969 matches
-
lui Verdi, care cântă), Azucena este triplă (ca vrăjitoare arsă pe rug, ca tânără cu sugarii în brațe, și cea care cântă). Mă îndoiesc că așa se clarifică story-ul. Spre deosebire de "Rigoletto" și "Traviata" (compuse cam în același timp) personajele din "Trubadurul" sunt mai puțin figuri veridice cât reprezentări exacerbate ale unor trăsături definitorii: Azucena, pe care Verdi o considera germenul întregii tragedii cu obsesia răzbunării al cărei instrument și victimă este; Leonora prinsă între forțe ce o depășesc, alegând calea gestului
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
vrea să-și realizeze visul de luptător și de bărbat. Contele de Luna care nu este un ticălos, ci un om bolnav de pasiune. Toți sunt zdrobiți de cruzimea vieții și de obicei la Verdi își găsesc izbăvirea în moarte. "Trubadurul" renunță la continuitatea tradițională a acțiunii în favoarea unor tablouri închise, flash-uri scurte, unele despărțite de ani, într-o succesiune cinematografică. Iar tablourile sunt grupate dual - rememorare-prezent - sau centrate pe câte un personaj, după cum spun și titlurile date de autor
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
total imaginile cunoscute, care ne arată un bărbat robust, cu un aer sever de autoritate, de intransigență, binecunoscute de altfel în mediul teatral al timpului. Și dacă totuși ieși din sala Operei cu un sentiment de satisfacție este pentru că muzica "Trubadurului" cu formidabila ei energie, cu splendida ei inventivitate melodică te copleșește. Gestica melodică divergentă a celor două femei, vehemența meridională a tenorului, tensiunea și eleganța elocvenței baritonului înfrâng orice obstacole, inclusiv pe cele regizorale. La această impresie a contribuit din
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
FREVILLE, sieur de Observații: Se fac fișe de trimitere 4.7. Pseudonimele sub forma unui cuvânt specific (epitet, apelativ) a unei formule, a unei expresii, vedeta uniformă este ca exprimarea de pe carte PE CARTE VEDETA UNIFORMA Saiat-Nova Arutin Saiadean - „regele trubadur” SAIAT-NOVA Salom Alehem Solomon Rabinovici „bine ai venit” SALOM ALEHEM Observație. Pseudonimul lui Gala Galation „calea laptelui” (Grigore Pișculescu) a fost asemănat cu un prenume urmat de numele de familie. Forma corectă este GALACTION, Gala. Observații: Se fac fișe de
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
Însă ori de câte ori se certa cu iubita lui, tanti Tx, se Îmbăta și Începea să-i cânte serenade sub geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că tanti Tx era la origine un antiquarc, pricină pentru care ea și unchiul Wolfram formau o legătură chimică instabilă, proprie mezonilor. Mama pronunța cuvântul ca pe maison, cu un accent ușor franțuzesc, poate pentru că, la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
le oferim ceva de păstrat, în schimbul liberalismului putred, găunos, pe care sînt nevoiți acum să-l ocrotească. Noi vrem să le oferim o ordine bărbătească, în plină forță, fără compromisuri. Dacă ducele Italiei a reușit să facă din macaronarii, din trubadurii lui un popor de soldați capabili să inspire respect, noi de ce n-am putea? Pînă și apa, dacă știi s-o îngheți, devine puternică, rezistentă, înspăimîntătoare! Totul este să știi cum, să găsești calea cea bună! Ți-am spus de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Un tânăr răsări în fața Luanei cu un zâmbet pe chipul lunguieț: Dansați, domnișoară? Îl chema Valentin Gațiu, purta ochelari și un soi de mustăcioară aruncată sub nas. Compunea cântece și se acompania la chitară atunci când le interpreta. Colegii îi spuneau "Trubadurul". După câteva dansuri se retraseră pe hol și băiatul îi cântă mai multe compoziții. Pasiunea pentru muzică îi apropie imediat. Fredonară împreună versurile simple ale cântecelor pe care fata le memoră de la prima audiție. Ar mai fi zăbovit mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
însoțească. Învățată doar cu tovărășia verilor ei, ea sesiză prea târziu posibilitatea petrecerii unei seri plăcute în compania lui. Simțindu-se abandonată, Luana regretă greșeala pe care o făcuse. Își dori cu toată sinceritatea ca Marc să fie lângă ea. "Trubadurul", atras de fata care-i împărtășea pasiunea pentru muzică, reveni lângă ea și n-o mai părăsi până la terminarea petrecerii. La plecare îi ceru numărul de telefon iar fata fu nevoită să-i promită că-l va însoți la serbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o făcuse, dar nici pe Marc nu-l iertă că nu-i propusese să meargă împreună. Serbarea nu-i tihni, privi mereu în spate spre cel căruia, fără să vrea, îi făcuse o figură de zile mari iar prietenia cu "Trubadurul" ținu tot atât cât ținuseră cântecele din seara petrecerii. O dată terminat repertoriul cei doi nu mai avură nimic să își spună. Gațiu se gândea la fete tot atât cât se gândea Luana la băieți. Își petrecu sărbătorile, ca de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înghesuiau, la "discuțiuni" și la "suc de vie", sonetistul Codreanu, pictorul Jenică Cosmovici, poetul Tilică Philippide, Tonitza, cum epigrama Al.O. Teodoreanu: "Pot să beau și-n Barcelona Dacă-i bună vița, Unii beau vinul cu tona, Alții cu Tonitza". Nelipsitul trubadur se lua la întrecere cu tata, unul putînd să recite două-trei sute de versuri din Verlaine pe oră; celălalt, Păstorel, cel puțin cinci sute. Timpul avea, atunci, răbdare cu boema ieșeană. Tata se lăsa vizitat de imagini vechi. Moișă Zingher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
banale. De altfel, cuvântul însuși „cugetare“, chiar neînsoțit de un adjectiv, a ajuns să aibă un sens ironic. Și totuși, iubitorii de filozofare ieftină nu se descurajează. Cel mai recent reprezentant al lor, Victor Petru Vulcan, autorul volumului de versuri Trubadur prin tunelul timpului (localitate nemenționată, H.P., 2008), este pătruns de importanța adevărurilor pe care le declamă pe un ton sentențios-sumbru, deși adevărurile în cauză nu sunt decât niște truisme, din categoria „amorul e un lucru foarte mare“: „Purtați fiind efemer
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la regele Ferdinand”. Potrivit Adevărul, Le Figaro amintește de „Ferdinand I, din familia Hohenzollern și de soția sa, Elisabeta de Wied, cunoscută drept Carmen Sylva (poetă premiată de Academia Franceză), care au ridicat acest castel în 1877, capodoperă a stilului «trubadur», a cărui arhitectură complicată l-ar fi putut inspira pe Walt Disney”. „Interiorul nu dezamăgește. Realizat în lemn negru, plin de fantezie, este o minune de complexitate a stilului deco, cu marca stilului german de final de secol XIX. Scările
Le Figaro descrie Castelul Peleș ca fiind "un loc spectaculos" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79524_a_80849]
-
și plângeam, pentru că m-a șocat situația respectivă. A fost un moment pe care nu pot să-l uit niciodată. - La București te-am văzut în toate spectacolele tale din acei ani. Ce roluri ai cântat? - Am cântat Tosca, Beoma, Trubadurul, Faust, Michaela din Carmen, Otello cu Spiess. - Când s-a produs plecarea ta din țară și în care circumstanțe? - In 1971 am luat această hotărâre. Din 1967 eu ieșeam din țară și mă întorceam. Prima Toscă am făcut-o la
Revedere cu Marina Krilovici by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6809_a_8134]
-
cei trei tenori, dar cu Domingo m-am înțeles cel mai bine, am cântat cu Labo, cu Giaccomini, cu Bergonzi, iar ca mezzosoprane cu Cossotto, Verett și Bumbury. - Pe ce scene mari ai cântat? - Am cântat la Met în Aida, Trubadurul și Buttterfly, am cântat la Covent Garden: Aida, la Opera Mare din Paris, La Viena, la Monte Carlo, la Fenice, la Roma, Hamburg, Berlin etc. Am cântat în ultimul spectacol al lui Mario del Monaco, eu în Cavaleria și el
Revedere cu Marina Krilovici by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6809_a_8134]
-
la Marguerite, Elenă (Mefistofele) sau roluri mozartiene precum Contesă (Nunta lui Figaro), Donna Elvira, Donna Anna (Don Giovanni), cât și roluri verdiene că Violetta Valery (Traviata), Alice Ford (Falstaff), Amelia Grimaldi (Simon Boccanegra), Aida din opera cu același nume, Leonora (Trubadurul), Elisabetta de Valois (Don Carlo), din repertoriul puccinian interpretând rolurile Mimi (Boema) și Cio-Cio Sân (Madama Butterfly). În repertoriul sau se regăsesc lucrări vocal-simfonice, de la Bach, Haendel, Beethoven, Brahms, Felix Mendelssohn Bartholdy, Verdi, Mahler, până la Dmitri Șostakovici și Paul Hindemith
Roxana Briban - scurtă biografie () [Corola-journal/Journalistic/70996_a_72321]
-
biblică, de la Noe la David. Din cînd în cînd, se rătăcește, în ele, rescrieri cu virtuți de scoarță țărănească, așezată, întru amintire, pe perete, cîte-un sonet care nu-și trădează cinul: "Mi-i dor de lumi trăite prin romane/ Cu trubaduri ce intră pe 'nserate/ În tainice castele fermecate/ Și se 'ndrăgesc cu blonde castelane:// Se-aud bătăi, la poartă, de ciocane/ Și-un paj discret, cu pletele buclate,/ Dezleagă lanțul punții ridicate,/ Cu roze 'mpodobite și liane." (Nostalgii medievale). Aceeași
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
este tranzitoriu și reparabil." (p. 9) În Evul Mediu, iubirea nu era nici tranzitorie și nici reparabilă, ci crîncenă sau desfătătoare, în funcție de protagoniști. Principalele figuri masculine care dau tonul și convenția dragostei sunt în număr de trei: preotul, cavalerul și trubadurul. Toți înconjoară femeia cu o rețea de opreliști și obligații, dar fiecare în felul lui. Preotul în numele crucii și al rînduielii divine, cavalerul în numele sabiei și al onoarei cazone, iar trubadurul în numele seducției și al înfiorării lirice. În consecință avem
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
dragostei sunt în număr de trei: preotul, cavalerul și trubadurul. Toți înconjoară femeia cu o rețea de opreliști și obligații, dar fiecare în felul lui. Preotul în numele crucii și al rînduielii divine, cavalerul în numele sabiei și al onoarei cazone, iar trubadurul în numele seducției și al înfiorării lirice. În consecință avem trei tipuri de iubire: dragostea creștină, dragostea cavalerească și dragostea curtenească. Pe o scara a severității morale, prima e neomenească prin interdicțiile impuse, a două e primejdioasă prin încercările cerute, iar
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
iubrii curtenești. Tipul acesta apare în urma erodării autorității ecleziatice și aristocratice. Constrîngerile se îmblînzesc, rigoarea se înmoaie și pe aceste fundal apare figura seducătorului liric, a cărui țintă este ademenirea femeii prin flatarea ei artistică. Spre deosebire de cavaler, care cucerește femeia, trubadurul o seduce. Primul recurge la armele vitejiei, al doilea la valențele talentului. De cealaltă parte, preotul nici nu cucerește femeia și nici nu o seduce, ci o supune sub sceptrul mîntuirii. Ce a mai rămas astăzi din aceste chipuri ale
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
național, baseball-ul. Pe de altă parte, despre The Fixer (Cârpaciul), în care este vorba de pretextul principal al pogromurilor din Rusia, infama acuzație de omor ritual, s-a spus că este cartea de căpătâi despre viața evreilor sub țarism. Trubadur paseist al unor îndeletniciri și tradiții pe cale de dispariție în societatea contemporană, precum meșteșugurile manuale, negoțul ambulant, misitia maritală, teatrul popular, sau, dimpotrivă, bun cunoscător și iubitor al artei plastice moderne, așa cum se arată a fi autorul povestirilor incluse în
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
seducătoare. Am luat iar în mână Rebis, cartea alchimiilor, a secretelor, a ecourilor... din Nerval, Dan Botta, Ion Barbu, Mallarmé... Cu ce muzică v-ați însoți poezia? Ș.F.: Cu, mă scuzați, niciuna. Muzica „bruiază” poezia. L. N.: Vă văd trubadur la curțile unei virtuoase regine... În ce timp v-ar fi plăcut să vă nașteți, să trăiți? Ș.F.: Poate că în niciunul... Contrafactuale, exercițiile acestea, în rest, nu prea mă prind (sunt prea bovarice și chiar frustrante), în ciuda propriei
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
-i epatezi pe bieții dîmbovițeni rămași la stadiul Romantismului melancolic? Desigur, printr-o literatură șocantă, eventual scandaloasă. Așa au luat naștere produsele naturaliste, compuse după rețetele în vogă la Paris, așa a introdus Delavrancea în proza românească personajele Zobie, Milogul, Trubadurul din nuvelele omonime. Exhibiționiste și prost scrise, ele nu depășesc interesul documentar. In schimb, ceva mai interesantă devine ambiția lui Delavrancea de a introduce în proza românească vibrația marelui oraș, a Bucureștiului; Parisul, orașul tentacular, arunca astfel o primă umbră
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
depărtate, mijind, tăcut, se pierde” (Ionienele). Bolintineanu unește istoria și geografia într-un ansamblu de neașteptată coerență. Trecînd pe lîngă insulele grecești, Conrad își rememorează epopeile homerice, ca și imnurile primilor lirici; în Liban, el versifică în stilul lui Rudel, trubadurul îndrăgostit de legendara „prințesă depărtată”; în Palestina, revede timpurile biblice și pe profeți; în Egipt, descrie originea civilizației umane și monumentele mute ale splendorii, așa cum va face mai tîrziu Eminescu în Memento mori. Ca și la Eminescu, suita pitorească de
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
la nesfârșit. Unsprezece ani - și trei sute de pagini - de așteptare febrilă se resorb ca prin minune într-o dezlănțuire animalică, pe divanul din dormitor. Ajuns la capătul tribulațiilor sale erotice și exotice în jungla Bucureștilor, arivistul mic burghez deghizat în trubadur poate regreta neașteptata întorsătură care, în ceasul al doisprezecelea, îi conferă soțului înșelat un rol de invidiat. Punându-și capăt zilelor, maestrul Georges Radu Șerban își privează fostul asistent de o ultimă tiradă pe tema amorului imposibil. În haine de
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
al poetului Adrian Păunescu în Grădina Icoanei din București: „Nu un bust al lui Ion D. Sîrbu sau al lui Radu Petrescu, ci al vajnicului patron al Cenaclului Flacăra. Nu unul al lui M. Ivănescu sau Leonid Dimov, ci al trubadurului la balcoanele lui Nicolae și ale Elenei Ceaușescu. Nu unul al lui N. Steinhardt sau Petru Creția, ci al unui bard al comunismului crepuscular, căruia se străduia a-i insufla ca nimeni altul energia propagandistică. Adrian Păunescu! Nu i-aș
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]