206 matches
-
și dudul, se găsesc prin curți. Dudul a fost la mare cinste până prin anii 60, când se creșteau intensiv viermi de mătase. Flora spontană ierboasă cuprinde plantele tipice de stepă, care au reapărut masiv în pârloage. Bozul, mușețelul, romanița, nalba, troscotul, două specii de urzici și laurul (datura) se întâlnesc de obicei pe maidane și pe marginea drumului. Două plante interesante și foarte rezistente la secetă sunt grașița și colții-babei.Pe ogoare locuitorii au de luptat la prășit cu faimosul pir
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
cum scoate și pîinea din cuptor, pe urmă colăcei împletiți, presărați cu mac, eram amețit de aromele copturii, de aburul borșului, de mirosul sarmalelor. Punea toate bunătățile pe o masă lungă, în curtea din spatele casei, toată acoperită cu iarbă și troscot moale sub tălpi, iar la masă erau mulți oameni necunoscuți, eu stăteam între ei, în fața farfuriilor pline, din care ieșeau aburii mîncărurilor. Dar nu puteam mînca. Numai mă aplecam deasupra farfuriilor și sorbeam aburii. Mă sculam din aceste vise sătul
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
vedea probabil ochii înlăcrimați, am sentimentul că sunt în Galiciuica, mă văd alături de tatăl meu pe care aveam grijă să-l întâmpin pentru a-i deschide porțile de fiecare dată când se întorcea, seara, de la câmp. Văzându-ne că privim troscotul de lângă plug, ne atrage atenția că a ținut să aibă în curte verdeață, iarbă curată, așa cum știa el că avea la el în sat și, de fiecare dată când ploua, îi plăcea să-și spele picioarele în iarba curții. Ne
Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
-și suprima o formă a sa devenită, după toate aparențele, inutilă: "scria perfect senin un poem senin/ despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinîndu-se încolo și-ncoace/ era în timpul serviciului printre colacii de sîrmă/ călcînd prin troscotul ars de motorină/ cerul vînăt îi împingea gîtul spre/ vîlceaua cu mîluri răchite și resturi organice// «ai terminat?»/ dar el îi auzea nervii înfofoliți în sînge/ și un mic strigăt subteran/ s-a lipit de scoarța cenușie a unei răchite
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. - Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... - Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Pe cât vedeai cu ochii, până la liziera orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. - Uite, colo! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
sinucigaș care nu asculta nici măcar de ordinul șefilor direcți și, profitând de neatenția supervizelor sau de complicități discrete, încălca pur și simplu consemnul tăcerii sau al minciunii și dădea totul pe față, când te-ai fi așteptat mai puțin. Era troscotul pe care credeai că l-ai smuls din rădăcină, dar el creștea la loc, înmiit. Era virusul care se instalase imediat după revoluție, și se dovedise apoi de neînvins". În cuvântul său, rostit la lansarea romanului, academicianul Florin Constantiniu amintea
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
deveni loc comun al literaturii noastre, însă Alecu Russo l-a formulat cel dintîi. "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
sa, potențîndu-și strigătul și îngăduindu-i cuvîntului o comportare de arlechin: "scria perfect senin un poem senin/ despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinîndu-se încolo și-ncoace/ era în timpul serviciului printre colacii de sîrmă/ călcînd prin troscotul ars de motorină/ cerul vînăt îi împingea gîtul spre/ vîlceaua cu mîluri răchite și resturi organice//"ai terminat?"/ dar el îi auzea nervii înfofoliți în sînge/ și un mic strigăt subteran/ s-a lipit de scoarța cenușie a unei răchite
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
atunci. Și eu am apucat la tata bătrân ușă cu ușori din lemn : când îmblai pe ea, odată făcea „scaarți”... N-avea zăvor, decât un retevei legat cu șfară. Ehe, pe vremea aceea abia dacă ieșea copchilu’ cu gâștele la troscot. Azi nu știi tu câte știe el. La ultimele cuvinte bătrânul avu o ezitare. Pe întuneric i-am simțit privirea bănuitoare. - Ei, zise domol celălalt. Acuma-i mai bine, rău era înainte. Țin minte, tătuța era pușcaș ș-avea o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
judecă florile Ce-au făcut miroasele (Versuri din popor) Iarba deasă și mare se pleca, făcând loc tălpilor goale să treacă. Se ridica apoi, răspândind un miros dulce de vară. Coada șoricelului, mohor, albăstrele, coada calului, traista ciobanului, pătlagină, cicoare, troscot. Toate se scuturau de picăturile de rouă și reveneau la viață, rămânând să se uite după lemnul vechi și înnegrit de vreme, care venea din urma piciorușelor. Rămâneau apoi scăldate în razele timide ale soarelului care se lupta să-i
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
an casa a stat cu geamurile plesnite, fără acoperiș și cu grinzile din cărbune înnegrit. Apoi, împrăștiind și scoțând lemnul rămas, gospodarii au făcut, lângă cea veche, casă nouă. Pe locul ei se vedea, înălțat, un morman pe care creștea troscotul. Mai ales după războiul din urmă și, mai apoi, când fu arat pe ruptele pământul de-au rămas puține toloace, cei care voiau să țină o vacă ori un purcel năvăliră către țarină. Atunci, din vechea uliță, născură câteva hudicioare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
îți pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi mai nevrednică ca altele. Frecându-și stăruitor pleoapele, baba săruta evlavioasă pământul, apoi se scula suspinând. în ogradă troscotul scânteia din firișoare de cleștar ; flămândă, o mâță se prelinse din podul în care mieunau glasuri subțirele. Sub un snop de stuf din streșina casei era ascunsă o legătură, adevăratul motiv al frângerii de inimă cu care se rugase Aglaia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la gingii. Calcea mare sau crucea voinicului, alți-i zis rostopască ori iarba rândunelei, e tare bună la gălbănare. Dacă dai de trei ori într-o zi cu lapte de rostopască, de la un timp îți cad mugurii de negei. Și troscotul e bun la boli femeiești și trepădare, la arsură pe stomag și atacați. Dar patlagina, știe orișicare, e bună și de nădușeală, la răceli și usturimi, iar cu o frunză oprești sângele din tăietură. Floarea grâului, corobatica ori albăstrița e
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
toloacă, o vacă sărise șanțul cu coada arcuită pe spinare și târând lanțul prin praf. Măsurând ulița în goană, cât pe ce să răstoarne babele. Ajunseră în dreptul unei case care părea joasă sub acoperișul ascuțit de paie. Din ograda cu troscot le întâmpină la poartă o femeie. Hâțânând neogoit un copil care scâncea, chipul ei exprima o exasperare mută. - Dă-l la baba. că-i deocheat, zise cu tandrețe Băltoaia și luând plodul înfășat în brațe, îi suflă în față șoșotind
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nisip fierbinte, ,,ceaunele” mari din pământ uscat fără pic de vegetație, pe ici pe colo cu cadavre de animale diferite, pământul cu crăpături în care-și rupeau vitele și noi copiii, picioarele. Pădurea ne-a salvat atunci și știrul, caprița, troscotul. Nu doresc nimănui să aibă la masă doar borș cu știr iar când să se întindă la pământ să și suplimenteze masa cu troscot (ăsta era mai bun la gust! antireumatic!) În cămășoaie lungi de cânepă toți ne ascundeam de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
care-și rupeau vitele și noi copiii, picioarele. Pădurea ne-a salvat atunci și știrul, caprița, troscotul. Nu doresc nimănui să aibă la masă doar borș cu știr iar când să se întindă la pământ să și suplimenteze masa cu troscot (ăsta era mai bun la gust! antireumatic!) În cămășoaie lungi de cânepă toți ne ascundeam de soarele vânăt! 2012, anul celor 4 calamități: alegeri locale (un tur), Referendum (un tur, dar tot cheltuieli mari), alte alegeri (care urmează) și mai
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
apoi din nou chiote prefăcute În chiuituri de bucurie, ca la nuntă - și iar Împușcături. Înfrigurat de somn, cu toate că afară-i cald și bine, cobor În curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde-i? Străbat ograda prin troscotul gros și gras, răcorit de umbra lungită a asfințitului; trec pe lângă o căruță fără cai, cu hulubele puse pe umeri, aducând a tunurile gemene de sub sălcii de la noi, de la Mana; ocolesc un stog de fân dolofan și bineparfumirositor. Și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tăiat, curățat, spălat În multe ape... De acolo poate să-și rotească privirea, să mă caute. Nu mă vede, dar mă știe prin apropiere - așa-i Nora, ai zice că-i o soacră; cea cu ochi de acră. Iau din troscot morcovul lepădat și-l azvârl - am o precizie la chitit... Cade În ligheanul cu apă chiar În clipa În care femeia s-a Întors cu spatele. Nora simte, știe, mă știe. Se răsucește Încet, Încet, ar putea ține ochii Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Închiși, când ajunge În dreptul meu se oprește din rotit. M-a prins... Dar nu vine numaidecât. Ocolește pe la ceaune, apoi Înconjură pe departe, În cele din urmă trece pe lângă mine și-mi șoptește: - Ia-te după mine. Pun strachina În troscot și aștept. Nora dă roată curții numai pe sub garduri, pe la umbră - așa iese În uliță. Mă iau după ea. La poartă, mă apucă de mână: - Unde mergem noi doi?, Întreb. - La școală. Să-ți arăt ceva. Nu știu cum, dar Între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se scăpa pe el. Dar nu-i era nimănui rușine, ieșea cîte-o muiere, îl băga în curte, îl dezbrăca și îl spăla. Ce vină avea el săracul, că era slăbănog, spunea ea, și îl lăsa să doarmă în bătătură pe troscot. Mai târziu am auzit și citit că poporul e vânjos, sănătos. E cine e, dar câți strâmbi nu vedeam eu trecând pe drum, șoldii, fete cu picioarele cât niște putinee, muți frumoși, de care abuzau văduvele, inși cu tot felul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Răsăritului, încă o dată, ca și cei din Cotu-Donului, erau lăsați liberi în bivuac, cu încuietori de fier la picioare, pentru a nu fi furați de geambașii căldărari, care furnicau în preajma convoiului. Printre tufe de pelin și de Laptele-Câinelui, caii pășteau troscotul Baisei, în răcoarea nopții, până când nasurile pururea iritate ale herghelegiilor, cu ochi roșii de praful copitelor, adulmecau zorile bălane, ce dădeau semnalul pornirii. Nicanor, care descifra ușor, dintr-o narațiune, partea cu miez, pricepu că în noaptea când plantonul Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așa ceva? Bun, dacă stau în față la Centrală și vreau să pictez natura, să presupunem, bolmojește universul brusc prin mine, sunt un ceas în rezonanță cu tufișurile și pălămida, cu nalba și iasomia, cu rostopasca și podbalul, cu rochița-rândunicii și troscotul, cu romanița și ciuboțica-cucului, cu trifoiul și patlagina, cu loboda și măselarița, cu traista-ciobanului și țâța-oii, cu sângele-voinicului și creasta-cocoșului, de-un exemplu, și scrijelesc și io, inspirat cât se poate atunci, vreo doi tei cu câte trei-patru cuiburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în margine de Snagov -, suprafața, în întregimea ei, era un peisaj viu, în care coasa nu intrase de mult, hălăduiau meri bătrâni, umbră lângă umbră, caprifoiul înflorea fericit și greu peste buruieni, via urca pe copaci, până spre vârf. Florile, troscotul, pătlagina și mușețelul creșteau la fel de sălbatic spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste pietrele verzi, un pârâu curgea atât de liniștit, încât părea că ascultă, iar apa saluta ținutul ca și cum s-ar fi închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vrednici să încercăm a aduce Iarna înapoi pe meleagurile noastre! se sumețiră tustrei călătorii. Apăi, eu o să vă dau binecuvântarea bunului Dumnezeu și mă voi ruga să vă întoarceți cu bine! Mulțumind preotului, băieții adăpară caii, care se odihniseră, păscând troscotul de la fântâna mănăstirii, mulțumiră călugărului Pahomie, care le dădu un măgar și o traistă cu merinde călugărești și porniră spre întinderea verde a pădurii. Pădurea se arătă în toată splendoarea mantiei de toamnă. Frunzele foșneau printre picioarele animalelor, păsările își
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ținea mult, fiind ștearsă ușor, când de o holbură șerpuitoare, cu tulpina de ață verde și cu frunze dese și cărnoase mai mici decât florile alb-roze, farfurioare În care roua Își lăsa prinosul de răcoare, când de o tufănică de troscot verde și suculent. Rupea câte o floare, o mirosea Îndelung, mulțumindu-se adesea cu satisfacția prospețimii ei și a unui parfum virtual. Urma un adevărat ritual, În care punea multă delicatețe, de rupere a florii În zeci de fragmente verzi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]