164 matches
-
de ecranul micuț al jocului, încât aproape că nici n-a tresărit. În schimb, Jinei aproape că i-a sărit inima din piept. Oare cât trecuseră de când băieții nu-i mai umpluseră casa ? Trei luni ? Șase ? Îi era dor de tropăitul lor de picioare, de efectele sonore de mitralieră, de râgâiturile forțate urmate de hohote de râs. Casa lor fusese, la vremea respectivă, cunoscută pentru jocul nesupravegheat pe Nintendo, pentru floricelele mâncate pe canapea și pentru grădina neîngrijită, perfectă pentru jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
glasului cuiva, felul În care pronunța fiecare vorbă. Felul În care i se spunea, aproape În șoaptă: N-am să te uit niciodată. A Închis ochii și a Încercat să Își aducă totul aminte. A Încercat să nu mai audă tropăitul de pe acoperișul mașinii și să Înlocuiască hărmălaia cu voci cunoscute de ea odinioară. Iată, aproape că izbutea! Trebuia să se agațe de rămășițele amintirilor ca să aibă cum să-i revină. Sigur că aveau să-i revină. 16 Tablourile astea sunt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din comun. Apoi, când erau deja în faza finală, Ulli Härter și cu mine le-am vizitat pe soția sa, Herta, și pe Anna cu puțin timp înainte de repetiția generală. E adevărat ca amândouă discipolele în ale dansului sufereau din cauza tropăiturilor îndelung repetate, dar erau nerăbdătoare să apară pe scenă. O dată, Ulli și cu mine am văzut într-un parc siluete izolate îmbrăcate ciudat. Cu berete de mătase pe cap și înfășurate în niște pelerine negre, dirijau, ca niște apostoli întârziați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și Mathilda, bătând din palme, izbucneau În râs. Costumele aflate În dulap le țineau isonul. Rochiile Mathildei așijderea. Un ropot de aplauze se auzea din camera vecină și un altul din cealaltă. Primul, prin atitudinea sa fermă, aducea cumva cu tropăitul pe care-l scot tocurile unor recruți ce bat pe loc un pas de defilare, al doilea cu zgomotul unor nuci rostogolindu-se vesel pe podea. În ciuda acestor diferențe, de ton și atitudine, cele două „coruri” se armonizau perfect, intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
îmblînzitorul, rămâneam cu ochii în gol, pironit pe un scaun sau pe marginea patului ceasuri în șir. Foarte greu mai reușeam să adorm. Între timp, găsisem printre discurile mele un cântec care mă tulburase altădată. Pe un fond, ca de tropăit de cizme, o voce de femeie cânta aceste versuri: Inamicul a intrat în oraș și noi ne-am uitat pe ferestre. Inamicul s-a oprit în piață și noi am deschis ferestrele. Inamicul a citit prin difuzoare ceva și noi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fereastră și am văzut cum întunericul se destrăma ca o cârpă murdară. Mă pregăteam să-mi fac un ceai, deoarece mă durea stomacul, cu siguranță din pricina băuturilor pe care le înghițisem și cu care nu eram obișnuit, când am auzit tropăituri de pași pe trepte, afară. În prima clipă mi-am zis că îmblînzitorul își schimbase ora, dar pe urmă mi-am dat seama, după zgomote, că erau mai mulți inși. S-au oprit în fața ușii mele și au sunat. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de a metastaza nestânjenit. Era o femeie tolerantă, Raffaella, lăsa pe oricine să trăiască. Pe vremea aceea, desigur, nu avea cancer. Avea o pereche de saboți care, în contact cu dalele, produceau un zgomot insuportabil. Am rămas în tăcere până când tropăitul acela deranjant nu s-a pierdut în tăcerea nisipului. Picioarele Elsei ieșeau afară de pe șezlong. M-am așezat pe jos și am început s-o mângâi. Îmi întindeam încet mâinile spre genunchii ei, avea o piele fină, parfumată de crema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dată la relanti. Apoi am auzit alte împușcături, și-atunci brusc am realizat că, de fapt, se trage în noi și m-am ridicat și-am fugit spre salcâmii de la marginea trotuarului. Era un haos cumplit, un clocot difuz de tropăit de bocanci, urlete și miros de pulbere arsă. Am scăpat printr-un gang care ieșea afară din piață. Totul se golise. Am plecat spre profesorul Radu; acasă, în garsoniera pe care o închiriasem, nu mai era chip să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ale reflectării se mai pot picura câteva exagerări. Niscaiva eroisme și presupuse înțelepciuni. Și mă vedeam și pe mine pe acolo, neștiind că sunt nevăzut. Eu mă vedeam înalt, slab, cu fața atât de expresivă, încât atrăgeam privirile, îmi auzeam tropăitul, respirația, tusea tabagică. Îmi lăcrimau ochii de vântul ascuțit și rece. Îmi tăia fața și confortul plimbării. Oamenii treceau prin mine, un ciclist, un geam deschis de vânt. Eram în realitatea transfigurată, existând în carne și oase. Din ce materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
paharul cu apă, spune Manfred. Sau șase. Sau nouă. Sau un alt număr, ales la întâmplare. Important este că e mai bine. Din odaia de jos se auzeau zgomote slabe, pe care nu puteam să le identific: un plescăit, un tropăit ușor și niște croncănituri nearticulate. Este Eva, spune Manfred. Stă la computer. Ea și micul Manfred. Le-am dat permisiunea s-o facă. Au voie să facă câte un articol mai nesemnificativ. Până una, alta. Și semnătura? întreb eu. Semnătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Doctorul, întrebându-se furios de ce se poartă, toți atât de ciudat, intră și-l găsi acolo pe Strickland curățându-și paleta. Pe șevalet era un tablou. Strickland, îmbrăcat doar într-un pareo, ședea cu spatele la ușă, dar se întoarse când auzi tropăitul ghetelor. Se uită speriat la doctor. Fu surprins să-l vadă și bodogăni împotriva întreruperii de către intrus. Însă doctorul tresări, rămase țeapăn și se holbă la el. Nu, la asta nu se așteptase. Îl cuprinse groaza. — Ați intrat fără protocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe care-l știu de la un unchi de-al meu, mare meșter și el... Ascultă-l și ține-l bine minte !... De data aceasta, arcușul lui deadul Vasile începu să zburde pe coarde și în jur se revărsară chiuituri și tropăituri, fluierături și strigături repezite, într-un tumult crescând de viață și de veselie. Chipul moșneagului deveni surâzător și vesel, iar Culae se simți și el cuprins de veselie și îi veni să-i țină bătrânului hangul, de nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
primele note dintr-o melodie, pe care toți ceilalți le reluară în cor, acompaniați de tobe. Cercurile porniră atunci să se învârtească în sens invers, într-un fel de dans greoi, cu pași apăsați, ce semăna mai curând cu un tropăit, ușor subliniat de dubla șerpuire a șoldurilor. Zăpușeala crescuse. Pauzele erau însă tot mai scurte, opririle tot mai rare, iar dansul se întețea văzând cu ochii. Fără ca ritmul celorlalți dansatori să se fi încetinit, dansând el însuși întruna, negrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care reveneau întruna aceleași cuvinte. - Ascultă, șopti bucătarul, spune că el este câmpul de luptă al zeului. Inginerul se uită la bucătar, izbit de vocea lui schimbată. Cu privirea fixă, aplecat înainte, cu pumnii strânși, acesta reproducea, stând pe loc, tropăitul ritmat al celorlalți. Și abia atunci d'Arrast își dădu seama că el însuși dansa de o bucată de vreme, cu întreg trupul lui greoi, dar fără să-și miște picioarele. Dintr-o dată, tobele se dezlănțuiră ca turbate și, o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
racla, care părea că-l așteaptă. Mergea într-acolo și trecuse de mijlocul pieței când, dintr-o dată, fără să știe de ce, o coti la stânga, părăsind drumul bisericii și silindu-i pe pelerini să-i iasă înainte. Auzea în spate un tropăit de pași. În față vedea căscându-se nenumărate guri. Nu înțelegea ce-i strigă, dar i se părea că mai auzise cuvântul portughez pe care îl rosteau fără încetare. Deodată îi ieși înainte Socrate, care rostogolea niște ochi înspăimântați, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scopul recuperării pagubelor În caz că s-ar produce imobilului și persoanelor fizice, inclusiv liniștii de care avem atâta nevoie. Îmi mențin propunerea, continuă Cuceu pe același ton. Nu s-ar putea scurta un pic? strigă omulețul de pe container. Din nou râsete, tropăit, apaluze. Și mișcările imprevizibile ale celor trei sticle. Cuceu continua imperturbabil: Se va populariza restanțierii cu taxele comunale la gazeta de perete a blocului. Propune Luțaș. Mențin propunerea. Bravo, Luțaș! strigă vicele. Îmi place combativitatea ta. Se va amenaja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Eustațiu Măran, fost sufleor la teatru și fost client de-al său, apoi se Îndreptă spre ieșire, fericit că preț de două ceasuri se Învârtise printre artiști. Fără verdele brotac al cravatei de lână a lui Brândușă și fără tropăitul cazon al pantofilor săi cu blacheuri, mica reuniune, pioasă cu măsură, se crispă În așa hal, Încât Cain socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țiuit o ureche decât să se eclipseze dintr-un eveniment monden. În fumoare sau la parterul elegant, dar împuțicit, unde fuseseră azvârliți pentru a nu spurca de sus creștetele heruvimilor, tartorii cei grei încălecaseră scaunele și-și încurajau favoritul cu tropăituri putrede, ce bufneau prin plușul draperiilor. 20 DANIEL BĂNULESCU dați într-una dintre controversele lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă bagă naiba coada să pretinzi alceva, te pleznesc!... Sănătății mele - aerul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la care e supusă Momo. Traversă pentru scări??? Rezervat o zi la salonul de frumusețe pentru a scăpa de stres, plus tratament facial cu proteine recomandat de specialista cosmeticiană a revistei Vogue. Aniversarea căsătoriei. Când e aniversarea căsătoriei? 30tc "30" Tropăit de piciorușetc "Tropăit de piciorușe" 23.29: Vizita iminentă a socrilor Încarcă atmosfera cu neliniște precum tunetul Îndepărtat produs de o turmă de antilope gnu. Nu te deranja, draga mea, Îmi spune soțul meu. Ce ai pregătit pentru duminică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
supusă Momo. Traversă pentru scări??? Rezervat o zi la salonul de frumusețe pentru a scăpa de stres, plus tratament facial cu proteine recomandat de specialista cosmeticiană a revistei Vogue. Aniversarea căsătoriei. Când e aniversarea căsătoriei? 30tc "30" Tropăit de piciorușetc "Tropăit de piciorușe" 23.29: Vizita iminentă a socrilor Încarcă atmosfera cu neliniște precum tunetul Îndepărtat produs de o turmă de antilope gnu. Nu te deranja, draga mea, Îmi spune soțul meu. Ce ai pregătit pentru duminică la prânz? — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
TOȚI: Așa să fie! MARAT: Nu există sufleor! Fiecare spune ce-i trece prin cap! TOȚI: Uraaa! Vive la liberté! MARAT: De asemenea, fumatul va fi permis în scenă o dată pentru totdeauna! Vor mai fi permise: aruncatul gunoaielor, fluieratul și tropăitul, ghionturile și scrâșnetele, gâlgâiturile și râgâiturile, tusea și sughițul, hohotul și cârâiala, spasmele și orgasmele, am zis! Nu se vor mai vinde bilete, nu va mai fi garderobă, se vor interzice pauzele între spectacole și aplauzele. Totul va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cartofi; îi așază pe masă; încearcă să-i curețe; se oprește; se apleacă peste masă și vomită.) (Pauză.) (PARASCHIV își ridică încet capul, se șterge pe gură, se ridică în picioare și se repede spre scară; de sus se aud tropăituri, un fel de goană, un răcnet, câteva împușcături.) PARASCHIV (Urcând scara, îngrozit.): Maco! (Un moment de tăcere.) Tu ești? (Se agață de deschizătură și își înalță ușor capul prin ea.) Unde ești? (Se aud alte tropăituri, alte strigăte, un răcnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de sus se aud tropăituri, un fel de goană, un răcnet, câteva împușcături.) PARASCHIV (Urcând scara, îngrozit.): Maco! (Un moment de tăcere.) Tu ești? (Se agață de deschizătură și își înalță ușor capul prin ea.) Unde ești? (Se aud alte tropăituri, alte strigăte, un răcnet dement.) PARASCHIV (Cu voce tremurândă.): Tu ești? (Tăcere.) Tu ești, Maco? (Sus încep din nou tropăiturile și răcnetele; apoi câteva explozii; apoi un val de fum, pare că un incendiu colosal a izbucnit dintr-o dată; fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de tăcere.) Tu ești? (Se agață de deschizătură și își înalță ușor capul prin ea.) Unde ești? (Se aud alte tropăituri, alte strigăte, un răcnet dement.) PARASCHIV (Cu voce tremurândă.): Tu ești? (Tăcere.) Tu ești, Maco? (Sus încep din nou tropăiturile și răcnetele; apoi câteva explozii; apoi un val de fum, pare că un incendiu colosal a izbucnit dintr-o dată; fum și flăcări prin deschizătură, PARASCHIV își retrage capul, îngrozit, urlând.) PARASCHIV: Macooo! Unde dracu’ ești? (Se apără de fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
galben ca paiul. Își petrecea diminețile predând la o școală de engleză, iar după-amiezile Își Înghesuia mai multe lecții particulare decât putea cuprinde o zi. Întrucât călătorea de la un capăt al orașului la celălalt și era nevoit să depindă de tropăitul leneș al unor mârțoage izvocik (de trăsură) adormite, ca s-ajungă la elevii lui, Întârzia, dacă avea noroc, numai un sfert de oră la lecția de la ora două (oriunde ar fi avut loc), iar la cea de la ora patru ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]