254 matches
-
-n cer, Pace, liniște, mister. Miros discret de tămâie, La rugă sfântă mă îmbie. Simt că mă-nalț și mi se pare, Că aripi vor să mă-nconjoare. Mă mângâie ca un părinte, Sfat primesc fără cuvinte. Ocrotire curată, diafană, Truditul trup mi-l înconjoară. Fac încet o-nchinăciune, Câtă taină divină, minune! Căldură sacră, multă-mpăcare, Un alb porumbel se-nalță spre soare. Zbor solemn și rugăciune, O lacrimă. Durerea-mi apune. Nu-mi frângeți aripile Nu-mi frângeți aripile trudite
NU-MI FRÂNGEŢI ARIPILE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381469_a_382798]
-
Truditul trup mi-l înconjoară. Fac încet o-nchinăciune, Câtă taină divină, minune! Căldură sacră, multă-mpăcare, Un alb porumbel se-nalță spre soare. Zbor solemn și rugăciune, O lacrimă. Durerea-mi apune. Nu-mi frângeți aripile Nu-mi frângeți aripile trudite! Nu loviți cu pietre ce dor! Nu-mi dărâmați castele clădite, Din cărămizi de suflet și zbor! În lut uneori m-aș preface, Călcați pe mine ușor, Desculți, să pot dormi în pace, Să nu mai simt niciun fior. Cuvintele
NU-MI FRÂNGEŢI ARIPILE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381469_a_382798]
-
merinde într-o traistă, și-a îmbrățișat fratele și a plecat la drum lung. Când puterile i-au slăbit de oboseala mersului, s-a oprit pe malul unei ape, s-a întins pe iarbă și a adormit ca un om trudit care alergase toată ziua. Somnul i-a fost însă zbuciumat, plin de coșmaruri și de aduceri aminte. Când s-a trezi, a descoperit în sânul său punga aceea cu galbeni, de care uitase cu totul în zilele acelea de mare
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
al tău slăvit hotar, căci numai Domnul știe cât de bogată ești, iar fiii tăi de asta nici nu mai au habar! În pieptul tău bat tare trei inimi cu putere - Ardealul și Moldova, și Țara Românească, în mâinile-ți trudite se zbat șoptind șuvoaie - Trei Crișuri, Prutul, Oltul și Dunărea cerească. Toți codrii tăi acum din frunză verde-ți cântă și îngerii în cor colind rostesc în taină, iar milioane de inimi bătând fără-ncetare ți-s cerul cu luceferi
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
sus. Orice ar fi, oricât de greu îmi pare, Să nu cedez sub vijelii și ploi, Căci Tu îmi dai curaj de-naintare, Dintr-un nimic, mă faci lăstar de soi. Nădejdea mea în promisiunea-Ți sfântă, Îmi încălzește sufletul trudit, De-aceea vreau când gânduri mă frământă, Să-ngenunchez, căci știu că sunt iubit. Privesc în juru-mi, văd doar suferință, Văd tragedii, calamități, amar, Mai știu că-n noi păcatu-a luat ființă Și de atunci suntem făr' de hotar. Ca
NE IARTĂ DOAMNE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374933_a_376262]
-
am înțeles atunci a Ta vorbire, Nici cine ești și nici cine sunt eu, Dar am crezut în șoapta-Ți de iubire Și-am învățat să Te ascult mereu. Îmi amintesc de taina deșteptării, Când Te-am primit în sufletul trudit, Tu Domnul meu, din marea disperării, M-ai ridicat cu drag, căci m-ai iubit. Ai continuat să-mi fii mereu alături, Chiar și atunci când nu Te onoram, Iubirea Ta e ca un zbor de fluturi, Îți mulțumesc că-n
ÎMI AMINTESC de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373847_a_375176]
-
solicitudine acaparatoare bezna. Ea baleiază ca un ultim scufițoi scheletic mundan. Îmi scot la plimbare turlele interioare făurite din nisip sordid... Rebelele! Încep a fluiera prin spații sincretice cu romantism în staniol. Îmi simt corpul ca o carcasă de ghezeș trudit. Mă întreb retoric dacă scriitura este irefutabilul argument sapiențial al ontologicului. Redundanta ploaie îmi pictează pe lentilele bătrâne visuri, părând niște îngeri cu săbii lichide. De cele mai multe ori, în templul meu intoxicat de papirus, am doleanțe drăguțe. Doresc doar o
MEMORII PE VATĂ SELENARĂ de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372389_a_373718]
-
alergarea creștină implică și suferință. Iar acum Pavel doarme în țărâna pământului așteptând momentul învierii, care va avea loc la cea de adoua venire a lui Hristos. Atunci Pavel se va ridica pentru a primi marele premiu etern. Luptătorul cel trudit a murit fără să vadă marele triumf final al Evangheliei. Doar ne-a scris asigurându-ne că binele va triumfa. Însă în ziua învierii se va bucura de biruința totală a lui Hristos asupra Satanei. Împărăția harului și a slavei
LUPTÂND ÎN ARENA VIEŢII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346008_a_347337]
-
că pot să redau câteva din profunzimile sale teologice, pentru folosul conștiinței creștine și pentru vrednicia moștenirii luminoase pe care ne-a lăsat-o nouă marele ierarh, dascăl și părinte, Sfântul Vasile al Cezareii Capadociei. Noi toți mâncăm din pâinea trudită și binecuvântată a lui Vasile cel Mare, ne hrănim din iubirea lui inepuizabilă. Sfântul Vasile, canonul iubirii, ne luminează în această viață și ne îndrumă spre cetatea (politeia) cerească, paradisul pentru toți. Sfântul Vasile a fost un pedagog însemnat, nu
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
nu te înspăimânte nici viscol, nici furtună.. Privește cu uimire culori din curcubeu! În drumul tău spre soare, cununi de flori adună Și razele de luna să-ți fie al nopților trofeu. Nu te uita-n amurgul vieții la mâinile trudite, Privirea să iți fie la ceea ce-a rămas. Nu răscoli în gând dorințe sau doruri neîmplinite. Să-ți faci din bucurie, al inimii popas.. ... Citește mai mult IndemnSa îndrăznești să mergi mereu doar înainte,Far' a privi noroiul de pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Să nu te înspăimânte nici viscol, nici furtună.. Privește cu uimire culori din curcubeu! În drumul tău spre soare, cununi de flori adunaȘi razele de luna să-ți fie al nopților trofeu.Nu te uita-n amurgul vieții la mâinile trudite,Privirea să iți fie la ceea ce-a ramas.Nu răscoli în gând dorințe sau doruri neimplinite.Sa-ti faci din bucurie, al inimii popas..... XXVIII. STELE..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016. Stele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
să intre, curat, frumos și luminos, chipurile oamenilor de valoare, protagoniști ai cărții "Oameni cumsecade. Cărărui intersectate" pe care am lucrat-o cinstit, dar nu doar ei, ci toți asemenea, care, din diverse motive nu sunt integrați în rândurile mele trudite ca să interzic a se da petei un nume. Ascultarea și vederea repetată a unor manifestări locale neautentice și nevaloroase, nu înseamnă făptuirea auzirii și vederii de către îngerul din om, în înțelesul naturii omului, ci o incomodare a vieții! Prin țară
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
a început profesorul - „am să vă explic cum funcționează regulatorul ca să puteți pricepe. Imaginați-vă că sunteti într-o cameră de bae și că stați pe vasul de toaletă. În prealabil ați dat drumul la apă în vană, iar apoi, trudiți fiind de eforturile făcute pe ogorul învățăturii ați adormit. Apa curge, iese din vană și - încet-încet - nivelul ei creste, depășind înălțimea vasului de toaletă pe care stați adormiți visând la vacanță. Cineva, din exterior, sesizând pericolul, vă înțeapă cu un
PROFESORUL DE TEHNOLOGIE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372261_a_373590]
-
nu te înspăimânte nici viscol, nici furtună.. Privește cu uimire culori din curcubeu! În drumul tău spre soare, cununi de flori adună Și razele de luna să-ți fie al nopților trofeu. Nu te uita-n amurgul vieții la mâinile trudite, Privirea să iți fie la ceea ce-a rămas. Nu răscoli în gând dorințe sau doruri neîmplinite. Să-ți faci din bucurie, al inimii popas.. Referință Bibliografica: Îndemn / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01
INDEMN de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375762_a_377091]
-
timpul care le-a trădat. Nu le-a trădat însă cărarea Către spital sau cimitir, Sau zilele când sărbătoarea Le poartă pașii să ia mir De la biserica semeața Pierdută într-un loc viran, Ce-i singură ce mai dă viață Truditei umbre de țăran, Ce-și duce în tăcere soarta Și un destin nefericit, Chiar dacă de la casa poartă, De multă vreme-a ruginit. Fiindcă prea rar mai e deschisă Și de copii și de nepoți, Ce au uitat cât e de
UMBRA TARANULUI ROMAN de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379302_a_380631]
-
Articolele Autorului Motto: „Stinge cu dreapta Ta cea atotputernică focul ce m-a cuprins!” „Ispita izbăvirii” este titlul ultimului roman al lui Mihai Sin, apărut și lansat postum de editura „Nemira” din București, cu câtva timp în urmă. O carte trudită, densă, o parabolă uluitoare prin complexitatea, profunzimea și dureroasa franchețe a discursului, o carte matură și responsabilă despre condiția dramatică a intelectualului vremii contemporane românești, peregrin întru regăsirea Adevărului Unic al sinelui. Într-o lume ternă, lipsită de orizont, într-
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
Culege floarea albă din grădină, ducând-o mamei frânte de durere. Ce a urmat ? O nuntă-mpărătească, cu oaspeți dragi din șaptezeci de sate, au petrecut trei zile numărate, pe mirii fericiți să îi cinstească. Apoi, când soții pleacă spre iatacuri, truditul bard cântarea isprăvește. Umblând prin lume basmu'și povestește la șezători, pe prispe sau cerdacuri. 07.08.2006 Referință Bibliografică: Poveste de demult / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017. Drepturi de
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
să-mi iei, Inima-ncepe să doară, de dorul copiilor mei. Alină-mă soare de vară, cerul imens când privesc, Gânduri la mare îmi zboară, de șase veri eu lipsesc. Alină-mi, tu, soare de vară, dragostea mea - Maricica Vine trudită spre seară, aleargă mereu ca furnica. Alină-mă, soare de vară, mângâie-al inimii dor, Până ajung într-o seară, iar la măicuța-n pridvor. . . Alină-mă soare de vară, toamna de aur când vine, Cu rod bogat peste țară
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
înfometatelor sălbăticiuni și nisipoaselor pustiuri. De ce junghérului e dată Oaia? Mielul se joacă-n Soare: El tresare! aude pasul Omenesc! și spune: Ia lină mea, Dar lasă-mi viață: dar el nu știe că iute vine iarnă. Paianjenul stă în trudita-i Pînză, nerăbdător așteptînd Musca. 450 Curînd o Pasare lihnita vine și-l duce pe Paianjen. În părăsire e lăsată Pînză lui pe care o țesu neliniștita-i inimioara Și o întinse cu-atîta grijă și aht și osteneală". Acesta fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
palidele-i mîini bărbatul și-l îmbrățișează, și peste capul ei plăpînd Șed Umbre ale Morții Veșnice în aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa și chimvalul, Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit 25 Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se leagănă încoace și încolo și plînse-amar la geamătul lui Enithármon. 30 Și totuși fíravele harfe și glasuri de argint alină așternutul cel trudit, Însă din peșterile nopții celei mai adînci, suind în nori de ceață, Iarna-și întinde áripile negre largi de la un pol la altul: Crunt ger de dedesubt și groaznică zăpadă, legați în lanț de căsnicie, Un dans grozavnic începură. Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-le, si răsturna-voi Neprețuita binecuvîntare; în locul fermecătoarelor culori Le da-voi negura; în locul giuvaerelor, cumplită promoroaca; în locul podoabelor, slutenie; În locul coroanelor, șerpi încolăciți; în locul dulcilor miresme, rău mirosindă depravare; În locul glasurilor încîntării, dogite orăcăituri prin ger dezarticulate; 40 În locul truditei griji de tată și al învățăturii dulci, da-le-voi Lanțuri de necunoaștere întunecată și corzi de strîmba îngîmfare Și bice de căința aspră și hrană de îndărătnicie de catîr, Să-l blésteme pe Tharmas, Dumnezeul lor, si pe Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pusă-n brazda, în timp ce flăcări încălzesc neagră țarina și fac Ca să purceadă strînsul recoltei omenești. Spre miazăzi întîi săriră Miriadele, si in tăcere-nfricoșate privesc afară din morminte. 340 Apoi Urizen se-așază jos pentru odihnă, si toti fiii săi trudiți Pe paturi se-odihnesc; beau, cîntă, văd vîlvătăile Lui Orc; cu bucurie văd recolta omenească răsărind. Și un răstimp în dulce tihna și-l petrec, pînă se coace recolta întreaga. Și Iată, că Luna secerișului, Ahania își azvîrli veșmintele-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
corectitudine, asemănători Întru totul cu bieții englezi care spun la fiecare cuvânt acel pocket? Nu uitați, sărmani idioți ai vieții elegante, că din cel de-al XXXIII-lea aforism rezultă În principal acest alt principiu, eterna voastră condamnare: XXXVIII Eleganța trudită este pentru veritabila eleganță ceea ce este peruca față de părul adevărat. Această maximă aduce cu sine, ca o severă consecință, următorul corolar: XXXIX Dandysmul este o erezie a vieții elegante. Într-adevăr, dandysmul este o afectare a modei. Devenind dandy, un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vremii”, suprimând subtitlul „Revistă de cultură generală”. Directori sunt A. Ștefănescu (1915-1916) și Alex. Ștefanopol (1918-1919). Publicație modernistă, C. M. se bucură de colaborarea constantă a lui G. Bacovia (Amurg antic, Nervi de primăvară, Epitaf, Poemă în oglindă - semnată G. Andoni, Trudit, Lacustră, Pastel, Nocturnă, Interior trist ș.a.), tipărește versuri simboliste semnate de D. Teleor, Mihai Săulescu, Al. T. Stamatiad și o poezie de Șt. Petică. Din perioada bucureșteană a revistei se rețin colaborările cu poezie ale lui G. Topîrceanu (De bello
CRONICA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286528_a_287857]