282 matches
-
anonime din Constantinopol. Troparion-ul rămâne așadar o specie marginală a imnografiei chiar dacă e destul de vechi și el, adică anterior personajelor ale căror nume abia le-am menționat: într-adevăr, într-un papirus din secolul al patrulea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. În secolul al șaselea, în sfârșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stâlpnicul, în urma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patrulea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. În secolul al șaselea, în sfârșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stâlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut totodată cel intitulat Unul-Născut, compus de împăratul Justinian I (527-565) în 536, care e o parafrază în versuri a simbolului Crezului constantinopolitan la care se adaugă formule doxologice și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
începe cu secolul al IX-lea, în cea mai mare parte nu ne sînt cunoscute. De obicei, cercetătorii împart în trei perioade istoria imnului bizantin: prima a fost o perioadă de pregătire, cînd producția a fost constituită din așa-numitele tropare (scurte imnuri și rugăciuni), în timp ce perioada apogeului imnografiei este cea de-a doua, care se întinde din secolul al VI-lea pînă în secolul al VIII-lea; acum este creat așa-zisul kontakion, un fel de omilie în versuri. De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imperială, apoi se dedicase vieții ascetice și trăia la marginea capitalei; lîngă coliba lui, creștinii se adunau și cîntau imnuri. în același timp, apare obiceiul, atestat de Teodor Lectorul (Istoria Bisericii PG 86, 1, 173 și urm.), de a scrie „tropare”, și acestei activități i s-au dedicat, în afară de Auxențiu, doi dintre prietenii săi, Antim și Timocle. Primul era ortodox, iar cel de-al doilea, monofizit. Prin termenul troparion (de la tropos, „mod” sau „stil muzical”) se înțelege o scurtă rugăciune liturgică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
neobservată în mijlocul mulțimii anonime din Constantinopol. Troparion-ul rămîne așadar o specie marginală a imnografiei, chiar dacă e destul de vechi și el - anterior personajelor ale căror nume le-am menționat: într-un papirus din secolul al IV-lea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. în secolul al VI-lea, în sfîrșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stîlpnicul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. în secolul al VI-lea, în sfîrșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stîlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut și cel intitulat Unul-născut, compus de împăratul Iustinian I (527-565) în 536, care e o parafrază în versuri a simbolului Crezului constantinopolitan la care se adaugă formule doxologice și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bacoviană, nostalgia edenului pierdut - copilăria - sau tristețea „iubirilor ucise în toamna putredă”. Ceea ce diferențiază acest volum e accentuarea situării tradiționaliste și implicit potențarea anumitor particularități de limbaj. Abundă cuvinte devenite fetișuri, ca „fruntarii”, „năier” (cu sensul „cântăreț din nai”), „zodier”, „tropar” ș.a., nu lipsesc vocabule stridente, inventate sau regionalisme. Tânărul poet cultivă metaforismul convențional, banalizat ori pe cel artificios, obținut prin materializarea forțată a unor abstracții sau prin utilizarea excesivă a cuvântului „alb”. Sunetul liric devine mai autentic și pare mai
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
1913) pentru traducerea epopeii Iliada de Homer. După începutul modest cu poeziile din Gânduri și vise, talentul poetic al lui M. se manifestă în volumele Alme sol (1925), Bair di cântic armânescu (1931), Altare (1934), Ritual pentru tine (1934) și Tropare (1940). Versurile îi sunt influențate de lirica greacă, lucru vizibil în special în secțiunea Anacreontice din placheta debutului. Spiritul apolinic este tot mai pregnant începând cu Alme sol, în care soarele este slăvit ca sinteză divină a luminii, logosului și
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
București, 1913; Alme sol, București, 1925; Poezii, București, 1925; Descătușare, București, 1928; Bair di cântic armânescu, București, 1931; ed. București, 1989; Altare, București, 1934; Ritual pentru tine, București, 1934; România și Elada, București, 1934; Români din Bulgaria medievală, București, 1937; Tropare, București, 1940; Poeme, îngr. Sanda Diamantescu și Radu Hâncu, București, 1970; Studii istorice privitoare la trecutul românilor de peste Dunăre, îngr. Nicolae Șerban Tanașoca, București, 1984; Poeme pentru templul frumuseții, îngr. Iulia Murnu, București, 2000. Antologii: Cele mai frumoase doine ale
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
de N., „primul stihuitor cult din literatura română” (G. Călinescu), pentru cărțile epocii lui Matei Basarab, au avut în practica tiparului din Țările Române și implicit în literatura română o descendență remarcabilă. Raportate la tradiția poetică în limba slavonă - câteva tropare, imnuri ori rugăciuni ocazionale -, aceste stihuri heraldice, alături de care trebuie amintite, spre a întregi averea „poetică” a scriitorului, epitaful pentru Mateiaș, compus, se pare, în trei versiuni: latină, slavonă și română, și, probabil, o „recapitulare” în slavonă a conținutului scrierii
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
în America. Elementul anecdotic. Plasată corect și cu măsură, anecdota constituie sarea și piperul oricărui reportaj: Despre Cuviosul Agafton, ctitorul mănăstirii, se spune că, sihăstrind prin pădurea Baisa, s-a rezemat de un stejar falnic și în interiorul lui a auzit troparul Arhanghelilor Mihail și Gavril, deopotrivă cu îndemnul de a face o biserică din trunchiul acelui copac. „E loc sfințit și tainic sub talpa mănăstiri” zice maica Ambrozia. „De câte ori am vrut să plec și să las lucrarea altora mai vrednici, simțeam
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
când în când aruncau boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde m-am dus și eu să iau lumină. Nu-i știam, dar îi simțeam. Cred că șeful lor era chiar unul care o făcea pe preotul. Un popă nou, nimeni nu-l mai văzuse până atunci, nici nu știa troparele Învierii, l-am ghicit după cum privea peste lumânare, mai să stingă flacăra. Am venit pe jos tocma’ d-acolo, cu ocol, pe la Arsenal, am coborât pe la Izvor, m-am întors iar pe Sapienței, pe la Mihai Vodă, da’ văd că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stingere domoală A adormit în lacrimi baba, și capul i‐ a căzut în poală... Prin geamul spart clipește luna, O clipă numai se arată, și‐ n perna ei de nori ș‐ascunde În pripă fața rușinată... Un popă‐ n grabnice tropare Te va petrece dimineață, și poate nimeni nu va plânge Plecarea asta din viață... De lângă șură, răzimată, Te va privi muncita sapă, De‐ ar ști vorbi surata bună, Amar te‐ ar prohodi la groapă: O viață‐ntreag‐ am fost tovarăși
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Nicodim, Sfânta Fecioară Maria, două femei mironosițe și cei patru evangheliști luând parte la pogorârea trupului Mântuitorului de pe Cruce. Scena este cusută cu fir de aur, argint și mătase, pe margine într-un chenar dreptunghiular se află inscripția slavonă cu troparul: ,,Iosif cel cu bun chip”; alt Epitaf de la Kiev, din anul 1861, este lucrat pe catifea cu fir de aur, pietre semiprețioase, câte un serafim pe colțuri, are inscripționat troparul de jur împrejur cu litere cusute din fir de aur
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
margine într-un chenar dreptunghiular se află inscripția slavonă cu troparul: ,,Iosif cel cu bun chip”; alt Epitaf de la Kiev, din anul 1861, este lucrat pe catifea cu fir de aur, pietre semiprețioase, câte un serafim pe colțuri, are inscripționat troparul de jur împrejur cu litere cusute din fir de aur și obiectele cu care a fost chinuit și răstignit Mântuitorul Iisus Hristos; o Bederniță, din secolul al XVIII-lea, reprezintă pe un fond de catifea, scena Învierea Domnului cusută cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și ele, îi lipeau lumânărele de jur-împrejurul sicriului, chiar pe buza scândurii. Patriarhul, din interiorul dreptunghiului de lumină, zâmbea în somn. A treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau troparele de îngropăciune. Șase dintre ei duceau pe umeri sicriul greu. Frigul se mai înmuiase și pe la amiază îndrăzni soarele alungând ciorile din cimitir. La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un sobor impresionant de preoți și diaconi. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Vincențiu Ploieșteanul Episcop-Vicar Patriarhal, a citit Tomosul Sinodal, prin care cei nouă trăitori nemțeni au fost trecuți în rândul sfinților români, prezentându-se icoanele și cântându-se troparele de la slujbele închinate lor. Tomosul Sinodal semnat de toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se arată că „de 38 acum înainte și în veci, Cuviosul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, cu zi de pomenire la 30 august
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
bălăngănindu-și mâinile. - Dom’le, te rog, aer... horcăia acela. Am aici, la piept, o cutiuță... O tabletă... Mor... Popa Băncilă îi prinse ultimile cuvinte. - Mori, satano, mori, că puterea crucii te-a biruit. Înfrigurat, începu să bată mătănii, psalmodiind tropare alandala, de slavă și bucurie a biruinței. Acela mai horcăi o vreme, apoi dădu ochii peste cap și se liniști. Chiar în clipa aceea controlorul deschise ușa compartimentului, cu un entuziasm pițigăiat: „Biletele la control!“ Popa Băncilă, urcat pe banchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aprinseseră pe stradă, cine să le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian tuși de câteva ori și cântarea încetă sugrumată. „Ridicați-vă, băieții mei“, le făcu semn Burtăncurencu. „Înțeleg pentru ce ați venit la mine. Să mă arestați. Poate aveți ordin chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fuior de cânepă. Cu Steaua Cu Steaua se umbla timp de două săptămâni, din Ajunul Crăciunului și până la Bobotează, în toate satele comunei, mai des în satele Tarnița și Satu Nou. Cântecul de stea din aceste sate era, de fapt, troparul 1 învățat de la preot: „Nașterea ta Hristoase,/ Dumnezeul nostru,/ Răsărit-a lumii/ Lumina cunoștinței./ Că de la stea au învățat/ Să se-nchine Ție/ Soarele dreptății...”. Cântecul și recitalul înfățișează nașterea lui Iisus și sunt inspirate din literatura bisericească, pe marginea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
un timp din rândul lor, iar urmașii mei la fel. De ce le-or spune dascăli, când nici măcar avantajele unui dascăl de pe timpul lui Ion Creangă nu mai au acum. Pe atunci se știa că dacă înveți: „Condacul umple sacul, iar troparul, hambarul”. Până la condac, inclusiv, învățau doar dascălii, iar popii învățau și troparul. Deci se vede că totuși dascălii, chiar dacă nu se puteau aștepta să aibă hambarul plin, măcar aveau sacul vârfuit. Luau salariu de la stat ca dascăli, bașca pomeni
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
spune dascăli, când nici măcar avantajele unui dascăl de pe timpul lui Ion Creangă nu mai au acum. Pe atunci se știa că dacă înveți: „Condacul umple sacul, iar troparul, hambarul”. Până la condac, inclusiv, învățau doar dascălii, iar popii învățau și troparul. Deci se vede că totuși dascălii, chiar dacă nu se puteau aștepta să aibă hambarul plin, măcar aveau sacul vârfuit. Luau salariu de la stat ca dascăli, bașca pomeni și alte venituri de la biserică. Acum, dascălii iau doar șuturi din toate părțile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
răspândirii cultului său în toată Biserica creștină. La greci s-a introdus ziua sa în Mineie la 29 februarie, în anii bisecți și la 28 februarie pentru ceilalți ani, cu descrierea pe scurt a vieții sale. Amintim aici cele trei tropare ale sale, care se cântă peste tot anul și la sărbătorirea altor cuvioși: „Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu coarnele în jos, e a ploaie. Ca să nu te înșeli că luna-i nouă, uită-te printr o basma, căci ea-și desface cornul în vrîste după numărul zilelor. Cînd e crai-nou, atunci la partea călugărească se cîntă marele tropar Lumină lină, iar la mireni se zice: „Frumoasă, sănătoasă m-ai găsit, frumoasă, sănătoasă să mă lași.“ Barabulele* nu se pun la lună nouă, pentru că, punîndu-le atunci, ar dudăi beldiile* lor în sus, pe cînd barabulele n-ar rodi în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]