256 matches
-
cotitură./ pe urmă îmi pun ochelarii și totul reintră în normal.” Lumea este înțesată de imponderabile care pot să devină, dintr-o clipă în alta, active: „însă pe scară/ pe el l-a mușcat de picior o bizară/ încrengătură de trosnete”. Dacă nu mă înșel, de-a lungul sutelor de pagini, acesta este episodul cel mai brutal: piciorul cuiva (se poate paria că e vorba de cel al eului liric) este mușcat de această înfricoșătoare „încrengătură de trosnete” (serenadă). Totul este
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
bizară/ încrengătură de trosnete”. Dacă nu mă înșel, de-a lungul sutelor de pagini, acesta este episodul cel mai brutal: piciorul cuiva (se poate paria că e vorba de cel al eului liric) este mușcat de această înfricoșătoare „încrengătură de trosnete” (serenadă). Totul este abstract, dar întrucâtva reprezentabil, în poemele lui M. Ivănescu. În Lumină iernatică, la o afirmație neliniștitoare a Ei (cândva - nici măcar de actualitate) că eventuala ninsoare din acea zi ar face-o să îmbătrânească cu o mie de
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
celorlalți nouă. Poate nici nu le știuse vreodată. Oricum, acolo, ascuns În umbrele porticului, așteptând victimele ambuscadei, cu neplăcerea acelei răni destul de recente care Îl ținea ancorat În orașul de reședință al Curții, Diego Alatriste regretă din nou câmpiile Flandrei, trosnetul archebuzelor și nechezatul cailor, sudoarea bătăliei alături de camarazi, răpăitul tobelor și pasul liniștit al corpurilor de infanterie tercios intrând În luptă sub vechile flamuri. În comparație cu Madridul, cu străduța aia În care se pregătea să omoare doi oameni pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
stai. — Ascultă! Ascultă-mă! strigă el și nu mai găsi nimic de spus. Se întinse pe ea și-și împinse cu disperare capul între fălcile ei. Căldura îi pîrjoli fața și părul i se ridică în sus. Se auzi un trosnet, iar vocea lui Ozenfant tună: — Ai zece secunde să pleci, domul trebuie sigiliat imediat, ar fi trebuit să fie deja sigilat, ai șapte secunde să pleci. Ea rîse din nou, iar vocea îi sună direct în urechi: — Ești supărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le poate rosti astăzi.“ în stranele din spate, cineva strănută și-și trase nasul. Thaw se uită într-o parte, la tatăl lui, și-i șopti: — A fost foarte bine. Slujba continuă. La cuvintele „Țărînă din țărînă“, se auziră un trosnet și un scrîșnet, iar materialul roșu se lăsase în timp ce sicriul era tras în jos. O secundă se umflă din cauza unui curent de aer venit de desubt, apoi fîlfîi și un gol dreptughiular apăru în locul în care fusese sicriul. Thaw fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cap, oftă și zise: Rima, m-ai iubit vreodată? Ea rîse, îl luă în brațe și-l sărută pe obraz. — Bineînțeles că da, deși mă îndepărtai cu atîta răutate și mult prea des. Au început din nou să tragă. Ascultară trosnetele și pocnetele. — Apărarea l-a chemat pe Alex pentru întreținere. E foarte urgent, dar a spus că vine să te ia de îndată ce va putea. Trebuie să stai aici și să nu-ți faci griji dacă întîrzie. — Bine. — îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un arțar cu securea. Eu, în schimb, culegeam de pe acolo crengile uscate, căci pentru foc merg bine și ele. Mă îndepărtasem puțin, știți, și la un moment dat aud un câine lătrând și strigăte, ca la vânătoare, pe urmă un trosnet de crengi, pe urmă... și pe urmă văd că un băiat iese în fugă din desiș, chiar acolo, la câțiva pași de mine. L-am recunoscut: era fiul unui colon dintr-o villa din apropiere, un om de treabă; avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
durerile de cap, începe să țipe Părințelul, încercînd să se facă auzit. E prea mare hărmălaia, i se pare. — Eu nici măcar nu le mai văd, începe să strige și Curistul, în timp ce volumul muzicii din boxe crește progresiv, amestecat cu bubuieli, trosnete și păcănituri. — Tocmai asta e ideea, spune Roja, nu e nevoie să vedeți nimic, e de ajuns dacă simțiți. — Ca să vezi, încearcă din nou fără succes Părințelul să acopere vacarmul, unii au și început deja bîțîiala. — Pun pariu că în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pe colivă. Cîtă lume se mai găsea încă în piață la ora aia? Să fi fost cîteva mii, dar erau cu toții dispersați în grupuri și grupulețe, și uite-așa mai cădea cîte unul de fiecare dată cînd se auzea vreun trosnet de armă venit parcă din cer sau mama dracului știe de pe unde, că ne uitam cu toții prostiți și nu înțelegeam ce se petrece, pac, pac, ici și colo, și tam-nisam, altă victimă cărată pe brațe, dusă de urgență în direcția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și s-a cărat! — Dacă anchetatorii ar fi găsit vreo urmă, ar fi... —Iuda Cristoase! Vrei să știi ce-mi amintesc sau nu? Eu îți spun care-i chestia aici. Oameni care dispar și apar uite-așa! Pocni degetele, un trosnet agresiv. Mai întâi sunt chiar aici, dup-aia nu mai sunt. În mașină, pe șosea și duși au fost. Poate că au coborât undeva. Oricine poate să-ți dispară de sub nas, oricând. Într-o zi ești rudă cu ei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
convins să-și pună uneltele înapoi în cutie mai repede. Se îndreptară spre mașină, printre coloane de apă. Mark fatalist, chicotind ciudat, iar Weber alergând. — Ce te grăbești așa? strigă Mark, pe deasupra șuvoiului bubuitor. Fulgerul sfâșie cerul, urmat de un trosnet atât de puternic, încât Mark căzu la pământ. Rămase acolo, râzând. M-a pus în curul meu literal! Weber ezită între a-l ajuta pe Mark și a-și salva propria piele. Nu făcu nici una, nici alta, ci rămase în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vioara deasupra capului, Încercând să scape din grămada aia caldă și grețoasă de hoituri, Înălțându-se ca un pom viu deasupra cailor sfârtecați, În timp ce haita devora flămândă caii regimentului, și dacă se mai auzea vreun nechezat, el era acoperit de trosnetul oaselor și al pieilor În fălcile de fier ale lupilor care lăsau În urmă iarba strivită și umedă, plină de bale și de sânge. „Ce dracu’ ne-o trăbuit războiul ăsta?” Și plângea cu lacrimi mari: „Doamne, sunt viu, minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
negru de chibrit în fața unui bec porocaliu. Apusul umplea camera de portocaliu, mai puțin partea luminată unde studiam eu. Îl auzeam pe tata venind de afară prin cenușa din curte, cu sunetul acela pe care-l scotea întotdeauna, ca un trosnet greu, iar în urma lui era un alt sunet, un trosnet ceva mai slab. L-am văzut cum căra niște saci pe umăr. În spatele lui era un băiat de culoare care ducea niște chestii mari, învelite în hârtie groasă. Tata le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de portocaliu, mai puțin partea luminată unde studiam eu. Îl auzeam pe tata venind de afară prin cenușa din curte, cu sunetul acela pe care-l scotea întotdeauna, ca un trosnet greu, iar în urma lui era un alt sunet, un trosnet ceva mai slab. L-am văzut cum căra niște saci pe umăr. În spatele lui era un băiat de culoare care ducea niște chestii mari, învelite în hârtie groasă. Tata le-a luat și băiatul s-a întors prin cenușă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
foc și moarte, pe trunchiurile lor se văd, asemeni unor răni dureroase, urmele albe ale oțelului. Mugurii fragezi se sfârșesc înainte să înflorească, sufocați de fumul negru și împuțit al incendiilor. Deasupra orașului stăruie o tăcere sinistră, tulburată doar de trosnetul neîntrerupt al flăcărilor sau a zidurilor care se prăbușesc la pământ. Cadavrul unui cal, rupt în două, fusese proiectat pe balconul unei case ruinate. În mijlocul a ceea ce fusese odată strada, caroseria transformată într-o uriașă armonică a unui tramvai arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i dă importanță. Aleargă către învălmășeala luptei. Iovuț se apleacă și se repede cu casca în burta dușmanului. O ridică brusc sus. Lovește bărbia adversarului, amețindu-l. Se apleacă asupra lui și cu un gest scurt îi rupe gâtul în trosnet de oase frânte. Ceva mai încolo, soldatul Anghelache Constantin, căruia îi spuneau Pomană, pentru că fusese gropar, se zvârcolește sub greutatea unui neamț. Cu două lovituri de baionetă în burtă, Pomană își dă duhul repede. Abia se ridică neamțul, că Americanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
greșit Doamne? De ce mi-ai luat-o? Mai bine mă luai pe mine! Câteva trăsnete trec peste acoperiș, ca să explodeze cu zgomot mare în preajma clădirii. Artileria germană! Unul dintre copii începe să plângă cu putere, urmat imediat de celălalt. Un trosnet asurzitor se aude undeva sus. O crăpătură lungă își face apariția în varul alb al tavanului. Camera se umple de praf. Fără să mai piardă nici o secundă, Marius face semn infirmierei să vină cu el. Ridică în brațe trupul neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lumea de veste, casa era cuprinsă de un fum înecăcios, albastru, care se ridica în suluri cu burta galbenă. Trosniră apoi dogorâtor și pălălăile. înăuntru nu era decât o fată oarbă, nepoata holteiului, care, simțind miros de fum și auzind trosnetele flăcărilor, bâjbâi să iasă și începu a striga și a hăuli prelung. Din câmp oamenii sau adunat îndată și, făcând lanț până la gârlă, au azvârlit cofe și ciubere cu apă peste foc. Alții au sărit cu furci și cu topoare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
că-l învăluie. O pată de lumină de pe tavan, îl privi din întuneric... si, dispăru cu tot cu spaima morții întipărită pe chip. O durere cumplită îi strânse inima ca într-un cleste. Era atât de neîndurătoare!... Ciuli urechea; auzi limpede un trosnet sub podea... o prăbusitură, apoi liniste... si, un geamăt prelung si din nou tăcere. Iorgu încremenit în pat, stătea cu urechea ciulită... Da, nu se înșela, sub podea umbla cineva... se auzea scârtâitul pașilor, strecurat hotește. Ascultă, ascultă din nou
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
am s-o pot înțelege niciodată. S-a făcut vreme urâtă. Azi-noapte n-am putut dormi de fulgere și trăsnete. Și nici măcar nu avem draperii la geamuri. Când se umplea toată camera de albastrul acela electric, pâlpâitor, și când urma trosnetul ăla care parcă îți dezghioca oasele, toate fetele începeau să zbiere atât de rău, că până la urmă a venit sora de gardă și a stat cu noi, spunîndu-ne povești și cîntîndu-ne ca în Sunetul muzicii. Mira și Altamira se strângeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apucă seringa, îi îndreptă acul spre acel spațiu dintre vertebre, care lucea de iod de parcă ar fi fost scuipat, și înfipse opintindu-se acul în piele. Se opri o clipă, apoi îl împinse din nou, până se auzi un mic trosnet. Elisabeta gemu într-un fel ciudat, aproape senzual, și apoi începu să suspine. Sora detașă repede acul de seringă, tocmai când din capătul umflat al acestuia începu să țâșnească, în stropi aurii, lichidul cefalorahidian, pe care îl colectară într-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și încă o literă? Nu cumva ca să-mi mai plătesc o gură de aer și încă una? Nu, trebuie să se termine odată. Gata. Am terminat. Scoase din țâțâni ușa cu oglindă a șifonierului și-o aruncă pe jos. Un trosnet înfundat îi dădu de știre că oglinda se crăpase căzând cu fața în jos pe podeaua de unde strânsese covorul. Acesta zăcea, făcut sul, de-a latul sofalei, peste pernuțele fantezi de catifea și mătase portocalie. Trase pianina, care avea rotile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un ziar de pe jos și se urcă, strecurîndu-se pe sub covorul făcut sul, pe capacul pianinei, culcușindu-se în stratul gros de haine parfumate. Aprinse cu bricheta ghemotocul de ziar și-l aruncă dedesubt, pe podea, între pianină și sofa. Când auzi trosnetul flăcărilor, se întoarse cu fața în jos, cufundîndu-și obrajii în valurile de pânzeturi amețitoare. Adormi instantaneu. REM Cortázar, un Márquez ferfenițit (Erendira, ediția cea mare), Manuscrisul de la Saragosa în legătură țeapănă de carton stacojiu, vreun metru de "Romanul secolului XX
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în remorcă și l-am trântit peste ouă, dar câinele prinse deodată un zgomot infim, care-l înfricoșa atât de tare, încît se aruncă schelălăind din camion și nu se opri până în cușca lui de după casă. Noi abia percepuserăm micul trosnet, în schimb am văzut limpede cum coaja oului însemnat cu verde plesnește în zigzag. Am sărit și noi din camion și ne-am ascuns după tufele de trandafiri. De-acolo am auzit clar cum oul a explodat în țăndări. Atunci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să ne înduioșeze. Am găsit două scânduri îmbinate în unghi drept, pe care le-am înfipt într-o crăpătură din parchetul smuls al clasei. Funia am făcut-o din sfoara unei planșe înfățișînd "Rapița". Într-o tăcere în care doar trosnetul flăcărilor se auzea, am dezbrăcat-o pe Zizi de toate hainele de pe ea, pe care eu însămi le croisem și le cususem cu-atîta trudă, și le-am aruncat pe rând în foc. Rochița se ridică imediat în tavan, ca un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]