din coate și vorbește, câtă vreme nu poți să-l eviți, atât cât reușește să ți se bage în suflet, să tropăie cu funcția lui publică în cotidianul tău privat. Un mare intelectual acordă trei interviuri scurte într-o viață și jumătate, iar vorbele pe care le rostește ajung înțelepciuni de patrimoniu. Deputatul turuie mai multe mandate și nu naște nici o frază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
isteț, Si cinstit și îndrăzneț. Ion Roată se numea, Si povestea-ncepe așa: Ion Roată: Ba eu, să vă spun cinstit, Mai nimic n-am priceput. Să ne punem noi, prostimea, Colo-n rând cu boierimea? Că țăranul când merge, tropăiește, Și când vorbește, hodorogește. Boierul: Ba nu, acum s-a dus vremea Când boierii porunceau, Si țăranii ascultau. Astăzi spunem fără frică De la Vlădica pan’ la opinca De-s nevoi și datorii Sau drepturi, sau bucurii, Luăm povară toți pe
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Iiiih! Ihiiih! își cheamă caii din cele patru zări, se alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se îndreaptă spre noi, puhoi, năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit și trupul aburind prin cojoc. În tot acest timp, lîngă noi fusese sacrificat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Își petrecea cel puțin jumătate din timp la bulău pe Insulă, efectuînd cele cinci luni și douăș’nouă de zile pentru dat cu jula. În seara asta Herman se dăduse pe „nemb” și capul Îi tot cădea pe tejghea. Whitey tropăia În sus și-n jos de-a lungul barului după cineva să-i facă cinste. Băieții din bar stăteau imobili și Încordați, strîngînd paharele În mîini și vîrÎndu-și iute restul În buzunare. L-am auzit pe Whitey spunîndu-i barmanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fără sens, în lumea finită de aici. Pentru o categorie de bolnavi rulează fără sfârșit filmul hăului universal și al neputinței de a se debarasa definitiv de viciile istorice ori recent adoptate. O viață invadată de cai-verzi-pe pereți ce-ți tropăie obsesiv prin urechi și te lovesc cu copitele direct în lumina ochilor. Bucuria e a paraziților și e infinită. Catastrofa e a luptătorilor și e la fel de nemărginită. Totul e dus de râpă. Abisul abisurilor! Vera își vede de treburile ei
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
informațiilor. Furnizorul de amintiri se temea că din orice întâlnire ar ieși din ea Duhul Donatorului de Text, le Grand Donneur, patronul Avizorilor mărunți, amatori să dea informații (dar mai ales păreri avizate) despre vorbele care umblă (pe poante sau tropăind) și mai ales despre cei care le împărtășesc, le discută... "juste pour le plaisir". *** Introducerea cuvântului "vnenakhodimost'" ca premisă a unei mai pertinente intrări în casa cuvintelor lui Luca Pițu seamănă cu o astfel de strategie. Pentru a o demonta
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
h4b) Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate ale Bucureștilor, ce se trăgeau strâmte și noroioase prin noianul de case mici și rău zidite din cari constă partea cea mai mare a așa-numitei capitale a României. Tropăiai prin bălțile de noroi ce te împroșcau cu apa lor cea hleioasă îndată ce aveai cutezarea de a pune piciorul c-un pas înainte. De prin cârciumi și prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]