157 matches
-
începerea școlii, ne-am mutat la bloc, cărând după noi lăzi și geamantane, ca-n război. Bunică-meu înjura, apoi încerca să zâmbească, zicându-mi: „E mai bine așa“. Nu, nu era mai bine, auzeam dimineața ușa trântindu-se și tropăituri pe scări, iar când mă trezeam i se profila șapca gri la colțul străzii și sub ea fața transpirată, prinsă în mulțimea de paltoane. Seara îl găseam tot acolo. Oamenii așteptau răbdători, își aduseseră scaune și tabureți, unii mai inventivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmbrăcat cam în grabă și-am ieșit: Cezar primul, eu cu telefonul încă deschis, Mihnea iritat. Când să închidem ușa după noi, am prins un strigăt în spate: „Gicule, vezi că ăștia pleacă fără să plătească!“ S-au auzit niște tropăituri, urmate de-un cor de drăcuieli. „Ce-ai făcut, mă, nenorocitule?!“, s-a întors Mihnea. Cezar dispăruse. Era deja în capul străzii, pe Victoriei. Ne-am uitat după el: o tulise după „Romarta copiilor“. Ne-am consultat din priviri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru... orice-o fi! Spuneți-i. Și banii lăsați-i acolo, lângă el... Rogojin, marș înainte! Rămâi cu bine, prințe, pentru prima oară am văzut și eu un om! Adio, Afanasi Ivanovici, merçi! Toată ceata lui Rogojin, cu zgomote, cu tropăituri, cu țipete, se repezi prin camere spre ieșire, urmându-i pe Rogojin și pe Nastasia Filippovna. În vestibul, fetele îi ținură blana: bucătăreasa Marfa veni în fugă de la bucătărie. Nastasia Filippovna le sărută pe toate. — Chiar ne părăsești, maică? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se vede că nu ți-e foame! Vaslui al aberației locuirea, ejusdem farinae, ciudată din schema apercepției sale, locuiește aerul de deasupra, împins de panta dealului, cu oamenii acestor cuvinte, peron pe care eu te-am așteptat și alerg semiotic tropăit mărunțel că mă sărută cu sărutările gurii lui! mai era o explicație, cu osteneala lumii ostoită clipă de clipă și așa s-au născut clipele, dar și azi-noapte vis livresc, cavaleri ce le zic ioaniți în numele meu, intrau în rînduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Parascheva. De altfel, o studentă din ASCOR responsabilă cu evacuarea muntelui de flori ce se adună neîntrerupt ne roagă blând, dar cu fermitate, atenție, „să nu neglijăm racla Sfântului Maxim”. Sărut racla, nu mai pot auzi și vedea nimic, în afară de tropăitul uniform al pelerinilor, flori, miros de tămâie, un jandarm atent, lumină puternică de la lămpile cu sodiu, emoția celor din jur, îngrozitor de multă emoție, ca un zid compact de sentimente. Starea de microcomunitate forjată de-a lungul așteptării dispare imediat ce se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu era să se decupeze realul, ci să se prezinte un univers de impresii. Romanul naturalist a folosit, într-un mod extrem de interesant, combinația dintre determinantul un și substantivul deverbalizat (un freamăt al penelor albe, o scânteiere a fildeșului, un tropăit al turmei...) în care genitivul apare ca subiect (penele freamătă, fildeșul scânteiază...). De exemplu: "Era oare cu putință [...] ca tot orizontul acestui oraș populat și activ să fie orizontul cetății blestemate, zărită într-o străfulgerare sângerie în noaptea sosirii ei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trimite la acțiunea de a revendica (în schimb în Am rupt revendicarea voastră avem de-a face cu un obiect, nu cu un proces); 4) imposibilitatea de a intra într-o funcționare de tip discret: *două scânteieri ale gheții, * trei tropăituri ale turmei... Pluralul devine posibil când deverbalul intră într-o funcționare de tip discret: Am înscris trei sosite în registru. Exemplele de tipul o înflorire a crinilor, o izbucnire a sângelui ... sunt interpretate ca procese în combinație cu un. Grupul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dacă scriem o scânteiere a fildeșului sau un freamăt al penelor, punem în prim-plan procesul în sine sau mai degrabă impresia provocată de acest proces, subiectul devenind mai mult o caracterizare a impresiei decât un suport: vorbim despre un tropăit al turmei ca despre o apă de cristal. Pe de o parte, penele sau fildeșul joacă aici un rol comparabil cu cel al nimfelor sau cu al fațadei catedralei din Rouen la Monet: pictorul nu urmărește să reprezinte nimfele sau
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și eficiența generală a acestei vaste organizații care mărșăluiește și cântă la unison: "Oamenii din unitățile de infanterie cântau: Vaterland... Mein Vaterland. După fiecare vers al cântecului urmau trei pași... Când melodia înceta, liniștea nu mai era întreruptă decât de tropăitul cizmelor cu placheuri metalice, și apoi din nou se auzea cântecul" (447). Davis recurge la figuri de stil care fac apel la bunul simț, sau la ceea ce bunul simț poate percepe. În cele din urmă, la finalul textului face apel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
gol. Dacă nu mai bate toba cu degetele, picioarele încep să se bâțâie; dacă se concentrează asupra picioarelor pentru a le menține nemișcate, probabil că un umăr sau un cot va tresări involuntar. Uneori, bătaia în masă cu degetele și tropăitul picioarelor sunt interpretate în mod greșit de profesor ca semnale ale plictiselii, în realitate ele fiind semne ale nerăbdării. Când profesorul observă aceste semnale, este indicat să recurgă la o schimbare strategică pentru a-i determina pe elevii indisciplinați să
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
aceste semnale, este indicat să recurgă la o schimbare strategică pentru a-i determina pe elevii indisciplinați să fie atenți la expunere, împiedicând astfel efectul negativ al acestora asupra celorlalți. Merită amintit faptul că ritmul bătăilor cu degetele sau al tropăitului picioarelor este legat de gradul de nerăbdare al auditoriului: cu cât este mai nerăbdător, cu atât manifestările lui sunt mai rapide. Prin gesturile de plictiseală, auditoriul transmite mesajul că ar fi bine ca profesorul să-și încheie discursul sau să
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de viață, nemulțumit, alcoolic etc. Uneori ea înjură la fel de tare ca și el; și țipă așijderea, deci se potrivesc. Bătrânul care își bate câinele din obișnuință, fiindcă numai pe el îl mai are la dispoziție. Sau bătrâna care nu suportă tropăiturile de la etajul de sus, unde un băiețel (în vârstă de un an) învață să meargă. Mai există și zgomotele distrugătoare ale găuritoarelor de pereți și gresie, când un vecin își renovează casa de la ora zece seara. Mai rar, adevărat, există
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
decorul floral din poză începea să exale inoportun un discret iz funerar. Și-acum, în sfârșit, prezența fizică avea să... Trezită din reflecție de zgomotul ușii de la intrare, își înecă tracul într-o izbucnire ușor isterică de entuziasm, în care tropăitul tocurilor ascuțite încerca să urce de-a valma trepte sonore la octavă spre-a fi la unison cu vocile gâtuite de emoție: − Fato, mai punctuală ca moartea! Figură ce ești, vino să te-mbrățișez! − Ondine! Doamne, nu-mi vine să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să-l ofere nomazilor nici el nu știa clar de ce; poate tocmai din dorința de a-l vedea triumfând și a-și mai înșela, astfel, propria-i nesiguranță cu praful aruncat în ochi de numerele mari, ridicat în minte de tropăitul lor masiv și convingător, de rinoceri umblători în turmă și mugind la unison. Sau, poate, dimpotrivă, spre a-l vedea făcut țăndări de vreun argument infailibil, ce astfel l-ar fi ajutat să se regăsească pe sine în poziția de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
omogenă a pustietății. La stația de frontieră Mamonovo, ne întâmpină o fanfară. Urmează o mică și radioasă cuvântare a șefului gării, care e excedat de eveniment, mărturisind că simte de parcă ar vorbi în numele țării. Este bruiat de „kalinka” și de tropăitul dansatorilor. Scriitorii occidentali sunt foarte bucuroși. Turcoaica Sezer Duru coboară și dansează cazacioc, strigă „bravo” și „spasibo”, bea vodcă. O urmează și nemțoaicele, care sunt luate la dans de tinerii ruși în costume populare. „Petrecerea” ține vreo 15 minute, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Are mămica grije de tine. Poate să sară planeta în aer, poate să nu ne vrea UE cât o vrea ea, noi să fim sănătoși, să fim buni și miloși unii cu alții!“. Deodată, s-a auzit așa, ca un tropăit uriaș. Ca și cum o sută de milioane de ruși invadaseră China. Ca și cum sărise planeta în aer. Sau ca și cum milioane și milioane de români auziseră în același timp că grobianul Șapcă spusese, pentru prima oară în viață, „mulțumesc“. Și, de mirare, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a venit la mine să-l iert că a greșit și tot tacâmul. În luna respectivă am avut liniște, nu mă mai deranjau cu zgomote, am renunțat la plângere iar fix a doua zi, acesta a dat altă petrecere, cu tropăituri care mai de care mai apăsate. Atunci am înțeles cu ce fel de individ am de-a face. Nu puteam face nimic, am îndurat ani de zile, iar după ’90, după ce mi-am făcut atelierul, am început și eu să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
scenariu” se întâmpla permanent. Mi-am dat seama că Dosoftei știa permanent în ce parte a locuinței mă aflam. De altfel această senzație o aveam permanent. Îmi aminteam că altă dată se întâmpla să dorm mai târziu, deasupra se auzeau tropăituri și atunci îmi puneam un aparat mic de radio pe pernă, să cânte încet aproape de ureche. După un timp tropăiturile încetau și atunci opream și eu aparatul. La câteva minute tropăiturile reîncepeau, deschideam aparatul iar tropăiturile încetau și ele. Am
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
altfel această senzație o aveam permanent. Îmi aminteam că altă dată se întâmpla să dorm mai târziu, deasupra se auzeau tropăituri și atunci îmi puneam un aparat mic de radio pe pernă, să cânte încet aproape de ureche. După un timp tropăiturile încetau și atunci opream și eu aparatul. La câteva minute tropăiturile reîncepeau, deschideam aparatul iar tropăiturile încetau și ele. Am urmărit special această ,,ciudățenie”; se repeta ,,la fix” . În mod normal aparatul nu putea fi auzit din exterior, tropăiturile nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se întâmpla să dorm mai târziu, deasupra se auzeau tropăituri și atunci îmi puneam un aparat mic de radio pe pernă, să cânte încet aproape de ureche. După un timp tropăiturile încetau și atunci opream și eu aparatul. La câteva minute tropăiturile reîncepeau, deschideam aparatul iar tropăiturile încetau și ele. Am urmărit special această ,,ciudățenie”; se repeta ,,la fix” . În mod normal aparatul nu putea fi auzit din exterior, tropăiturile nu erau întâmplătoare, ci urmăreau să mă deranjeze iar în acest fel
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
târziu, deasupra se auzeau tropăituri și atunci îmi puneam un aparat mic de radio pe pernă, să cânte încet aproape de ureche. După un timp tropăiturile încetau și atunci opream și eu aparatul. La câteva minute tropăiturile reîncepeau, deschideam aparatul iar tropăiturile încetau și ele. Am urmărit special această ,,ciudățenie”; se repeta ,,la fix” . În mod normal aparatul nu putea fi auzit din exterior, tropăiturile nu erau întâmplătoare, ci urmăreau să mă deranjeze iar în acest fel mi-am dat seama că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
timp tropăiturile încetau și atunci opream și eu aparatul. La câteva minute tropăiturile reîncepeau, deschideam aparatul iar tropăiturile încetau și ele. Am urmărit special această ,,ciudățenie”; se repeta ,,la fix” . În mod normal aparatul nu putea fi auzit din exterior, tropăiturile nu erau întâmplătoare, ci urmăreau să mă deranjeze iar în acest fel mi-am dat seama că eram spionat. La început am încercat să înțeleg cum anume se întâmpla și cum aș fi putut să mă apăr. Dar când am
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
hălcile de carne și o pun la prăjit, curăț niște usturoi și deschid o sticlă cu vin. Curăț masa de afară și ies cu farfuria aburindă să mănânc sub cerul senin. Fac doi pași și liniștea poetică este întreruptă de tropăituri dezorganizate, asaltându-mă din toate direcțiile. Sancho, labradorul auriu, apare într-un salt magistral pe deasupra gărduțului de lemn, ceilalți doi câini împing portița deschisă și aleargă și ei către mine, urmați de o turmă amenințătoare de nandu caraghioși. Pancho se
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
galben ca paiul. Își petrecea diminețile predând la o școală de engleză, iar după-amiezile Își Înghesuia mai multe lecții particulare decât putea cuprinde o zi. Întrucât călătorea de la un capăt al orașului la celălalt și era nevoit să depindă de tropăitul leneș al unor mârțoage izvocik (de trăsură) adormite, ca s-ajungă la elevii lui, Întârzia, dacă avea noroc, numai un sfert de oră la lecția de la ora două (oriunde ar fi avut loc), iar la cea de la ora patru ajungea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să intre în alertă. De la sărbătorile de iarnă, motanul cel mare, nu numai mai inteligent, ci și mai sensibil, se sperie când aude soneria de la ușă (nu și cea de la telefon însă!), deoarece atunci a fost precedată și urmată de tropăiturile și hărmălaia colindătorilor de bloc. * Motanul cel mare are aproape vârsta prieteniei dintre Dani și Alina (patru ani). În complicitate cu Dani, ni l-a adus chiar Alina, din curtea bunicului ei din Militari. Avea vreo două luni și mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]